Daca crezi ca auzi cuvantul „empatie” peste tot, ai dreptate. Este acum pe buzele oamenilor de stiinta si liderilor de afaceri, expertilor in educatie si activistilor politici. Dar exista o intrebare vitala pe care putini oameni o pun: Cum imi pot extinde propriul potential empatic
Empatia nu este doar o modalitate de a extinde limitele universului tau moral. Potrivit unor noi cercetari, este un obicei pe care il putem cultiva pentru a ne imbunatati calitatea vietii.
Dar ce este empatia
Este abilitatea de a pasi in pielea altei persoane, urmarind sa-i intelegem sentimentele si perspectivele si sa folosim aceasta intelegere pentru a ne ghida actiunile. Asta o face diferita de bunatate sau mila. Si nu o confundati cu Regula de Aur, „Fa altora asa cum ai vrea ca ei sa iti faca voua”. Asa cum a subliniat George Bernard Shaw: „Nu face altora asa cum ai vrea ca ei sa-ti faca voua – ar putea avea gusturi diferite”. Empatia inseamna descoperirea acestor gusturi.
Marea vocifera despre empatie provine dintr-o schimbare revolutionara in stiinta modului in care intelegem natura umana. Vechea conceptie conform careia suntem in esenta creaturi interesate de sine este inclinata ferm intr-o parte de dovezile ca suntem si homo empathicus, pregatiti pentru empatie, cooperare sociala si ajutor reciproc.
Reclama
X
Cat de empatic esti
Faceti testul!
In ultimul deceniu, oamenii de stiinta in neurostiinta au identificat un „circuit empatic” din 10 sectiuni in creierul nostru care, daca este deteriorat, ne poate reduce capacitatea de a intelege ce simt ceilalti oameni. Biologii evolutionari precum Frans de Waal au aratat ca suntem animale sociale care au evoluat in mod natural pentru a avea grija unul de celalalt, la fel ca verii nostri primate. Si psihologii au dezvaluit ca suntem pregatiti pentru empatie prin relatii puternice de atasament in primii doi ani de viata.
Dar empatia nu inceteaza sa se dezvolte in copilarie. Ii putem alimenta cresterea de-a lungul vietii – si o putem folosi ca o forta radicala pentru transformarea sociala. Cercetarile in sociologie, psihologie, istorie – si propriile mele studii asupra personalitatilor empatice din ultimii 10 ani – dezvaluie cum putem face din empatie o atitudine si o parte a vietii noastre de zi cu zi si, astfel, sa imbunatatim viata tuturor celor din jurul nostru. Iata cele sase obiceiuri ale oamenilor foarte empatici!
Obiceiul 1: Cultivati curiozitatea fata de straini
Oamenii foarte empatici (HEP) au o curiozitate nesatioasa fata de straini. Vor vorbi cu persoana care sta langa ei in autobuz, pastrand acea curiozitate fireasca pe care o aveam cu totii in copilarie, dar pe care societatea se pricepe atat de mult sa ne bata. Ei gasesc alti oameni mai interesanti decat ei insisi, dar nu doresc sa-i interogheze, respectand sfatul istoricului oral Studs Terkel: „Nu fii examinator, fii cel interesat.”
Curiozitatea ne extinde empatia atunci cand vorbim cu oameni din afara cercului nostru social obisnuit, intalnind vieti si viziuni asupra lumii foarte diferite de ale noastre. Curiozitatea este buna si pentru noi: guru al fericirii, Martin Seligman, o identifica drept o forta cheie a caracterului care poate spori satisfactia vietii. Si este un remediu util pentru singuratatea cronica care afecteaza aproximativ unul din trei americani.
Cultivarea curiozitatii necesita mai mult decat o scurta discutie despre vreme. In mod crucial, incearca sa inteleaga lumea din interiorul capului celeilalte persoane. Ne confruntam zilnic cu straini, cum ar fi femeia tatuata care iti livreaza corespondenta sau noul angajat care isi mananca mereu pranzul singur. Pune-ti provocarea de a avea o conversatie cu un strain in fiecare saptamana. Tot ce are nevoie este curaj.
Obiceiul 2: Provocati prejudecatile si descoperim puncte comune
Cu totii avem presupuneri despre ceilalti si folosim etichete colective – de exemplu, „fundamentalist musulman”, „mama bunastare” – care ne impiedica sa le apreciem individualitatea. HEP-urile isi provoaca propriile preconceptii si prejudecati cautand ceea ce le impartasesc oamenilor, mai degraba decat ceea ce ii desparte. Un episod din istoria relatiilor rasiale din SUA ilustreaza cum se poate intampla acest lucru.
Claiborne Paul Ellis s-a nascut intr-o familie saraca de albi in Durham, Carolina de Nord, in 1927. Gasindu-i greu sa-si faca rostul lucrand intr-un garaj si crezand ca afro-americanii erau cauza tuturor necazurilor sale, a urmat pasii tatalui sau si s-a alaturat Ku Klux Klan, ajungand in cele din urma pe pozitia de varf a Exalted Cyclops a filialei sale locale KKK.
In 1971, a fost invitat – in calitate de cetatean local proeminent – la o intalnire comunitara de 10 zile pentru a aborda tensiunile rasiale din scoli si a fost ales sa conduca un comitet de conducere cu Ann Atwater, o activista de culoare pe care o dispretuia. Dar lucrul cu ea a explodat prejudecatile lui despre afro-americani. El a vazut ca ea avea aceleasi probleme de saracie ca ale lui. „Incepeam sa ma uit la o persoana de culoare, sa dau mana cu el si sa-l vad ca pe o fiinta umana”, si-a amintit el despre experienta sa in comitet. „A fost aproape ca si cum m-ai fi nascut din nou.” In ultima noapte a intalnirii, el a stat in fata a o mie de oameni si si-a rupt carnetul de membru al Klan.
Ellis a devenit mai tarziu un organizator de munca pentru un sindicat al carui membru era 70 la suta afro-american. El si Ann au ramas prieteni pentru tot restul vietii. S-ar putea sa nu existe un exemplu mai bun al puterii empatiei de a invinge ura si de a ne razgandi.
Obiceiul 3: Incearca viata altei persoane
Deci crezi ca alpinismul pe gheata si deltaplanul sunt sporturi extreme
. Atunci trebuie sa incerci empatia experientiala, cea mai provocatoare – si potential plina de satisfactii – dintre toate. HEP-urile isi extind empatia prin dobandirea de experienta directa a vietii altor oameni, punand in practica proverbul nativ american, „Mergeti o mila in mocasinii altui barbat inainte de a-l critica”.
George Orwell este un model inspirator. Dupa cativa ani ca ofiter de politie colonial in Birmania britanica in anii 1920, Orwell s-a intors in Marea Britanie hotarat sa descopere cum era viata celor care traiau la marginea sociala. „Am vrut sa ma scufund, sa ajung direct printre cei asupriti”, a scris el. Asa ca s-a imbracat ca un vagabon cu pantofi si haine ponosite si a trait pe strazile din estul Londrei cu cersetori si vagabonzi. Rezultatul, consemnat in cartea sa Down and Out in Paris and London, a fost o schimbare radicala a convingerilor, prioritatilor si relatiilor sale. El nu numai ca si-a dat seama ca oamenii fara adapost nu sunt „destinatii betivi” – Orwell si-a dezvoltat noi prietenii, si-a schimbat parerile asupra inegalitatii si a adunat materiale literare superbe. A fost cea mai mare experienta de calatorie din viata lui.
Fiecare dintre noi putem conduce propriile experimente. Daca sunteti pasionat din punct de vedere religios, incercati un „Schimbare cu Dumnezeu”, participand la slujbele unor credinte diferite de a dumneavoastra, inclusiv la o intalnire a umanistilor. Sau daca esti ateu, incearca sa mergi la diferite biserici! Petreceti urmatoarea vacanta traind si facand voluntariat intr-un sat dintr-o tara in curs de dezvoltare. Luati calea preferata de filozoful John Dewey, care a spus: „Toata educatia autentica se realizeaza prin experienta”.
Obiceiul 4: Ascultati cu atentie si deschideti-va
Exista doua trasaturi necesare pentru a fi un conversator empatic.
Una este sa stapanesti arta ascultarii radicale. „Ceea ce este esential”, spune Marshall Rosenberg, psiholog si fondator al comunicarii non-violente (NVC), „este capacitatea noastra de a fi prezenti la ceea ce se intampla cu adevarat in interior – la sentimentele si nevoile unice pe care o persoana le experimenteaza chiar in acel moment. .” HEP ii asculta din greu pe ceilalti si fac tot posibilul pentru a-si intelege starea emotionala si nevoile, fie ca este vorba de un prieten care tocmai a fost diagnosticat cu cancer sau de un sot care este suparat pe ei pentru ca lucreaza din nou pana tarziu.
Dar ascultarea nu este niciodata suficienta. A doua trasatura este sa ne facem vulnerabili. Indepartarea mastilor noastre si dezvaluirea sentimentelor noastre cuiva este vitala pentru a crea o legatura empatica puternica. Empatia este o strada cu doua sensuri care, in cel mai bun caz, este construita pe intelegere reciproca – un schimb de credinte si experiente cele mai importante ale noastre.
Organizatii precum Cercul Parintilor Israelo-Palestinian au pus totul in practica, reunind familii indoliate de ambele parti ale conflictului pentru a se intalni, asculta si vorbi. Impartasirea povestilor despre cum au murit cei dragi le permite familiilor sa realizeze ca au aceeasi durere si acelasi sange, in ciuda faptului ca se afla pe parti opuse ale unui gard politic, si a contribuit la crearea uneia dintre cele mai puternice miscari de consolidare a pacii de la baza din lume.
Obiceiul 5: Inspira actiunea in masa si schimbarea sociala
Presupunem de obicei ca empatia are loc la nivelul indivizilor, dar HEP inteleg ca empatia poate fi, de asemenea, un fenomen de masa care aduce schimbari sociale fundamentale.
Sondaj de audienta Greater Good
Ce parere aveti despre continutul de la Greater Good
Impartasiti-va parerile intr-un sondaj de 10 minute si va vom inscrie la o extragere pentru a primi un card cadou de 100 USD.
Luati sondajul
Ganditi-va doar la miscarile impotriva sclaviei din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea de pe ambele maluri ale Atlanticului. Dupa cum ne aminteste jurnalistul Adam Hochschild, „Abolitionistii si-au pus speranta nu in texte sacre, ci in empatia umana”, facand tot ce le-a putut pentru a-i face pe oameni sa inteleaga suferinta foarte reala de pe plantatii si corabii de sclavi. De asemenea, miscarea sindicala internationala a aparut din empatia dintre muncitorii industriali uniti prin exploatarea lor comuna. Raspunsul covarsitor al publicului la tsunami-ul din Asia din 2004 a aparut dintr-un sentiment de ingrijorare empatica fata de victime, a caror situatie ne-a fost reflectata dramatic in casele noastre prin imagini video socante.
Empatia va inflori cel mai probabil la scara colectiva daca semintele ei sunt plantate in copiii nostri. De aceea, HEP-urile sprijina eforturi precum Roots of Empathy din Canada, cel mai eficient program de predare a empatiei din lume, de care a beneficiat peste jumatate de milion de scolari. Curriculumul sau unic se concentreaza pe un copil, a carui dezvoltare copiii o observa de-a lungul timpului pentru a invata inteligenta emotionala – iar rezultatele sale includ scaderi semnificative ale agresiunii pe terenul de joaca si niveluri mai ridicate de performanta academica.
Dincolo de educatie, marea provocare este sa descoperi cum tehnologia retelelor sociale poate valorifica puterea empatiei pentru a crea actiuni politice in masa. Este posibil ca Twitter sa fi atras oamenii pe strazi pentru Occupy Wall Street si Primavara Araba, dar ne poate convinge sa ne pasa profund de suferinta strainilor indepartati, fie ca sunt fermieri afectati de seceta din Africa sau generatiile viitoare care vor suporta greul stilul nostru de viata consumat de carbon
Acest lucru se va intampla numai daca retelele sociale invata sa raspandeasca nu doar informatii, ci si conexiune empatica.
Obiceiul 6: Dezvoltati o imaginatie ambitioasa
O ultima trasatura a HEP este ca fac mult mai mult decat sa empatizeze cu suspectii obisnuiti. Tindem sa credem ca empatia ar trebui sa fie rezervata celor care traiesc la marginile sociale sau care sufera. Acest lucru este necesar, dar cu greu este suficient.
De asemenea, trebuie sa empatizam cu oamenii ale caror convingeri nu le impartasim sau care pot fi „dusmani” intr-un fel. Daca sunteti un activist pentru incalzirea globala, de exemplu, ar putea merita sa incercati sa pasiti in pielea directorilor companiilor petroliere – intelegerea gandirii si motivatiile acestora – daca doriti sa concepe strategii eficiente pentru a-i deplasa catre dezvoltarea energiei regenerabile. Putin din aceasta „empatie instrumentala” (uneori cunoscuta sub numele de „antropologie de impact”) poate merge mult.
Empatia cu adversarii este, de asemenea, o cale catre toleranta sociala. Aceasta a fost gandirea lui Gandhi in timpul conflictelor dintre musulmani si hindusi care au condus la independenta Indiei in 1947, cand a declarat: „Sunt musulman! Si un hindus, un crestin si un evreu.”
Organizatiile, de asemenea, ar trebui sa fie ambitioase cu gandirea lor empatica. Bill Drayton, renumitul „parinte al antreprenoriatului social”, considera ca intr-o era a schimbarilor tehnologice rapide, stapanirea empatiei este abilitatile cheie de supravietuire in afaceri, deoarece sta la baza muncii de succes in echipa si a conducerii. Influenta sa Fundatie Ashoka a lansat initiativa Start Empathy, care isi duce ideile liderilor de afaceri, politicienilor si educatorilor din intreaga lume.
Secolul XX a fost epoca introspectiei, cand cultura de autoajutorare si terapie ne-a incurajat sa credem ca cel mai bun mod de a intelege cine suntem si cum sa traim a fost sa privim in interiorul nostru. Dar ne-a lasat sa ne uitam la propriul buric. Secolul 21 ar trebui sa devina Epoca Empatiei, cand ne descoperim pe noi insine nu doar prin auto-reflectie, ci devenind interesati de vietile altora. Avem nevoie de empatie pentru a crea un nou tip de revolutie. Nu o revolutie de moda veche construita pe noi legi, institutii sau politici, ci o revolutie radicala in relatiile umane.
