Marturisesc ca nu am citit niciodata cea mai bine vanduta carte, Secretul. Dar premisa ei de baza – repetate pana la nebunie in cartile de auto-ajutor – suna cam asa: Vizualizeaza ceea ce iti doresti in viata si crezi cu adevarat ca se va intampla si il vei atrage catre tine. Indiferent daca este vorba de bogatie, sanatate sau relatii mai bune pe care le doresti, „puterea gandirii pozitive” este tot ceea ce este nevoie pentru a se manifesta.
Dar nimic nu poate fi mai departe de adevar, potrivit lui Gabriel Oettingen, cercetator in motivatie la Universitatea din New York si autor al noii carti, Rethinking Positive Thinking. Oettingen nu numai ca dezminti mitul potrivit caruia gandirea pozitiva influenteaza succesul, ea face si cazul opus: ca visarea cu ochii deschisi la rezultate pozitive – bazata pe nimic mai mult decat dorinte – poate afecta de fapt sansele tale de a obtine ceea ce iti doresti in viata. Si ea spune ca are stiinta sa o dovedeasca.
Oettingen distinge intre optimism – asteptari pozitive despre viitor bazate pe experientele trecute – si gandirea pozitiva, care se bazeaza pe putin mai mult decat pe imaginatie sau pe dorinte. In timp ce primul a fost corelat cu o sanatate si o bunastare mai buna, cel de-al doilea nu. De fapt, cu exceptia cazului in care imaginarea pozitiva este insotita de luarea in considerare a potentialelor capcane pentru a obtine ceea ce iti doresti, este mai rau decat lipsita de valoare pentru a te ajuta sa-ti atingi obiectivele.
Reclama
X
O combinatie de visare si anticipare a esecului – pe care Oettingen o numeste „contrast mental” – este importanta pentru motivatie, punand in miscare procese cognitive inconstiente care sunt importante in atingerea scopului. Contrastanta mentala, sustine ea, este deosebit de utila atunci cand urmariti un obiectiv realist, cum ar fi pierderea in greutate sau imbunatatirea unei relatii candva infloritoare, dar este mai putin probabil sa functioneze daca obiectivul dvs. este nerealist, cum ar fi pornirea unei afaceri de la zero fara nicio experienta anterioara.
Cartea lui Oettingen este plina de experimente stiintifice care arata ca doar gandirea pozitiva impiedica atingerea obiectivelor – poate pentru ca visarea cu ochii deschisi poate scadea energia necesara pentru a intreprinde si sustine actiuni pozitive.
Intr-un experiment, ea si colegii ei le-au cerut studentilor fie sa noteze fanteziile pozitive despre saptamana viitoare care se desfasoara exact asa cum si-ar dori, fie sa scrie doar gandurile si fanteziile lor despre saptamana viitoare. Imediat dupa exercitiu, participantii au raportat niveluri de energie mai scazute daca au fanteziat pozitiv doar decat daca au avut o viziune mixta asupra saptamanii. In plus, o saptamana mai tarziu participantii au fost intrebati despre cat de mult au realizat in timpul saptamanii; cu cat participantii s-au simtit mai putin energici, cu atat au reusit mai putin.
„Aceste rezultate corespund bine experientelor zilnice ale multor oameni”, scrie ea. „In fata unei mari provocari sau o corvoada, oamenii fantezeaza adesea despre cum se simte cand le-au reusit. In acest moment, fantezia se simte bine si, de asemenea, se simte relaxanta – atat de mult incat nu luam masuri.”
De asemenea, este important ca obiectivele sa fie realiste. Intr-un alt studiu, Oettingen si colegii ei au cerut studentilor barbati de informatica sa evalueze cat de probabil ar fi pentru ei sa se imbunatateasca la matematica si sa enumere patru rezultate pozitive potentiale si patru obstacole negative potentiale in atingerea acestui obiectiv. Impartind studentii in trei grupuri, cercetatorii le-au rugat fie sa se complaca cu fantezii bazate pe rezultatele lor pozitive, fie sa se opreasca asupra obstacolelor lor negative, fie sa se angajeze in contraste mentale. Rezultatele au aratat ca acei elevi care au crezut ca se pot imbunatati la matematica si care au folosit contrastul mental au incercat mai mult si au obtinut mai mult, conform rapoartelor profesorilor independenti, decat cei care s-au lasat in fantezii pozitive sau s-au oprit asupra obstacolelor negative.
Desi cercetarea lui Oettingen este convingatoare, numarul mare de studii despre care raporteaza ii poate lasa cititorii imuni la descoperirile ei la un moment dat. Dar pentru cei interesati de aplicatiile cercetarii, puteti sari mai departe pana unde Oettingen isi duce munca in domenii mai practice. Combinand ideile ei cu cele ale sotului si colegului ei de cercetare, Peter Gollwitzer, ea scrie despre un exercitiu de motivare numit WOOP, care imbina abilitatile mentale contrastante cu planuri de actiune pentru atingerea obiectivelor si ofera sfaturi despre cum sa-l foloseasca.
In cadrul modelului WOOP, lucrezi la atingerea obiectivului prin:
Dorind ceva ce ai vrea sa obtii;
Imaginarea unui rezultat bun ;
Examinarea obstacolelor care v-ar putea sta in cale; si
Venind cu un plan pentru a depasi aceste obstacole.
Oettingen si colegii ei au dezvoltat o aplicatie pentru telefonul mobil WOOP care a fost folosita cu copiii din cartiere cu venituri mici pentru a-i incuraja sa aspire la facultate, precum si o aplicatie pe care adultii o pot folosi in viata personala si profesionala. Rezultatele cercetarii au aratat ca folosirea WOOP are mai mult succes decat gandirea pozitiva in a ajuta oamenii sa-si implineasca obiectivele dorite.
Dar gandirea pozitiva este complet inutila
Cu siguranta nu, scrie Oettingen. Sa te lasi sa visezi cu ochii deschisi la un viitor improbabil poate fi de ajutor, mai ales atunci cand te afli intr-o situatie care este inevitabil sau cand trebuie sa astepti o decizie asupra careia nu ai niciun control – pentru a te ajuta sa faci fata anxietatii si depresiei. De asemenea, poate fi o distractie de evadare pentru toata lumea si poate fi o cale catre explorarea dorintelor tale cele mai profunde, mai ales atunci cand acestea nu sunt evidente pentru tine.
„Cheia pur si simplu este sa nu cerem mai multe din fanteziile noastre decat ne pot oferi ele”, scrie Oettingen. „Am gresit sa ne aruncam visele, la fel cum gresim sa presupunem orbeste ca pur si simplu visand ceva poate face sa fie asa.”
Desi cercetarea pe care o prezinta este extinsa, exista putine experimente mentionate care sunt efectuate de altcineva decat Oettingen insasi, sugerand o potentiala partinire a rezultatelor. Cu siguranta, afirmatiile ei pentru WOOP ar fi mult mai convingatoare daca mai multi cercetatori independenti l-ar fi studiat.
Totusi, este inviorator sa gasesti un cercetator care accepta afirmatii false despre „secretul”. Unii ar putea crede ca este o veste proasta ca nu exista o simpla pastila sau un mod de gandire care sa-ti faca viata sa functioneze. Dar vestea buna este ca, cu putin contrast mental, planificare si determinare, unele dintre visele tale (realiste) s-ar putea inca sa devina realitate.
