Trei riscuri de a avea prea mult timp pe ecran pentru adolescenti

Intelegem ca utilizarea excesiva a smartphone-urilor si a retelelor sociale poate fi toxica pentru adolescenti (si, sincer, pentru noi toti). Dar intelegem de ce
Cand stim despre ce este vorba despre smartphone-uri si retelele sociale care pot fi daunatoare, ne putem ajuta mai bine adolescentii sa-si foloseasca dispozitivele in moduri sanatoase, nedaunatoare.
Deci, de ce utilizarea excesiva poate fi toxica
Motivele sunt multe, dar cercetarile dezvaluie trei lucruri care te-ar putea surprinde.

1. Mai mult timp pe ecran inseamna mai mult timp singur

Adolescentii fac un studiu de caz interesant in singuratate.
Reclama
X
Desi par fantastic de conectati din punct de vedere social – adolescentii mei comunica in mod constant cu sute de copii prin mesaje text si retele sociale si chat video – acum mai multi adolescenti se simt lasati deoparte si singuri decat oricand (sau cel putin de cand am inceput sa masuram aceste lucruri). In 2015, cu 48% mai multe fete si cu 27% mai multi baieti s-au simtit excluse in comparatie cu 2010.
De ce sunt atat de singuri, chiar daca sunt super conectati online
Un motiv poate fi faptul ca au capacitatea de a vedea ce fac toti ceilalti la un moment dat, astfel incat sa stie cand sunt lasati in afara ceva. Cand unul dintre copiii mei era in clasa a opta, a fost invitata la o multime de bat mitzvah si petreceri de 13 ani – parea ca era una in fiecare weekend. Dar ceea ce isi aminteste toata familia noastra nu sunt petrecerile la care a mers, ci putinele pe care nu le-a facut.
Fiecare petrecere de scoala gimnaziala s-a desfasurat pe Instagram si Snapchat. Toti copiii prezenti au documentat cine iese cu cine si l-au postat pentru consumul public pe retelele de socializare. Fiica mea nu s-a putut abtine sa nu stea pe spate si sa priveasca, verificandu-si compulsiv telefonul pentru a vedea ce-i lipsea.
Ilustrand ceea ce este extrem de evident, cercetarea documenteaza ca, cu cat copiii petrec mai mult timp online si pe dispozitivele lor, cu atat mai putin timp au tendinta de a petrece interactionand cu semenii lor (sau cu adultii, de altfel) in intalniri fata in fata. Timpul pe ecran este un joc cu suma zero: retelele de socializare, jocurile video, navigarea online si alte media noi iau locul jocului de sport, a merge la petreceri sau doar a petrece timp cu prietenii lor.
Asa ca adolescentii de astazi se simt singuri pentru ca de fapt sunt mai singuri. „Numarul de adolescenti care se intalnesc cu prietenii lor in fiecare zi a fost redus la jumatate in doar 15 ani, cu scaderi deosebit de abrupte recent”, scrie psihologul cercetator si demograful Jean Twenge. Pe parcursul unei saptamani, isi vad prietenii cu o ora mai putin pe zi decat a facut-o generatia parintilor lor sau decat a facut-o primii millennials.
Acest lucru este greu de spus, dar singuratatea si izolarea sociala provoaca o suferinta profunda. A te simti singur face ca cortizolul tau, un hormon de stres, sa creasca vertiginos. Experimentele neurologului John Cacioppo au aratat ca a te simti extrem de singur este la fel de stresant ca si a te confrunta cu un atac fizic.
Mai mult, oamenii declansati sa se simta singuri (de catre un hipnotizator, dintre toate) intr-un alt studiu al lui Cacioppo au devenit radical mai deprimati. „Lucru uimitor a fost ca singuratatea nu este doar rezultatul depresiei”, a spus Cacioppo lui Johann Hari in Lost Connections. „Intr-adevar, duce la depresie.”

2. Retelele de socializare si materialismul merg mana in mana

Desi vorbim despre anii 1980 si 1990 ca fiind o perioada de materialism extrem, studentii care intra astazi la facultate sunt mai probabil ca niciodata sa spuna ca este important pentru ei sa fie bogati. De asemenea, este mai putin probabil sa pretuiasca obiectivele intrinseci, cum ar fi gasirea sensului.
Noile media si noile tehnologii pot fi in mare parte de vina si aici. Datele sunt fara compromisuri: „Adolescentii care petrec mai mult timp pe retelele de socializare au mai multe sanse sa pretuiasca atitudinile individualiste si mai putin probabil sa pretuiasca implicarea in comunitate”, scrie Twenge. In mod surprinzator, este mai putin probabil sa se gandeasca sau sa se implice in probleme sociale, chiar daca retelele sociale pot fi o modalitate excelenta de a raspandi idei si informatii legate de problemele de care tin adolescentii. Si utilizatorii mari ai retelelor sociale sunt mult mai probabil sa-si doreasca lucruri materiale precum masini noi si case de vacanta (si sa creada ca aceste lucruri sunt importante in viata).
Acest lucru nu este surprinzator. Retelele de socializare (si media in general) le permit copiilor sa priveasca in viata celor bogati si celebri. YouTuberii celebri afiseaza cu detalii rafinate la ce sa ravneasca; Acesti oameni ii invata copiilor nostri valori mai explicit decat multi parinti, scoli si biserici. Si asta nu spune nimic despre celebritatile care sunt platite de agenti de publicitate sau la care sunt expusi copiii de publicitate reali prin intermediul mass-media, care, desigur, cultiva in mod activ si cu succes materialismul in ei.
Dar materialismul este intr-adevar atat de rau
Lucrarile psihologului Tim Kasser au aratat ca, cu cat oamenii sunt mai materialisti – cu cat se gandesc mai mult la dobandirea de bogatii, lucruri sau faima – cu atat vor fi mai nefericiti, deprimati si anxiosi. Pentru a fi clar: a petrece mult timp pe smartphone-uri prezice (si probabil creste) materialismul la adolescenti. Iar atunci cand adolescentii pierd sau nu reusesc sa dezvolte un set semnificativ de valori, pot deveni cu usurinta anxiosi, deprimati si singuri. Pe buna dreptate, se simt goale in interior.

3. Retelele sociale invita la nesiguranta si la comparatie
Fiecare privire pe retelele sociale le permite adolescentilor, in mod inconstient, sa se compare cu ceilalti si rareori ies inainte. Ei deschid Snapchat si invata din „povestirile” organizate ca oamenii care numara sunt celebritati cu bani si frumoase. O parcurgere de un minut prin Instagram – plina de selfie-uri photoshopate, luate cu migare dintr-un unghi care face pe cineva sa para cel mai subtire, poate face cu usurinta chiar si o adolescenta sigura si increzatoare in sine sa simta ca corpul ei normal este dezgustator si aberant. Adolescentii uber-bogati si tinerele celebritati, care, la un anumit nivel, par a fi colegi, posteaza „wealthies” (selfie-uri care isi arata bogatia) in timp ce zboara in jurul lumii cu avioanele private ale familiei lor.

Scrisoare plina de compasiune

Nu te mai bate pentru defecte si greseli
Incearca acum
Daca adolescentii ar vedea oameni ca ei sau mai rau decat ei, atunci nu s-ar simti atat de nesiguri. Dar ei vad oameni mai slabi, mai bogati, mai populari, mai de succes, mai privilegiati. Chiar si copiii bogati si din clasa de mijloc se pot simti frecvent, la un anumit nivel, umiliti. Si dincolo de balonul retelelor sociale, exista de fapt un motiv pentru ingrijorarea lor.
Desigur, inegalitatea, invidia si consumul evident au facut intotdeauna parte din cultura americana, iar televizorul a facut cu siguranta mult pentru a ne extinde capacitatea de a ne compara cu ceilalti. Insa adolescentii de astazi se confrunta cu mult mai multa expunere mediatica – si traiesc in conditii de inegalitate mult mai mare.
In 2016, in Statele Unite, familia cu venituri medii superioare detinea de 75 de ori averea familiei mediane cu venituri mici. Aceasta este cea mai mare disparitate economica inregistrata vreodata: in 2007, cei cu venituri mari valorau de 40 de ori mai mult decat familia mediana cu venituri mici, in timp ce in 1989 valorau de 28 de ori.
Iata cum ne afecteaza acest lucru copiii: inegalitatea economica ne sporeste anxietatile de evaluare sociala – in esenta, teama noastra de a fi judecati – si mareste importanta emotionala a statutului nostru social. Deci, in loc sa ne vedem unii pe altii ca fiind egali, asa cum avem tendinta de a face in situatii mai egale, devenim mai judecatori, comparandu-ne si mai mult cu ceilalti.
Cand cercetatori precum Dacher Keltner de la Centrul de Stiinta Greater Good din UC Berkeley studiaza efectele inegalitatii economice, o fac cu un exercitiu simplu. Participantii la studiu primesc un desen al unei scari cu douasprezece trepte. Unii participanti sunt rugati sa „se gandeasca un minut la oamenii care au cea mai mare putere, bogatie si prestigiu in Statele Unite”. Altii petrec putin timp gandindu-se la cei cu cea mai mica „avutie, educatie si prestigiu – cei saraci, fara munca si fara adapost”.
Apoi, participantilor li se cere sa puna un X pe scara pentru a indica unde isi percep propria pozitie sociala. Studentii care s-au gandit la cei mai bogati si mai stimati isi plaseaza X-urile mai jos pe scara. Iar cei care s-au gandit la oamenii mai putin norocosi isi plaseaza X-urile mai sus.
Cu alte cuvinte, ajungem inevitabil sa ne comparam cu oamenii la care ne gandim. Facem acest lucru fara indemnuri, adesea inconstient; la fel ca primatele care au venit inaintea noastra, trebuie sa stim unde ne aflam pe scara statutului social. Acest lucru este valabil mai ales pentru adolescenti si studenti – constientizarea sociala este sporita in timpul pubertatii si imediat dupa.
Acolo unde ne asezam pe acea scara este extrem de important. Avand un sentiment redus al propriului nostru statut social „ne roade sistemul nervos”, potrivit Keltner. Ne face hipervigilenti la amenintari – poate mai mult decat orice alt factor de stres. Peste 200 de studii indica faptul ca amenintarile legate de statutul social, in special atunci cand oamenii simt ca ar putea fi judecati de altii, tind sa provoace raspunsuri la stres mai mari si mai de incredere decat orice alte situatii stresante.
Iar a te simti scazut in statutul social sau a simti ca nu ai respectul celorlalti este o cauza principala a depresiei. Iata ceva surprinzator: mai rau decat a avea un statut social scazut este sa simti ca statutul tau este nesigur sau amenintat, ca si cum ai putea pierde statutul social. Doar o schimbare momentana a modului in care ne percepem propriul statut social – determinata chiar si de o privire rapida pe Instagram sau povestea Snapchat a unui prieten – poate schimba dramatic modul in care functionam si ne simtim. Din pacate, este usor sa ne imaginam ca adolescentii de astazi simt aproape intotdeauna ca isi pierd statutul social.

Antidotul: conexiune sociala in viata reala

Stiti care este cel mai bun predictor al fericirii si al bunastarii unei persoane
Este opusul singuratatii, materialismului si insecuritatii: are o mare latime si profunzime de conexiuni sociale din viata reala. Nu conexiuni la retelele sociale, nu o retea mare de prieteni si familie online – acele lucruri nu prezic fericirea. Dar simtindu-ne ca facem parte din ceva mai mare decat noi insine, simtindu-ne profund incorporati intr-o comunitate de prieteni si familie pe care ii vedem fata in fata.
Din fericire, conexiunea sociala este ceva pe care il putem promova cu usurinta in familii, iar aceasta perioada a anului este copt cu oportunitati de a face acest lucru. In acest sezon de sarbatori, noi, parintii, putem lua o pauza de la propriile dispozitive oricand suntem cu alte persoane, pentru a le arata copiilor nostri ceea ce pretuim cel mai mult. Ne putem evidentia conexiunile sociale din viata reala, petrecand timp la masa, spunand povesti de familie si punandu-ne intrebari. Si putem promova un sentiment profund de conexiune exersand impreuna recunostinta. Toxicitatea retelelor sociale si a utilizarii excesive a smartphone-urilor poate fi infricosatoare, dar nu trebuie sa ne facem griji. Trebuie doar sa ne amintim ce conteaza cu adevarat si sa invatam asta adolescentilor nostri.