„Este o tendinta umana sa-si doreasca sa aiba placere si sa doreasca sa evite durerea sau disconfortul”, spune Sarah Bowen.
Dar cercetatorul de la Universitatea din Washington adauga ca adesea nu suntem constienti de aceasta tendinta. Am putea ajunge la telefonul nostru mobil pentru a scapa de plictiseala sau la mancare pentru a scapa de stres, fara sa stim ca acestea sunt strategii de a face fata.
Seria noastra Mindful Mondays ofera o acoperire continua a domeniului in explozie al cercetarii mindfulness.
© Dan Archer
Potrivit lui Bowen, abuzul de substante este un alt exemplu al acelei impulsiuni automate prea umane de a se indrepta catre placere si departe de durere – unul care afecteaza aproximativ 24 de milioane de americani, conform Sondajului national privind consumul de droguri si sanatate.
Reclama
X
Tratamentul traditional pentru abuzul de substante se concentreaza adesea pe evitarea sau controlul declansatorilor care duc la emotii negative sau pofta. In timp ce cercetarile au aratat ca aceasta abordare poate ajuta, recidiva abuzului de substante ramane o problema: aproximativ jumatate dintre cei care cauta tratament folosesc din nou in decurs de un an.
Bowen si-a petrecut o mare parte a carierei studiind o alta abordare: mindfulness, care implica cultivarea momentului in moment, constientizarea fara judecati a gandurilor, sentimentelor si imprejurimilor. Ea si colegii ei au dezvoltat un program numit Mindfulness-Based Relapse Prevention (MBRP), care combina practici precum meditatia stand in picioare cu abilitati standard de prevenire a recidivelor, cum ar fi identificarea evenimentelor care declanseaza recidiva. In loc sa lupte sau sa evite starile de spirit dificile care apar atunci cand se retrag dintr-o substanta, aceasta combinatie incearca sa ajute participantii sa numeasca si sa tolereze pofta si emotia negativa.
Dar cum se compara abordarile bazate pe mindfulness cu tratamentele traditionale pentru abuzul de substante
si cum functioneaza pentru toata lumea tratamentele bazate pe mindfulness
Cercetatori precum Bowen incep sa raspunda la aceste intrebari.
Instrumente pentru a spune o noua poveste
Bowen spune povestea unei femei pe care o numeste Sophia, o participanta la MBRP care a avut o problema cronica cu alcoolul.
Cand Sophia a primit o invitatie sa-si ajute colegii sa organizeze o petrecere la serviciu, stia ca va fi alcool peste tot – ceea ce, in mintea Sophiei, nu putea insemna decat un singur lucru: va incepe sa bea si nu se va opri. . Ea bea in timpul organizarii petrecerii, apoi bea toata noaptea, iar apoi nu mergea la munca a doua zi sau participa la intalnirea ei MBRP saptamana urmatoare. Dar datorita MBRP, cand mintea Sophiei a inceput sa spuna aceasta poveste, ea a recunoscut ca asta era: o poveste.
Cand Sophia si-a recunoscut tiparele de gandire pentru ceea ce erau, a decis sa incerce un exercitiu din grupul ei MBRP (chiar daca a crezut ca nu va functiona).
S-a oprit pentru a observa experienta ei prezenta. In aceasta pauza, Sophia si-a dat seama ca avea de ales: nu trebuia sa creada povestea mintii ei despre ceea ce avea sa se intample; avea de ales sa nu bea.
De atunci, atunci cand au aparut poftele sau indemnurile, Sophia le-a putut recunoaste – si sa fie constienta de libertatea ei de a actiona diferit si sa observe gandurile si sentimentele pana cand acestea trec.
Aceasta, spune Bowen, este cheia succesului programului: MBRP ii ajuta pe oameni sa se relationeze diferit la gandurile lor si sa foloseasca instrumente pentru a se degaja de comportamentele automate, care creeaza dependenta.
Succesul MBRP nu este doar anecdotic. Bowen si colegii ei au publicat recent un studiu in JAMA Psychiatry care investigheaza cat de eficient este programul de prevenire a recaderilor bazat pe Mindfulness in comparatie cu un program standard de prevenire a recaderilor, precum si cu un program conventional in 12 pasi.
La sase luni de la interventie, programul bazat pe mindfulness si programul standard de prevenire a recaderilor au avut mai mult succes in reducerea recaderii decat programul in 12 pasi. Un an mai tarziu, programul bazat pe mindfulness sa dovedit mai bun decat celelalte doua in reducerea consumului de alcool si droguri.
Bowen spune ca atunci cand oamenii cultiva atentia, ei dezvolta un instrument pentru a deveni constienti de acea inclinatie de a dori doar lucruri placute si de a scapa de lucrurile incomode.
Mindfulness ii ajuta pe oameni sa invete sa se relationeze diferit cu disconfortul. Cand apare un sentiment inconfortabil, precum pofta sau anxietatea, oameni precum Sophia sunt capabili sa-si recunoasca disconfortul si sa-l observe cu prezenta si compasiune, in loc sa atinga automat un medicament care sa-l faca sa dispara.
Bowen spune ca constientizarea experientei noastre si capacitatea de a ne raporta la experienta noastra cu compasiune ne ofera mai multa libertate de a alege modul in care raspundem la disconfort, mai degraba decat sa adoptam comportamente automate.
Constient pe termen lung
Este nevoie de mai multe cercetari pentru a determina de ce MBRP ar putea avea mai mult succes decat alte programe in reducerea recaderii abuzului de substante, dar Bowen speculeaza ca MBRP are un avantaj, deoarece mindfulness este un instrument care poate fi aplicat la toate aspectele vietii.
Programele standard de prevenire a recaderilor invata instrumente specifice luptei cu abuzul de substante, de exemplu, cum sa faci fata poftelor sau cum sa spui nu cand cineva iti ofera droguri. La un an de la finalizarea programului, o persoana poate avea un set foarte diferit de provocari pe care programul de prevenire a recaderilor nu a pregatit-o sa le faca fata.
Dar, deoarece mindfulness este un instrument care poate fi folosit in fiecare parte a vietii unei persoane, practicarea constientizarii moment la moment ar putea continua sa fie un instrument eficient de coping.
Bowen si colegii ei nu sunt singurii cercetatori care studiaza mindfulness ca instrument de a face fata dependentei. James Davis si colegii sai de la Universitatea Duke investigheaza antrenamentul mindfulness ca o modalitate de a ajuta oamenii sa renunte la fumat.
Similar cu Bowen, Davis speculeaza ca mindfulness este probabil un instrument eficient pentru a ajuta oamenii cu dependenta, deoarece este o abilitate unica si simpla pe care o persoana o poate practica de mai multe ori pe parcursul zilei, in fiecare zi, indiferent de provocarile vietii care apar. Cu atat de multe oportunitati de exersare – in loc sa exerseze, sa zicem, doar cand cineva le ofera o tigara – oamenii pot invata profund aceasta abilitate.
Interventia lor a vizat fumatorii cu venituri mici, deoarece, spune Davis, cu cat statutul socio-economic este mai scazut, cu atat este mai probabil sa fumati. Rezultatele, publicate recent in Substance Use and Misuse, au aratat o diferenta semnificativa in renuntarea la fumat pentru persoanele care au finalizat interventia, in comparatie cu persoanele carora li s-au administrat plasturi cu nicotina si consiliere de la Tobacco Quit Line.
„Unii oameni ar putea avea o partinire sa spuna ca mindfulness este un fel de „noi epoci” sau ceva care se incadreaza in principal in populatia intelectuala din clasa de mijloc superioara din SUA”, spune Davis. „Realitatea este ca mindfulness ca practica in sine este foarte simpla. Nu trebuie sa fii un intelectual pentru a face asta si nu ai nevoie de prea multa educatie.”
Nu toata lumea beneficiaza
. Atat Bowen, cat si Davis subliniaza ca mindfulness nu este un panaceu; nu functioneaza intotdeauna pentru toata lumea.
Cum putem spune daca mindfulness va fi un instrument eficient pentru o anumita persoana
Cercetatorul Zev Schuman-Olivier si colegii sai de la Centrul de Medicina a Dependentei de la Spitalul General din Massachusetts au publicat recent o lucrare in Substance Use and Misuse care sugereaza ca tipul de terapie la care raspunde o persoana poate avea ceva de-a face cu dispozitia lor – in special, persoanele care au avut tendinta de a trata gandurile si comportamentele fara judecata si acceptare inainte de inceperea interventiei au avut mai multe sanse de a avea succes in reducerea fumatului in urma antrenamentului de mindfulness. Ei scriu ca, daca o persoana are deja abilitatile de a se trata pe sine fara judecata si acceptare, probabil ca invatarea practicilor de mindfulness ii este mai usor decat cineva care nu a practicat anterior aceasta abilitate.
Mai multe despre Mindfulness
Cititi despre cum este utilizat mindfulness pentru a trata tulburarile de alimentatie.
Poate constientizarea sa contribuie la promovarea unei imagini corporale sanatoase
Cititi patru sfaturi pentru o alimentatie atenta.
Cititi eseul congresmanului Tim Ryan, „Spre o natiune mai atenta”.
Cat de atent esti
Faceti testul nostru!
In cele din urma, tipul de terapie care functioneaza cel mai bine pentru o anumita persoana va valorifica probabil punctele forte predispuse.
Desigur, dupa cum noteaza Bowen si Davis, abilitatile de mindfulness pot fi predate tuturor. Dar descoperirea lui Schuman-Olivier sugereaza ca oamenii care nu sunt predispusi pentru mindfulness ar putea avea nevoie de o interventie mai viguroasa sau indelungata, pentru a invata mai bine abilitatile de mindfulness. Sau poate, oamenilor cu mai putina dispozitie fata de mindfulness le-ar merge mai bine cu o terapie diferita.
Un alt predictor al succesului in tratamentul bazat pe mindfulness ar putea fi motivatia unei persoane de a se angaja in terapie.
In studiul lui Davis, persoanele care au inceput interventia cu cel mai inalt nivel de dependenta de nicotina au avut cel mai mare succes in reducerea fumatului pana la sfarsitul tratamentului. Davis a spus ca acest rezultat aparent contraintuitiv reflecta probabil motivatia lor de a renunta; oamenii care erau cei mai dependenti au incercat, la acel moment, totul si erau dispusi sa faca tot posibilul pentru ca aceasta terapie sa functioneze. Intre timp, oamenii care erau mai putin dependenti si-au vazut dependenta ca fiind o problema mai mica. Ei au rationat: „Daca acest lucru nu functioneaza, voi fi bine – altceva va functiona, in cele din urma.” Ca rezultat, probabil ca au fost mai putin motivati sa renunte si mai putin implicati in terapie.
Deci, unde merg cercetatorii de aici
Bowen spune ca ar dori sa investigheze cat de bine se descurca MBRP in diferite tipuri de setari, precum si sa se concentreze asupra mecanismelor practicilor de mindfulness – de exemplu, ce se intampla din punct de vedere psihologic si ce se intampla in termeni de neurochimie atunci cand cineva se raporteaza cu atentie la o pofta. Davis spune ca are, de asemenea, planuri de a-si extinde cercetarile si ca multi aplica deja antrenamentul de mindfulness pentru renuntarea la fumat in noi setari. Universitatea Duke vrea sa ofere formarea pacientilor cu cancer si o companie dezvolta chiar si o aplicatie de mindfulness pentru a ajuta oamenii sa renunte la fumat.
Bowen spune ca este tentant sa concluzi ca mindfulness este „cel mai bun lucru nou” pentru tratamentul dependentei, dar ca, in realitate, este nevoie de studii suplimentare. „Promite absolut, avem multe de invatat”, spune ea. “Acesta este inceputul.”
