Delores era buna si atragatoare, dar puteam vedea durerea din ochii ei si tristetea in modul in care se tinea. Desi parintii ei erau oameni de afaceri de succes care au crescut-o intr-un cartier din clasa de mijloc, mama ei era rece si critica, in timp ce tatal ei era tacut si distant. Delores a crescut simtindu-se neatragatoare si neingrijita si s-a straduit sa creeze relatii puternice.
Cand Delores avea 30 de ani, logodnicul ei Skip a decis ca era mai interesat sa se culce cu chelnerite locale decat sa-i ramana fidel. Intr-o zi a venit acasa si l-a gasit in pat cu altcineva. Ea a vazut aceasta tradare ca un exemplu al cat de nedreapta era lumea – ca o dovada ca nu a avut niciodata o pauza. Era furioasa, ranita, confuza, speriata si singura. Skip s-a mutat, dar Delores se gandea constant sa-l implore sa se intoarca.
© Jake Oktawiec
Am cunoscut-o pe Delores cand a venit la o clasa pe care o predau pentru a-i ajuta pe oameni sa invete sa-i ierte pe altii. Rareori vorbea fara sa mentioneze macar una dintre multele persoane care i-au gresit. Cand a inceput antrenamentul de iertare, se indoia ca i-ar fi benefic. Era acolo pentru ca terapeutul ei ii recomandase cursul.
Reclama
X
Am cunoscut multi oameni ca Delores. Nu lipsesc pe lume oameni care au fost raniti – de cineva pe care il iubesc, de un prieten, de cineva pe care nu l-au cunoscut deloc. Cursurile mele se bazeaza pe ideea simpla si radicala ca modul in care reactionam la aceste rani depinde de noi. Ii invat pe oameni sa faca alegeri iertatoare.
Timp de opt ani, am condus Stanford Forgiveness Projects, cele mai mari proiecte de cercetare de instruire interpersonala de iertare realizate vreodata. In conexiune cu aceasta cercetare, predau cursuri si ateliere care ofera o metoda concreta de iertare a celorlalti. Subliniez ca, desi durerea si dezamagirea sunt inevitabile, nu trebuie sa ne controleze. Este vital pentru sanatatea si bunastarea noastra sa ne ocupam de ceea ce ne iese in cale fara a ne innebuni in vina si suferinta.
Prin cercetarea si predarea mea, am descoperit ca iertarea nu este doar o iluzie. Este o abilitate antrenabila. Eu si colegii mei am dezvoltat o metoda in noua pasi pentru a ierta aproape orice vatamare imaginabila. Am testat aceasta metoda printr-o serie de studii cu oameni care au fost mintiti, inselati, abandonati, batuti, abuzati sau carora le-au fost ucisi copiii. Ei variau de la sotii neglijati la parintii victimelor terorismului din Irlanda de Nord.
Ceea ce am descoperit este ca iertarea poate reduce stresul, tensiunea arteriala, furia, depresia si durerea si poate creste optimismul, speranta, compasiunea si vitalitatea fizica. De exemplu, intr-un studiu pe care l-am efectuat cu protestanti si catolici din Irlanda de Nord care pierdusera un membru al familiei in violenta de acolo, participantii au raportat o scadere cu 40% a simptomelor de depresie dupa ce au urmat cursul de iertare. Un alt studiu a implicat oameni care au suferit o varietate de rani, de la partenerii de afaceri care i-au mintit pana la cei mai buni prieteni care i-au abandonat. La sase luni dupa antrenamentul lor de iertare, acesti oameni au raportat o scadere cu 70% a gradului de ranire pe care l-au simtit fata de persoana care le-a ranit si au spus ca s-au simtit mai iertator in general.
Asta nu inseamna ca iertarea este intotdeauna usoara. Cu siguranta nu a fost usor pentru Delores. Dar iertarea era ceva ce putea invata sa exerseze, chiar daca nu i-a venit natural. Oricat de dificil a fost, experienta lui Delores este emblematica pentru multe altele pe care le-am vazut prin acest antrenament de iertare. Fiecare poveste este diferita, dar majoritatea urmeaza o traiectorie similara prin cei noua pasi ai iertarii.
Primul pas
Delores stapanise primul pas chiar inainte sa ne intalnim: a stabilit ce nu-i placea la comportamentul logodnicului ei si stia in detaliu ingrozitor ce simtea ea despre asta. Ea a spus oricui doreste sa asculte ce paduchi era Skip.
Invatarea celor doi si trei pasi ai iertarii a fost mai dificila. Chiar si la un an dupa ce Skip a inselat-o, Delores o durea atat de mult incat nu putea gandi corect. La inceput, vindecarea insemna doar ca isi va reinvia relatia cu Skip. A fost o lupta pentru ea sa vrea sa se vindece doar pentru propria ei bunastare. De fapt, Delores s-a gandit sa-si ia logodnicul inapoi pentru ca nu credea ca alti barbati o vor gasi vreodata atragatoare. In mintea ei, Skip era cauza si solutia problemei ei.
Delores a crezut ca iertarea a condamnat-o sa fie un pres toata viata. Ea a crezut ca insemna sa ramana cu Skip si sa treaca cu vederea inselaciunea lui. Ea suferea sub conceptia gresita ca a-l ierta pe Skip insemna sa-i ierte actiunile sau ca insemna sa uite ceea ce se intamplase.
De fapt, aceste lucruri sunt foarte diferite. A ierta pe cineva nu inseamna uitarea sau aprobarea evenimentelor dureroase din trecut. Mai degraba, inseamna sa renunti la ranirea si furia ta si sa nu faci pe cineva responsabil la nesfarsit pentru bunastarea ta emotionala. Delores s-a chinuit sa inteleaga cat de important era controlul felului in care se simtea in prezent decat sa revizuiasca ceea ce i sa intamplat in trecut. Se antrenase sa vorbeasca fara incetare despre trecutul ei si despre modul in care parintii ei si relatiile sarace ii limitau optiunile si fericirea. Ii era greu sa inteleaga ca concentrarea constanta asupra trecutului era motivul suferintei ei actuale.
I-am subliniat Delores ca nu poate schimba partile dureroase ale trecutului, ci doar cat spatiu le-a inchiriat in mintea ei. Punand mai putin vina pe trecut, ea ar putea schimba felul in care se simtea in prezent.
Glimmers of Peace
Delores a vazut pentru prima data un mod alternativ de viata cand a inceput sa practice managementul stresului de fiecare data cand se gandea la Skip. Ea a vazut, chiar daca doar pentru o clipa, ca respiratia incet si profund a afectat felul in care se simtea. I-a dat corpului si mintii o pauza si o licarire de pace. Cand nu exersa, ramanea intr-o stare de suparare si isi invinovatea incontinuu fostul logodnic pentru ceea ce se simtea. Dupa cateva saptamani de acest tipar, ea a inceput sa inteleaga ca isi poate recupera viata emotionala.
Delores a experimentat simultan contestarea a ceea ce eu numesc „reguli inaplicabile”. Prin reguli inaplicabile, ma refer la dorintele pe care le avem pe care pur si simplu suntem neputinciosi sa le transformam in realitate. De exemplu, in timp ce Delores voia ca Skip sa-i iubeasca si sa-i fie fidel, era clar ca nu exista nicio modalitate de a-l determina sa faca acest lucru. Comportamentul lui a fost un memento constant ca a facut ceea ce a vrut si ea avea putere limitata asupra lui. Delores a inceput sa-si examineze si teoria potrivit careia parintii ei i-au distrus viata. Ea a observat ca avea o „regula inaplicabila” conform careia parintii ei trebuie sa o iubeasca si sa o trateze cu bunatate. Parintii ei o tratasera pe Delores cat puteau de bine, ceea ce includea o oarecare cruzime si lipsa de grija. Comportamentul parintilor ei a fost o reamintire ca, oricat de mult si-ar fi dorit Delores ca lucrurile sa mearga in felul ei, ea nu avea puterea de a controla nici trecutul, nici comportamentul altor oameni. Continuand sa insiste ca trecutul ei ar trebui sa se schimbe cumva, Delores se condamna la nesfarsite vina, ofensa si suferinta.
Pe masura ce antrenamentul de iertare a progresat, Delores a inceput sa se uite la suferinta ei si sa se intrebe ce „regula inaplicabila” incerca ea sa aplice. I-am reamintit ca nu va fi atat de suparata decat daca ar incerca sa schimbe ceva ce ii era imposibil de schimbat. Delores a vazut ca incercarea de a schimba comportamentul fostului ei logodnic va duce intotdeauna la durere si neputinta. Ea a vazut ca doar pentru ca spera in ceva, nu trebuia sa devina realitate. A inteles ca nu s-ar supara continuu daca regulile ei de viata ar fi mai potrivite cu realitatea.
Prin urmare, Delores si-a asumat responsabilitatea de a crea reguli mai aplicabile. In cele din urma, a putut sa-si puna intrebarea revelatoare: „Ce imi doresc cu adevarat
” Ceea ce isi dorea era fericire, incredere si liniste sufleteasca – lucruri pe care numai ea si-a putut asigura pentru ea insasi. Punand aceasta intrebare, ea a vazut ca Skip si parintii ei nu trebuie sa ramana in controlul vietii ei. Datorita acestei intelegeri, ea a inceput sa lucreze la „intentia ei pozitiva” sau obiectivele de viata descrise doar in termeni pozitivi. Si-a dat seama ca obiectivele ei pozitive erau sa invete cum sa se pretuiasca pe ea insasi si actiunile ei, spre deosebire de a captura pe cineva care sa o afirme. Ea a vazut ca era mai important pentru ea sa se simta bine cu ea insasi decat pentru ceilalti oameni sa se simta bine cu ea. Identificarea acestor obiective a ajutat-o pe Delores sa se concentreze mai mult pe crearea viitorului ei si mai putin pe plangerea trecutului ei.
Ca raspuns, ea s-a concentrat sa invete despre ea insasi si sa se aprobe. Ea a vorbit despre invinovatirea altor oameni si pastrarea trecutului ca impedimente in scopul ei de vindecare. Mi-a povestit cum a intrat in consiliere, cautand prieteni barbati si nu iubiti si apreciind calitatile ei bune. Ea nu a trecut peste dificultatile cu care s-a confruntat – nu exista un remediu miraculos pentru luptele vietii.
Delores a descoperit ca aceasta strategie a ajutat-o sa elibereze spatiu mental, astfel incat sa poata descoperi alte modalitati de a-si satisface nevoile. Si-a dat seama ca nici Skip, nici parintii ei nu aveau de gand sa o aprobe vreodata in modul in care si-a dorit. Va trebui sa gaseasca asta in ea insasi. Vechiul ei obicei fusese sa-si vada paharul ca fiind gol. Ea a inceput sa-si reantreneze mintea pentru a vedea unde ar putea fi deja plina ceasca ei.
Delores s-a uitat la viata ei si a vazut ca are prieteni buni si este capabila sa se descurce bine la serviciu. Ea a gasit apreciere pentru perspicacitatea in afaceri a parintilor ei si pentru libertatea pe care succesul lor financiar i-a oferit-o de a merge la facultate cu norma intreaga, fara a acumula imprumuturi. A inceput sa se bucure de zona frumoasa in care locuia si si-a acordat meritul pentru rutina ei excelenta de exercitii.
Delores a exersat si recunostinta atunci cand facea sarcini obisnuite, de zi cu zi. Ea a descoperit ca cineva poate fi recunoscator pentru orice in orice moment, fie ca este vorba de frumusetea copacilor pe care ii trece in timpul conducerii, de fenomenul respiratiei cuiva sau de bogatiile jenante ale Americii secolului XXI. Cand facea cumparaturi, ea si-a propus sa se minuneze de oportunitatile pe care le avea de a cumpara o gama uimitoare de articole. Ea a invatat sa se opreasca pentru un minut la centrul comercial local si sa multumeasca tuturor oamenilor care lucreaza acolo. Ea intra in supermarketul ei local si isi lua un moment pentru a aprecia abundenta de alimente in fata ei.
Delores experimentase durerea parintilor care erau mai interesati de afacerile lor decat de ingrijirea ei. Ea statuse ani de zile asupra a ceea ce pierduse. Acum a vazut ca si succesul financiar al parintilor ei era o binecuvantare. Ea a putut sa aprecieze munca grea pe care au depus-o pentru a-i oferi o viata. Delores a exersat si a vazut valoarea vechiului zical ca o viata bine traita este cea mai buna razbunare.
Trecerea mai departe
Cand m-am intalnit cu Delores la un an dupa ce s-au incheiat cursurile ei de iertare, a fost satisfacator sa vad schimbarile in ea. Era plina de energie si arata un zambet minunat. Cand am intrebat-o despre Skip, ea aproape a raspuns: „Sari peste cine
” In loc de Skip, a vrut sa vorbeasca despre cat de multe invatase despre ea insasi. Cand am intrebat despre parintii ei, ea a spus ca relatia ei cu ei s-a imbunatatit. Delores a acceptat ceea ce puteau oferi si si-a dat seama de limitele lor emotionale enorme. Ca adult, a inteles ca ea este cea cu cele mai mari sanse de a-si crea o viata buna. Invata sa-si lase parintii sa-si dea drumul. Ea i-a iertat pentru greselile lor.
Cea mai mare schimbare in Delores a fost modul in care si-a transformat nemultumirile in povesti mai pozitive despre ea insasi. Ea a vorbit cu mandrie de a-l ierta pe Skip si de a invata cum sa aiba grija de ea insasi. Delores a fost o femeie care si-a luat la inima antrenamentul pentru iertare. Ea a parcurs cei noua pasi si acum s-a prezentat ca un erou si nu ca o victima. Iertarea i-a adus un sentiment de pace care anterior o scapase.
Desigur, nu i-a fost intotdeauna usor. Ea inca tanjea dupa o familie iubitoare si stransa si un partener fidel. Cand a gasit dorul coplesitor, si-a spus sa profite la maximum de ceea ce avea. Ea facea o plimbare si isi aducea aminte de binecuvantarile unei zile frumoase sau de posibilitatile pe care le-ar putea aduce viitorul. Si uneori, la fel ca noi ceilalti, au fost momente cand ea era pur si simplu nefericita.
Pentru a deveni o persoana iertatoare, trebuie sa exersam iertarea nemultumirilor mai mici. Apoi, cand vine o insulta mai mare, suntem pregatiti, dispusi si capabili sa o facem. Alternativ, la fel ca Delores, odata ce invatam sa iertam o plangere majora, putem intelege valoarea limitarii puterii pe care durerea si furia o au asupra noastra data viitoare cand suntem raniti. Nimeni nu ii poate determina pe oamenii din viata sa se comporte amabil, corect sau cinstit in orice moment. Nu putem pune capat cruzimii de pe aceasta planeta. Ceea ce putem face este sa iertam rautatea care ne iese in cale si sa punem energie pentru atingerea obiectivelor noastre pozitive. Atunci ii putem ajuta pe altii sa faca la fel.
Iertarea, ca si alte emotii pozitive, cum ar fi speranta, compasiunea si aprecierea, este o expresie naturala a umanitatii noastre. Aceste emotii exista intr-o parte profunda a fiecaruia dintre noi. Ca multe lucruri, au nevoie de practica pentru a se perfectiona, dar cu aceasta practica devin mai puternice si mai usor de gasit. In cele din urma, ele pot fi la fel de naturale pentru noi ca furia si amaraciunea. Este nevoie de dorinta de a practica iertarea zi de zi pentru a vedea beneficiile profunde ale acesteia asupra bunastarii fizice si emotionale si asupra relatiilor noastre. Poate cel mai fundamental beneficiu al iertarii este ca, in timp, ne permite accesul la emotiile iubitoare care pot sta ingropate sub nemultumiri si ranchiuni.
