O fata de gimnaziu cu care am lucrat si-a gasit in sfarsit curajul sa-mi spuna cea mai profunda teama. Corpul ei era atat de incordat, incat practic vibra.
„Daca cresc si devin obisnuit
”, a spus ea.
Frica pe care si-a exprimat-o acest copil – ca poate nu este atat de speciala – este una pe care o vad adesea in munca mea de terapeut. Intr-un fel, aceasta fata, si multi alti clienti pe care i-am vazut, au echivalat stima de sine cu a fi impresionant.
Reclama
X
Aud frecvent de la parinti ca copiii lor se lupta cu stima de sine scazuta. Copiii lor ar putea parea increzatori in exterior, dar ei sufera din cauza preocuparii lor neincetate de a se judeca pe ei insisi. Parintii isi fac griji cand isi vad copiii plangand pentru o nota mai putin decat perfecta, ingrijorandu-se ca ceva ce au spus ar putea parea ciudat, evitand frenetic orice situatie in care s-ar putea sa nu exceleze instantaneu, sau criticandu-se cu cruzime atunci cand nu se incadreaza intr-un fel.
Acesti parinti inteleg vulnerabilitatea valorii de sine a copiilor lor – ceea ce cercetatoarea Jennifer Crocker si colegii ei numesc „stima de sine contingenta”. Acesti copii au ajuns pe o banda de alergare nesfarsita in care trebuie sa-si demonstreze in mod constant valoarea prin realizari sau alte semne de aprobare externa. Acest lucru face copiii teribil de vulnerabili. Daca se lupta sa invete ceva, gresesc, experimenteaza un esec sau pur si simplu intalnesc pe cineva care are performante mai bune decat ei, se simt iremediabil de defecte.
Mesajele culturale pe care copiii le absorb despre faptul ca trebuie sa fie grozavi in orice si sa arate bine, facand asta, agraveaza presiunea de a performa. Cand copiii nu ajung in mod inevitabil la perfectiune, se pot simti zdrobiti de rusine si fie renunta, fie se forteaza atat de tare incat nu gasesc nicio bucurie in viata lor. Incercarea de a fi „uimitor” ii poate determina sa caute aplauze sau sa ascunda defecte, mai degraba decat sa actioneze cu integritate si autenticitate. Stima lor de sine este fragila, construita pe o baza socanta de auto-concentrare si autopromovare.
Cum ii putem ajuta pe acesti copii
Parintii raspund adesea copiilor lor care se indoiesc de sine incercand sa-i asigure ca sunt minunati. In trecutul nu prea indepartat, multi psihologi recomandau sa creasca stima de sine a copilului prin laude. Dar de atunci am invatat ca aceasta metoda se poate intoarce inapoi. Cercetarile efectuate de Eddie Brummelman si colegii sai arata ca nu numai ca laudele generoase despre cat de grozave sunt nu ii fac pe copiii cu o stima de sine scazuta sa se simta mai bine cu ei insisi, ci poate duce de fapt la o stima de sine si mai scazuta in timp si mai putina dorinta de a asuma. sarcini dificile.
Din fericire, exista o abordare mai buna a stimei de sine. In noua mea carte, Increderea copiilor, explic ca cheia pentru promovarea stimei de sine sanatoase nu este sa incerci sa-i convingi pe copii ca sunt grozavi. In schimb, ar trebui sa-i ajutam sa inmoaie auto-judecata dura, conectandu-se cu ceva mai mare decat ei insisi. Poate parea contraintuitiv, dar, mai degraba decat iubirea de sine, raspunsul pentru copiii autocritici este sa reduca concentrarea pe sine prin dezvoltarea unui „ego linistit”.
Un ego linistit, potrivit psihologului Heidi Wayment si colegii sai, este o stare de a fi in care „volumul ego-ului este redus, astfel incat sa-i asculte pe ceilalti, precum si pe sine, intr-un efort de a aborda viata mai uman si cu compasiune.” Dezactivarea suficienta a concentrarii pe sine le ofera copiilor un spatiu de respiratie pentru a creste. Nu implica sa te lasi jos, ceea ce este o forma de auto-concentrare. Mai degraba, este un fel de uitare a sinelui prin recunoasterea faptului ca suntem doar o mica bucata din universul mai mare si cu siguranta nu centrul lui!
In timp ce unii experti cred ca copiii sunt prea imaturi sau prea concentrati pe ei in mod natural pentru a-si dezvolta un ego linistit, nu sunt de acord. Gandeste-te la ultima data cand ti-ai vazut copilul razand cu un prieten sau ai fost absorbit de un proiect (poate atat de mult incat nu te-a auzit cand l-ai chemat la cina!). Aceste tipuri de experiente le ofera copiilor un gust despre cum este sa nu fii constient de sine. In calitate de parinti, ii putem ajuta sa extinda acest lucru, astfel incat sa fie mai usor sa renunte la autoevaluarea constanta.
Un ego linistit este aspirational – nu este ceva ce putem mentine in orice moment. Dar cu cat il experimentam mai mult, cu atat il gasim mai bine. Iata cateva exemple de stari linistite ale ego-ului pe care le poti ajuta pe copilul tau sa invete sa le cultive.
Mindfulness – o concentrare asupra momentului prezent fara judecata.Dezvoltarea atentiei – prin meditatie sau alte practici – poate fi utila pentru a linisti auto-concentrarea zgomotoasa. Mai multe studii au descoperit ca copiii de varsta prescolara care urmeaza programe de meditatie mindfulness la scoala isi pot reduce stresul si agresivitatea si isi pot imbunatati performanta cognitiva. Daca un astfel de program nu este oferit in scolile dvs., exista multe resurse online cu idei despre cum sa creati mai multa atentie in viata copiilor dvs. Parintii pot, de asemenea, sa modeleze ei insisi mai multa atentie, pentru a-si inspira copiii.
Flow—o stare de a fi complet cufundat intr-un proiect sau intr-o experienta de invatare care ne provoaca.Iti poti observa copilul cufundat in flux in timp ce construieste Lego, deseneaza, citeste o carte preferata, inota, trage cosuri sau studiaza insectele. Fluxul are loc atunci cand copiii sunt atat de implicati intr-o activitate incat isi pierd notiunea timpului si sunt complet neconstienti de sine. Incurajand copiii sa se angajeze in astfel de activitati care le absorb complet atentia, ii puteti ajuta sa-si extinda minunatul sentiment de flux, acolo unde timpul sta pe loc. Studiile au aratat ca fluxul poate aduce beneficii elevilor de varsta scolara, ceea ce a determinat mai multi educatori sa ia in considerare modalitati de incorporare a fluxului in sala de clasa.
Compasiunea — o preocupare pentru cei care sufera impreuna cu dorinta de a ajuta.Adultii simt adesea compasiune cand ii vad pe altii suferind. Dar stiati ca multi copii – chiar si la varsta de trei ani – o fac si ei
Pentru a ajuta la construirea pe aceste instincte, parintii pot modela actiunea plina de compasiune in propriile lor vieti, prin modul in care raspund la suferinta celorlalti. De asemenea, copiii pot invata despre compasiune prin grija pentru bunastarea prietenilor lor sau prin implicarea in activitati de voluntariat in scoala sau comunitatea lor. Compasiunea le permite copiilor sa se concentreze linistit pe sine prin grija autentica fata de ceilalti.
Elevatie – o emotie declansata de observarea unor acte de curaj, generozitate extrema sau virtute.Simtim cresterea inaltimii atunci cand asistam la o bunatate profunda in ceilalti. Elevatia ne scoate din noi insine si ne face sa ne simtim optimisti cu privire la rasa umana. De asemenea, ne motiveaza sa ne pese de ceilalti, eventual prin activarea atat a sistemului nervos parasimpatic, cat si a celui simpatic. Desi o mare parte din cercetarile privind elevatia implica adulti, aceasta poate fi cultivata si la copii. Acesta poate fi motivul pentru care atat de multe carti pentru copii incearca sa se concentreze asupra eroilor inspiratori din istoria noastra. Cu toate acestea, unele cercetari sugereaza ca concentrarea pe exemple mai putin extreme (cum ar fi un bunic care a supravietuit adversitatii sau un parinte care, confruntat cu ispita, a facut o alegere dificila, dar etica) poate fi si mai eficienta in a incuraja copiii sa actioneze ei insisi moral.
Uimire — un sentiment de uimire si uimire care apare in prezenta a ceva mai mare decat noi insine.Uimirea poate fi declansata de o vedere panoramica vasta a naturii, o piesa de arta sau muzica rafinata sau o experienta spirituala profunda. Ne indreapta atentia departe de noi insine si catre mediul nostru intr-un mod expansiv, care ne poate conduce si sa fim mai buni si mai generosi. Desi s-au facut multe cercetari cu privire la adulti, copiii ar putea, de asemenea, sa prinda un gust de uimire privind apusul, vazand animale in salbaticie sau privind stelele noaptea.
In loc sa incercam sa crestem stima de sine in randul copiilor nostri prin promovarea respectului de sine inalt, ii putem ajuta pe copiii nostri sa gaseasca modalitati de a depasi concentrarea pe sine. Introducerea mai multa atentie, flux, compasiune, inaltare si veneratie in vietile lor ii va ajuta sa dezvolte un ego linistit – ceva care ii va fi de folos in copilarie si nu numai. Cand copiii se pot indeparta de autoevaluarea constanta, sunt mai liberi sa empatizeze cu ceilalti, sa se angajeze in invatare si sa se identifice cu valorile care sunt importante pentru ei. A putea renunta la intrebarea „Sunt suficient de bun
” ii deschide pe copii spre a-si crea o viata mai plina si mai bogata.