Acum un deceniu, liceul Branford a avut o problema de bullying. Hartuirea, violenta si graffiti-ul au devenit atat de raspandite incat administratorii au creat un program de anvergura impotriva hartuirii, menit sa schimbe intregul climat al scolii lor suburbane din Connecticut. De atunci, au fost martorii unei schimbari remarcabile: nivelurile de agresiune si violenta au scazut cu peste 50 la suta.
„Cand am preluat prima data conducerea in 1990, am fost inundat de recomandari comportamentale”, a spus directorul adjunct David Maloney. „Acum, aproape ca nu primesc deloc”.
Un elev de clasa a doua de la PS200 din Flushing, New York, participa la programul anti-bullying Operation Respect. Anul acesta, programul este implementat in fiecare scoala primara si gimnaziala din New York City.
© Nancy Bareis
Administratorii de la liceul Santana din Santee, California, au avut o problema similara. Bullying-ul a devenit o problema atat de mare in randul studentilor lor, incat au primit o subventie de 123.000 USD de catre Departamentul de Justitie pentru a implementa un program anti-bullying in 1998. Cu toate acestea, trei ani mai tarziu, scoala a fost scena unei violente mai grave decat orice au experimentat elevii sai inainte. Bobocul Charles „Andy” Williams a ucis doi colegi de clasa si a ranit alte 13 persoane cu arma tatalui sau, o impuscatura care a inceput intr-o baie pentru baieti. Ulterior, el a sustinut ca crima sa a fost un raspuns la hartuirea pe care a suferit-o de la colegii studenti.
Reclama
X
Contrastul dintre aceste doua povesti subliniaza o provocare cu care se confrunta cercetatorii, educatorii si legislatorii din intreaga tara. In ultimele doua decenii, un val de cercetari stiintifice a documentat in mod repetat impactul daunator si de durata al agresiunii in randul tinerilor. Cercetatorii au gasit dovezi clare ca hartuirea, considerata mult timp a fi un ritual de trecere benign, contribuie de fapt la violenta si la problemele de sanatate mintala. Ca raspuns, educatorii si cercetatorii au dezvoltat o abundenta de programe anti-bullying.
Desi motivate de intentii bune, aceste programe nu obtin intotdeauna rezultate bune. Unele s-au dovedit eficiente, altele nu, iar altele nu au fost deloc evaluate stiintific. Acum, educatorii si cercetatorii incearca sa identifice si sa implementeze cele mai bune practici anti-bullying inainte ca problema sa se agraveze si mai mult.
Recunoasterea problemei
Poate ca prima intrebare despre hartuire este cum sa o definim. Departamentul de Justitie spune ca bullying-ul implica acte in care exista „un dezechilibru real sau perceput de putere, copilul sau grupul mai puternic atacand pe cei care sunt mai putin puternici”. In general, cercetatorii impart hartuirea in trei categorii: fizica (lovire, lovire cu piciorul etc.), verbala (proclamare, tachinari etc.) si psihologica (excludere sociala, extorcare, constrangere si raspandire zvonuri).
Multe dintre aceste comportamente par o parte inevitabila a cresterii. Dar studiile despre bullying au pus aceasta presupunere sub semnul intrebarii.
Cercetatorii au pus in legatura hartuirea cu violenta si problemele de sanatate mintala in randul victimelor si faptuitorilor. Victimele sufera adesea de stima de sine scazuta, performanta scolara redusa si, in cazuri extreme, se sinucid sau se razbuna violente. Mai multe studii pe termen lung au descoperit ca elevii care se implica in bullying in timpul scolii au mai multe sanse sa fie incarcerati mai tarziu in viata. In 2002, Asociatia Medicala Americana a avertizat ca bullying-ul este o problema de sanatate publica cu consecinte pe termen lung asupra sanatatii mintale atat pentru batausi, cat si pentru victimele lor. Un studiu recent al cercetatorilor de la UCLA Jaana Juvonen si Adrienne Nishina a aratat ca elevii care sunt martori la acte de agresiune au crescut anxietatea si dezvolta asocieri negative cu scoala. Si Departamentul Educatiei a produs aceasta statistica uluitoare: in fiecare zi, 60.000 de studenti din SUA
„Este departe de a fi un simplu ritual de joaca”, a spus Russell Skiba, un important cercetator in domeniul bullying-ului, care conduce proiectul „Scoli sigure si receptive” la Universitatea din Indiana, Bloomington. „Este ceva pe care trebuie sa-l luam in serios.”
In Statele Unite, publicul a inceput sa ia in serios hartuirea si, dincolo de statistici, aceasta constientizare sporita poate fi urmarita in mare parte la un singur eveniment. Dupa impuscaturile de la liceul Columbine din 1999, unde se spunea ca adolescentii inarmati ar fi vizat colegii de clasa care i-au agresat, Serviciul Secret a initiat o ancheta privind violenta in scoala. Raportul lor, publicat in 2002, a constatat ca in 37 de impuscaturi in scoli din 1974, doua treimi dintre atacatori au spus ca se simt „persecuti, agresati, amenintati, atacati sau raniti”.
In urma acestor constatari, nu mai putin de 22 de legislaturi de stat au raspuns adoptand o legislatie impotriva agresiunii care impune scolilor sa monitorizeze si sa raspunda la comportamentul de agresiune. Congresul a adoptat propriul proiect de lege anti-bullying anul trecut; desi nu a trecut, castiga sprijin si cel mai probabil va fi reintrodus anul viitor.
In toata tara exista programe anti-bullying. Anul acesta, unul dintre cele mai mari dintre aceste programe, „Operatiunea Respect”, este implementat in fiecare scoala primara si gimnaziala din New York. Aproximativ 10% dintre toti copiii de varsta scolara din tara sunt in prezent implicati in programa „Operatiunea Respect”.
Dar aceste programe nu sunt toate create egale. Intr-adevar, unii adopta o abordare foarte diferita de altii. Ca parte a eforturilor lor de combatere a hartuirii, unele scoli au mers atat de departe incat au adoptat politici de „toleranta zero” care impun sanctiuni aspre, inclusiv suspendarea sau chiar expulzarea, pentru orice elev care a fost gasit ca a agresat pe altul. Aceste sanctiuni par uneori disproportionate fata de infractiune. Intr-un caz, au vrut sa spuna ca un student a fost suspendat pentru ca a desenat o arma.
Complicand lucrurile si mai mult, multe dintre programele anti-bullying nu au fost inca studiate riguros; chiar si printre programele care au fost studiate, rezultatele sunt uneori greu de inteles.
Rezultate mixte
Norvegia a introdus primul program major de combatere a hartuirii in scolile sale in 1983, dupa ce trei tineri victime ale agresiunii si-au luat viata. Dan Olweus, cercetatorul care a creat programul, a descoperit ca strategiile sale au generat o reducere cu 50 la suta a bullying-ului. Sustinatorii programelor anti-bullying citeaza adesea acest studiu. Dar cand Programul de prevenire a agresiunii Olweus a fost implementat in scolile din Carolina de Sud in 1995, rata sa de eficacitate a fost de doar 25%.
Psihologii Peter K. Smith, Debra Pepler si Ken Rigby au publicat recent un sondaj pe 13 studii privind programele de prevenire a hartuirii din 11 tari. Ei au descoperit o mare diferenta de rezultate in cadrul programelor: 12 dintre ele au aratat cel putin o scadere modesta a anumitor tipuri de hartuire, dar sapte au raportat cresteri ale altor tipuri de hartuire.
Ce explica aceste discrepante
Ce face ca unele programe sa functioneze in timp ce altele nu functioneaza – si cum poate functiona acelasi program intr-un context, dar nu in altul
. Potrivit lui Olweus, un posibil motiv al disparitatii este gradul in care administratorii scolii, profesorii si directorii sunt angajati in program. Alte studii sustin acest punct de vedere. De exemplu, Center for Problem-Oriented Policing, o coalitie nonprofit de lideri ai fortelor de ordine, cercetatori si oficiali universitari a publicat un raport care sugereaza ca directorii care sunt constienti si activ preocupati de agresiune au mai putine incidente in scolile lor.
In studiul transnational al lui Smith, Pepler si Rigby, ei au descoperit ca programele cele mai riguros testate au doua lucruri in comun.
In primul rand, ei subliniaza necesitatea ca personalul scolii, in special profesorii si directorii, sa devina constienti de prezenta bullying-ului in scolile lor.
Aproape 30% dintre studentii din Statele Unite raporteaza o implicare moderata sau frecventa in bullying, conform unui studiu din 2001 al Tonja Nansel, un investigator la Institutul National pentru Sanatatea Copilului si Dezvoltarea Umana, care a chestionat aproape 16.000 de elevi din clasele 6-10. Un sondaj mai recent realizat de Harris Interactive a constatat ca aproximativ doua treimi dintre adolescenti spun ca au fost hartuiti verbal sau fizic in ultimul an.
Totusi, un studiu diferit a constatat ca profesorii sunt constienti de doar patru procente din hartuirea care are loc in scolile lor.
„Este deosebit de dificil sa recunosti hartuirea in randul fetelor”, a spus Phil Mulligan, director asistent la Bryan Middle School din St. Charles, Missouri.
Situatia adolescentelor agresate este atat de subtila incat, potrivit unui studiu, profesorii nu sunt adesea constienti de asta pana cand fetele ajung la stadiul de a contempla sinuciderea.
„Trebuie sa recunoastem ca bullying-ul are loc in fiecare scoala”, a spus Mulligan. „Este ca si cum ai avea un furuncul: fie poti sa-l machiezi, fie il poti arunca.”
Cand Mulligan a decis sa vizeze hartuirea in scoala sa, a inceput prin a implementa un sondaj saptamanal care le-a cerut elevilor sa raporteze despre bullying-ul la care au fost martori sau au experimentat. Cand au inceput sa revina primele sondaje, rezultatele au fost socante. Ei au aratat in medie trei rapoarte de agresiune in fiecare zi; anterior, Bryan Middle School a inregistrat aproximativ doua incidente de agresiune in fiecare saptamana.
„Se intamplau atat de multe despre care nu stiam”, a spus Mulligan, „pentru ca nu intrebam”.
Abordarea intregii scoli
Studiul lui Smith, Pepler si Rigby a identificat, de asemenea, importanta unei „abordari a intregii scoli”, cu actiuni coordonate la nivelul elevului individual, al clasei si al scolii.
Russell Skiba sustine aceasta abordare, pe care o contrasteaza cu politicile de toleranta zero. Potrivit lui Skiba, politicile de toleranta zero sunt o strategie anti-bullying care nu este doar ineficienta, ci si contraproductiva. El subliniaza cercetarile care arata ca politicile de toleranta zero nu schimba comportamentul studentilor: in medie, 30 pana la 50% dintre studentii suspendati vor fi recidiva.
„A fost logic intuitiv ca, daca ii scoatem pe toti cei care fac probleme din scoala, vom avea scoli mai sigure”, a spus el. „Dar cercetarile arata ca suntem mult mai bine daca incercam sa prevenim perturbarea si violenta, mai degraba decat sa reactionam dupa fapte.”
Skiba crede ca politicile de toleranta zero nu abordeaza cauzele radacina ale agresiunii, ci mai degraba pedepsesc batautii si ii lasa prost pregatiti pentru a face fata problemelor lor sociale si emotionale. Cel mai eficient mod de a reduce bullying-ul in scoli, sustine Skiba, este de a implementa programe la nivelul scolii care urmaresc sa opreasca bullying-ul inainte ca acesta sa inceapa.
Programul anti-bullying al lui Olweus este un model de implementare a unei astfel de „abordari a intregii scoli”. Programul Olweus incepe cu un chestionar care le cere elevilor sa raporteze despre bullying-ul care are loc in scoala lor. Rezultatele acestui sondaj sunt folosite pentru a genera constientizarea — in randul parintilor, profesorilor si elevilor — cu privire la necesitatea strategiilor de interventie. In continuare, programul ii indruma pe profesori sa stabileasca reguli de clasa care definesc clar comportamentul de agresiune. Apoi, fiecare scoala selecteaza dintr-o varietate de interventii care sunt cele mai potrivite pentru a raspunde nevoilor sale. Aceste metode pot include consiliere individuala cu batausi si victime, implementarea activitatilor de tip atelier atat la nivel de clasa, cat si la nivel de scoala si restructurarea zonelor scolare in care agresiunea este deosebit de raspandita, cum ar fi locurile de joaca sau holurile. De exemplu, dupa ce unele scoli identifica „puncte fierbinti” pentru intimidare, au profesori sau administratori sa monitorizeze aceste locatii. O scoala din Anglia a mers atat de departe incat a construit o scoala fara holuri si cu o baie atasata la fiecare sala de clasa.
„Abordarea intregii scoli” a Liceului Branford a insemnat crearea unui AdvisoryProgram unde, o data pe saptamana, elevii se intalnesc in grupuri de 12-14 cu un consilier adult. Intr-o perioada de jumatate de ora, studentii si consilierul lor au discutii libere si deschise despre oportunitati de cariera, politici scolare, experiente de serviciu comunitar si rapoarte individuale de progres. Acest program este in vigoare de sapte ani, iar directorul adjunct David Maloney a spus ca relatiile pe care le-a cultivat intre elevi si „adultii grijulii” au oferit fundatia unei culturi a increderii si a respectului la scoala.
Acest lucru nu inseamna ca nu exista violenta sau agresiune la Branford, dar scoala a incercat sa se asigure ca elevii care au probleme sa nu devina recidiva. Inainte ca un elev suspendat sa se poata intoarce la scoala, acesta trebuie sa se intalneasca cu un membru al personalului de consiliere al scolii pentru a discuta probleme precum hartuirea si tachinarea. Acest pas suplimentar, a spus Maloney, a lucrat pentru a reduce semnificativ reaparitia problemelor comportamentale.
In modelul „intreaga scoala”, cele mai eficiente programe anti-bullying sunt adaptate scolilor pe care le deservesc. Cand Russell Skiba a implementat programe anti-bullying in cinci scoli separate din Indiana, fiecare scoala a primit libertatea de a modela programul pentru a raspunde nevoilor sale specifice.
De exemplu, personalul de la Owen Valley High School a identificat o problema majora specifica scolii lor: holul din fata biroului directorului era adesea plin de elevi care fusesera trimisi acolo pentru un comportament rau. Ca raspuns, scoala a creat o sala de interventie, unde profesorii puteau trimite elevi dificili inainte de birou; odata ajunsi, elevii se intalnesc cu alti profesori pentru a discuta problema lor. Adesea, atunci cand elevii sunt trimisi din sala de clasa pentru infractiuni minore sau chiar neintelegeri, ei si profesorii din Sala de Interventie vor remedia rapid si usor situatia. In alte cazuri, cand exista o problema mai semnificativa, profesorii din Sala de Interventie vorbesc cu elevul despre comportamentul acestuia si recomanda pasi pe care ii pot lua pentru a aborda probleme mai profunde. De cand scoala a lansat Sala de interventie,
De fapt, toate cele cinci scoli implicate in studiul lui Skiba au aratat scaderi semnificative – 40 pana la 60 la suta – ale numarului de elevi care au fost suspendati atat pentru infractiuni de hartuire, cat si pentru infractiuni de non-bullying.
Skiba subliniaza ca scolile din studiul sau au inregistrat imbunatatiri in alte domenii, cum ar fi frecventa si rezultatele academice. Acest tip de efect ondulatoriu a avut loc si la Branford High School, dupa ce a inceput programul sau anti-bullying: prezenta a crescut de la 86 la suta la 97 la suta, iar rezultatele tuturor masurilor de performanta academica – scoruri standardizate la teste, procentul de studenti pe lista de onoare, numarul studentilor care urmeaza studii superioare — a crescut.
„Suntem extaziati. Suntem incantati sa vedem aceste rezultate”, a spus David Maloney. „A fost nevoie de cativa ani pentru a incepe, dar am vazut cu adevarat unele imbunatatiri dramatice.”
Dar Skiba avertizeaza ca nu orice scoala poate fi un Branford. El subliniaza ca si programele cele mai bine concepute trebuie puse in aplicare cu atentie si monitorizate energic. Fara acest nivel de angajament, districtele scolare trebuie sa investeasca multi bani si energie in programe care nu le fac bine.
„Indiferent de programul pus in aplicare, scolile trebuie sa acorde atentie rezultatelor”, a spus Skiba, „si nu doar sa presupuna cu bucurie ca obtin rezultatele scontate.”
