De la lansarea sa luna trecuta, Inside Out a fost aplaudat de critici, adorat de public si a devenit cel mai probabil favorit pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun film animat.
Dar poate cea mai mare realizare a ei a fost aceasta: i-a emotionat pe spectatori tineri si batrani sa arunce o privire in propriile minti. Dupa cum probabil stiti pana acum, o mare parte a filmului are loc in capul unei fetite de 11 ani pe nume Riley, cu cinci emotii – Bucurie, Tristete, Furie, Frica si Dezgust – intruchipate de personaje care o ajuta pe Riley sa o navigheze. lume. Filmul are cateva lucruri profunde de spus despre natura emotiilor noastre – ceea ce nu este o coincidenta, deoarece directorul facultatii fondator al GGSC, Dacher Keltner, a servit ca consultant pentru film, ajutand sa se asigure ca, in ciuda unor libertati creative evidente, mesajele fundamentale ale filmului despre emotie sunt in concordanta cu cercetarea stiintifica.
Aceste mesaje sunt integrate inteligent in povestirile inventive si animatiile uimitoare ale lui Inside Out; imbogatesc filmul fara sa-l ingreuneze. Dar ele sunt transmise suficient de puternic pentru a oferi o baza pentru discutii intre copii si adulti deopotriva. Unele dintre cele mai memorabile scene din film dubleaza drept momente de predare pentru sala de clasa sau masa de cina.
Reclama
X
Desi Inside Out a deschis cu intelepciune usa acestor conversatii, poate fi totusi greu sa gasesti modalitatea potrivita de a trece prin ele sau de a raspunde la intrebarile copiilor. Asadar, pentru parintii si profesorii care doresc sa discute Inside Out cu copiii, aici am distilat patru dintre principalele sale perspective asupra vietii noastre emotionale, impreuna cu unele dintre cercetarile care le sustin. Si un avertisment, ca nu cumva sa va starnim furia: exista o serie de spoilere mai jos.

1. Fericirea nu inseamna doar bucurie
Cand incepe filmul, emotia Joy – personificata de un tip pixie maniacal cu vocea lui Amy Poehler – conduce controalele din mintea lui Riley; Scopul ei primordial este sa se asigure ca Riley este intotdeauna fericita. Dar pana la sfarsitul filmului, Joy — la fel ca Riley si publicul — invata ca este mult, mult mai mult in a fi fericit decat pozitivitate fara margini. De fapt, in ultimul capitol al filmului, cand Joy cedeaza controlul unora dintre emotiile colegilor ei, in special Tristetei, Riley pare sa obtina o forma mai profunda de fericire.
Acest lucru reflecta modul in care multi cercetatori de frunte in emotii vad fericirea. Sonja Lyubomirsky, autoarea bestsellerului How of Happiness, defineste fericirea ca „experienta bucuriei, a multumirii sau a bunastarii pozitive, combinata cu sentimentul ca viata cuiva este buna, semnificativa si merita”. (sublinierea adaugata) Deci, in timp ce emotiile pozitive, cum ar fi bucuria, fac cu siguranta parte din reteta fericirii, ele nu sunt intregul shebang.
De fapt, un studiu recent a constatat ca oamenii care experimenteaza „emodiversitatea” sau o gama bogata de emotii atat pozitive, cat si negative, au o sanatate mintala mai buna. Autorii acestui studiu sugereaza ca simtirea unei varietati de emotii specifice poate oferi unei persoane informatii mai detaliate despre o anumita situatie, rezultand astfel alegeri comportamentale mai bune si, potential, o fericire mai mare.
De exemplu, intr-un moment esential al filmului, Riley isi permite sa simta tristete, pe langa frica si furie, despre ideea ei de a fugi de acasa; ca urmare, ea decide sa nu duca la bun sfarsit planul ei. Aceasta alegere o reuneste pe Riley cu familia ei, dandu-i un sentiment mai profund de fericire si multumire in confortul pe care il primeste de la parintii ei, desi este amestecat cu tristete si frica.
In aceasta lumina, creatorii lui Inside Out, inclusiv regizorul Pete Docter, au facut o alegere inteligenta de a numi personajul lui Poehler „Bucurie” in loc de „Fericire”. In cele din urma, bucuria este doar un element al fericirii, iar fericirea poate fi nuantata cu alte emotii, inclusiv cu tristetea.

2) Nu incerca sa fortezi fericirea
Una dintre noi (Vicki) a simtit o frustrare veche, familiara, cand mama lui Riley ii spune sa fie „fata fericita” a parintilor ei, in timp ce familia se adapteaza la o mutare stresanta in tara, iar tatal ei trece printr-o perioada dificila la serviciu. In copilarie, Vicki a primit mesaje similare si obisnuia sa creada ca ceva nu era in regula cu ea daca nu era fericita tot timpul. Si toate cercetarile si presa despre importanta fericirii din ultimii ani pot face acest mesaj mult mai puternic.
Slava Domnului, cercetatoarea de emotii June Gruber si colegii ei au inceput sa se uite la nuantele fericirii si urmarirea acesteia. Descoperirile lor contesta imperativul „fericit-tot timpul” care probabil a fost impus multora dintre noi.
De exemplu, cercetarile lor sugereaza ca a face din fericire un scop explicit in viata ne poate face de fapt nefericiti. Colega lui Gruber, Iris Mauss, a descoperit ca, cu cat oamenii se straduiesc mai mult spre fericire, cu atat sunt mai mari sansele ca ei sa isi stabileasca standarde foarte inalte de fericire si sa se simta dezamagiti – si mai putin fericiti – atunci cand nu sunt capabili sa indeplineasca aceste standarde. timp.
Asa ca nu ar trebui sa fie surprinzator ca incercarea de a se forta sa fie fericita, de fapt, nu o ajuta pe Riley sa faca fata stresului si tranzitiilor din viata ei. De fapt, aceasta strategie nu numai ca nu reuseste sa-i aduca fericirea, dar pare sa o faca si sa se simta izolata si suparata pe parintii ei, ceea ce influenteaza decizia ei de a fugi de acasa.
Care este calea mai eficienta catre fericire pentru Riley (si restul dintre noi)
Cercetari recente subliniaza importanta „prioritizarii pozitivitatii” – alocarea in mod deliberat de timp suficient in viata pentru experientele de care ne bucuram personal. Pentru Riley, acesta este hochei pe gheata, petrece timp cu prietenii si se joaca cu parintii ei.
Dar, din punct de vedere critic, prioritizarea pozitivitatii nu necesita evitarea sau negarea sentimentelor negative sau a situatiilor care le provoaca – genul de cautare unica a fericirii care poate fi contraproductiva. Aceasta este o lectie emotionala cruciala pentru Riley si familia ei, cand Riley recunoaste in sfarsit ca mutarea in San Francisco a fost grea pentru ea – o recunoastere care o aduce mai aproape de parintii ei.

3) Tristetea este vitala pentru bunastarea noastra
La inceputul filmului, Joy recunoaste ca nu intelege pentru ce este Tristetea sau de ce este in capul lui Riley. Ea nu este singura. La un moment dat sau altul, multi dintre noi ne-am intrebat probabil ce scop serveste tristetea in viata noastra.
De aceea, noi doi iubim faptul ca Tristetea mai degraba decat Bucuria apare ca eroul filmului. De ce
pentru ca tristetea se conecteaza profund cu oamenii – o componenta critica a fericirii – si o ajuta pe Riley sa faca acelasi lucru. De exemplu, cand prietenul imaginar de mult uitat al lui Riley, Bing Bong, se simte abatut dupa pierderea carutei sale, intelegerea empatica a Sadness este cea care il ajuta sa-si revina, nu incercarea lui Joy de a da o intorsatura pozitiva pierderii sale. (Interesant, aceasta scena ilustreaza o descoperire importanta din cercetarile fericirii, si anume ca expresiile fericirii trebuie sa fie adecvate situatiei.)
Intr-una dintre cele mai mari revelatii ale filmului, Joy se uita inapoi la una dintre „amintiri de baza” ale lui Riley – cand fata a ratat o lovitura intr-un meci important de hochei – si isi da seama ca tristetea pe care a simtit-o Riley dupa aceea a starnit compasiune din partea parintilor si prietenilor ei, facand-o sa se simta mai aproape de ei si transformand aceasta amintire potential ingrozitoare intr-una impregnata cu semnificatie profunda si semnificatie pentru ea.
Cu o mare sensibilitate, Inside Out arata cat de dure emotii, cum ar fi tristetea, frica si furia, pot fi extrem de inconfortabile pentru oameni, motiv pentru care multi dintre noi facem tot posibilul pentru a le evita (vezi sectiunea urmatoare). Dar in film, ca si in viata reala, toate aceste emotii servesc unui scop important, oferind o perspectiva asupra mediilor noastre interioare si exterioare in moduri care ne pot ajuta sa ne conectam cu ceilalti, sa evitam pericolul sau sa ne redresam dupa pierdere.
Un avertisment: desi este important sa ii ajutam pe copii sa accepte tristetea, parintii si profesorii trebuie sa le explice ca tristetea nu este acelasi lucru cu depresia – o tulburare de dispozitie care implica perioade prelungite si intense de tristete. De asemenea, adultii trebuie sa creeze medii sigure si de incredere pentru copii, astfel incat acestia sa se simta in siguranta cerand ajutor daca se simt tristi sau deprimati.

4) Imbratiseaza cu atentie – mai degraba decat suprima – emotiile dure

La un moment dat, Joy incearca sa impiedice Tristetea sa aiba vreo influenta asupra psihicului lui Riley, desenand cu creta un mic „cerc de Tristete” si instruindu-i Tristetei sa ramana in el. Este un moment amuzant, dar psihologii vor recunoaste ca Joy se implica intr-un comportament riscant numit „suprimare emotionala” – o strategie de reglare a emotiilor care s-a descoperit ca duce la anxietate si depresie, in special in randul adolescentilor a caror intelegere a propriilor emotii este inca. in curs de dezvoltare. Destul de sigur, incercarea de a-i stapani tristetea si de a-i refuza un rol in actiune, in cele din urma, se intoarce impotriva lui Joy si a lui Riley.
Mai tarziu in film, cand Bing Bong isi pierde caruta (scena descrisa mai sus), Joy incearca sa-l determine sa „reevalueze cognitiv” situatia, ceea ce inseamna ca ea il incurajeaza sa reinterpreteze ce inseamna aceasta pierdere pentru el – in acest caz, prin incercand sa-si schimbe raspunsul emotional spre pozitiv. Reevaluarea cognitiva este o strategie care a fost considerata din punct de vedere istoric cel mai eficient mod de a regla emotiile. Dar chiar si aceasta metoda de reglare a emotiilor nu este intotdeauna cea mai buna abordare, deoarece cercetatorii au descoperit ca uneori poate creste mai degraba decat scadea depresia, in functie de situatie.

Sondaj de audienta Greater Good

Ce parere aveti despre continutul de la Greater Good
Impartasiti-va parerile intr-un sondaj de 10 minute si va vom inscrie la o extragere pentru a primi un card cadou de 100 USD.
Faceti sondajul
Spre sfarsitul filmului, Joy face ceea ce unii cercetatori considera acum a fi cea mai sanatoasa metoda de a lucra cu emotiile: in loc sa evite sau sa nege Tristetea, Joy accepta Tristetea pentru ceea ce este, realizand ca ea este o parte importanta a Viata emotionala a lui Riley.
Expertii in emotii numesc acest lucru „imbratisare cu atentie” o emotie. Ce inseamna asta
In loc sa se lase prinsa in drama unei reactii emotionale, o persoana constienta observa cu amabilitate emotia fara a o judeca ca fiind modul corect sau gresit de a se simti intr-o situatie data, creand spatiu pentru a alege un raspuns sanatos. Intr-adevar, un studiu din 2014 a constatat ca adolescentii si adultii tineri depresivi care au adoptat o abordare atenta a vietii au prezentat niveluri mai scazute de depresie, anxietate si atitudini proaste, precum si o calitate mai buna a vietii.
Cu siguranta, Inside Out nu este prima incercare de a preda vreuna dintre aceste patru lectii, dar este greu sa ne gandim la o alta piesa media care a miscat si a distrat simultan atat de multi oameni in acest proces. Este un exemplu stralucitor al puterii mass-media de a schimba intelegerea spectatorilor asupra experientei umane – o schimbare care, in acest caz, speram ca va ajuta telespectatorii sa creeze conexiuni mai profunde si mai pline de compasiune cu ei insisi si cu cei din jur.