Prima mea expunere la psihedelice a venit din cand am crescut langa Haight Ashbury din San Francisco, cu mult peste zilele de glorie ale verii iubirii. Strada Haight din tineretea mea a fost o destinatie turistica pentru consumism hippie, nu un centru contracultural, desi eram constient de faptul ca un medicament numit dietilamida a acidului lisergic (LSD) a creat mult tie-dye si „cea mai buna muzica a timpului nostru”, conform spuselor noastre. cei care ar fi fost acolo. Summer of Love a parintilor mei includea povesti de oala si protest, dar nu aproape de perii cu acid, asa cum este numit uneori LSD. La un moment dat, tatal meu (un cercetator al emotiilor) era gata sa studieze impactul LSD-ului asupra emotiilor – dar apoi interzicerea sa a cazut in 1968 si asta a fost tot.
Avanza rapid cu cateva decenii pana in 2016, la o masa intima, informala si prietenoasa, formata din cercetatori de pionieri si terapeuti underground care au ghidat ilegal sute de clienti prin terapie asistata cu psihedelic. In mod surprinzator, aceasta adunare a fost in camera mea de zi. Cu cateva saptamani mai devreme, participasem la o prezentare de cercetare inspiratoare despre terapia cu psilocibina la Centrul Osher pentru Medicina Integrativa, unde eram bursier postdoctoral. Am invatat ca psihedelicele sunt o clasa de substante – inclusiv psilocibina, LSD si DMT – cunoscute pentru a initia efecte scurte si puternice asupra constiintei. Anthony Bossis, un cercetator de la Universitatea din New York, a impartasit rezultatele unui studiu cu pacienti cu cancer muribund. Datele sale, desi cu un grup mic, au fost impresionante. Pacientii din studiul sau si-au imbunatatit enorm calitatea mortii si bunastarea relativa – si acest lucru a depasit cu mult orice alta interventie incercata pentru acest grup. Dupa cum a descris Bossis, participantii au fost mai eliberati de anxietate si suferinta si au putut sa fie prezenti pentru cei dragi si sa infrunte moartea cu pace.
Nu ma asteptam sa vad astfel de discutii in salile conservatoare ale unei scoli de medicina de la Universitatea din California. Departamentul meu de medicina integrativa este agresiv de riguros, incluzand doar studiile de cercetare de cel mai inalt calibru privind mindfulness; sunt un credincios impotriva woo-woo. Propria mea cercetare s-a concentrat pe meditatie si interventii de reglare a emotiilor pentru a preveni burnout-ul pentru lucratorii din domeniul sanatatii. Discursul lui Bossis a fost atat de inspirat pentru ca am impartasit scopul de a reduce stresul, intorcandu-ma cu compasiune catre stres si dificultati. Bossis a prezentat o alta cale.
Reclama
X
Dupa discutie, am recunoscut un prieten de la liceu si am descoperit ca a ajutat la organizarea unui studiu de sfarsit de viata la Universitatea din California, San Francisco, care a testat psilocibina, o substanta psihedelica derivata dintr-o ciuperca. Mi-am oferit ajutorul in calitate de cercetator calitativ, dar cel mai mare atu al meu in acea etapa de planificare a fost un living mare care putea fi folosit pentru intalniri. Am organizat aceste grupuri de cercetare psihedelice in casele mele si ale altora, deoarece a fi asociat cu aceasta cercetare este periculos pentru cariera cuiva – un medic din grupul nostru a fost exclus din departamentul sau pentru ca a sugerat un studiu. Terapeutii aveau nevoie de o intalnire privata pentru a vorbi liber, pentru ca se implicau in activitati ilegale furnizand psihedelice pacientilor lor in afara paradigmei cercetarii. Impreuna, am reusit sa stabilim strategii si sa depasim birocratia guvernamentala si institutionala. (A existat un alt motiv pentru care grupul trebuia sa fie doar pe invitatie: nu am vrut sa atragem un grup mai interesat sa scada acidul decat sa-l studieze.)
Entuziasmul acestor cercetatori si terapeuti de pionierat a fost contagios. M-am intrebat daca acest lucru este asemanator cu ceea ce se simtise in adunarile de profesori si cercetatori de meditatie cu treizeci de ani mai devreme. Am invatat multe intalnind multi cercetatori si ghizi desavarsiti, inclusiv coautoarea acestei piese, Gabrielle Agin-Liebes, care a fost manager de proiect si cercetator calitativ in cadrul studiului de la Universitatea din New York cu Bossis. Toata lumea a impartasit o dorinta ferventa de a alina suferinta pacientilor si clientilor lor, oferind o oportunitate de a transcende si de a obtine o perspectiva asupra cauzelor acestei suferinte.
Aceste conversatii au extins directia propriei mele cercetari. M-am hotarat sa ma angajez intr-un studiu cu Gabrielle. Misiunea noastra: sa proiectam, sa furnizam si sa analizam interviuri calitative cu un grup de supravietuitori pe termen lung ai HIV si SIDA imediat dupa, si apoi trei luni dupa, participarea lor la un studiu care utilizeaza terapia asistata cu psihedelic. Din acest studiu (si multe altele) descoperim ca psihedelicele pot imbunatati dramatic calitatea vietii si pot reduce suferinta existentiala si depresia. Suntem din ce in ce mai convinsi ca trebuie sa luam in considerare testarea psihedelicelor in alte domenii – si sa exploram modul in care acestea ar putea interactiona cu practicile de mindfulness.
Meditatie si psihedelice
Meditatia descrie o mare varietate de practici mintale si corporale, dar majoritatea cercetarilor s-au concentrat pe Reducerea Stresului bazata pe Mindfulness (MBSR). MBSR este un training extrem de manual de opt saptamani, in care participantii se aduna pentru a invata practici, pentru a discuta teme de constientizare si compasiune a momentului prezent si pentru a pune intrebari. Cercetatorii administreaza sondaje, masuratori biologice si comportamentale ale stresului si atentiei, scanari ale creierului si interviuri inainte si dupa finalizarea antrenamentului MBSR – care uneori sunt repetate luni mai tarziu. Potrivit multor dintre aceste studii, meditatia pare sa implice schimbari graduale si incrementale care promoveaza o crestere constanta a calitatilor precum rezistenta si compasiunea.
Mai multe despre psihedelice
Asculta-l pe autorul Michael Pollan pe podcastul nostru Stiinta fericirii. Impartaseste experientele sale ca cobai pentru noua sa carte, Cum sa te schimbi: Ceea ce noua stiinta a psihedelicilor ne invata despre constiinta, moarte, dependenta, depresie si transcendenta.
Meditatia este perfect legala, dar psihedelicele nu sunt, ceea ce inseamna ca avem mult mai putine cunostinte stiintifice despre efectele lor. Exista mii de studii de meditatie, dar poate doua duzini de studii contemporane despre psihedelice. In plus, studiile de meditatie au un numar si un tip de participanti mult mai mare.
Cercetarea privind mindfulness a inceput cu accent pe reducerea stresului mental pentru pacientii cu durere cronica la sfarsitul anilor 1970. In mod similar, cercetarile psihedelice de astazi se concentreaza pe reducerea distresului existential pentru pacientii terminali. In ambele tipuri de studii, pana acum, participantii descriu experienta unei experiente senzoriale crescute bazate pe corp; meta-constientizare crescuta (de exemplu, ruperea tiparelor obisnuite de ruminare negativa); emotii precum prietenia si compasiunea fata de noi insine si de ceilalti; si stari naturale de recunostinta, deschidere si acceptare.
Interventiile seculare precum MBSR si terapia asistata de psihedelic se bazeaza din practici antice si contexte culturale specifice. Multa atentie astazi este lipsita de simboluri traditionale, cum ar fi inchinarea si incantarea, si, de asemenea, ii lipseste un profesor budist. Secularizarea creeaza o accesibilitate importanta, dar diferite studii de mindfulness au descoperit ca, intr-adevar, „efectul profesorului” modeleaza beneficiul interventiei. Exista probabil sute de programe de certificare a profesorilor de mindfulness si sunt in desfasurare eforturi pentru a crea o evaluare globala a abilitatilor de predare a mindfulness. Ceva similar se intampla cu psihedelicele: Institutul California pentru Studii Integrale, o universitate alternativa din San Francisco, lanseaza primul program de formare in psihoterapie asistata cu psihedelice de un an pentru profesionistii din domeniul sanatatii mintale.
Trei moduri in care psihedelicele pot fi bune pentru noi
Studiul nostru asupra persoanelor care traiesc cu HIV si SIDA este primul dintre substantele psihedelice care a fost aprobat de Universitatea din California, San Francisco. Pana acum, rezultatele sunt mici si preliminare, dar reducerile depresiei si suferintei existentiale au fost remarcabile. Aceasta este o populatie clinica „sigura”, ceea ce inseamna ca se confrunta deja cu rezultatul final rau: moartea. Medicina moderna le poate prelungi viata cu medicamente, dar ofera putine solutii pentru propria lor experienta de viata de a avea o boala terminala.
Pentru studiul nostru, am dezvoltat intrebari specifice pe care sa le punem participantilor a doua zi dupa tratamentul cu psilocibina si trei luni mai tarziu. Scopul nostru este sa intelegem nu doar daca experienta a fost benefica, ci si ce, cum si de ce a experientei. La fel ca si alte studii, al nostru include terapeuti care sustin experientele de grup care au condus la si dupa tratament. Scopul nostru, ca si in majoritatea cercetarilor psihedelice, este de a crea o mentalitate specifica pentru participanti – un scop sau intentie la care se lucreaza adesea cu saptamani inainte de tratament. Cadrul este o camera care nu arata ca un laborator de spital (ganditi-va ca covoarele tesute, groovy, cu modele, iluminarea scazuta a lampii si o canapea confortabila) si o muzica care evoca emotii redata prin casti.
In lucrarea de pana in prezent, am fost uimiti de modul in care temele pe care le-am auzit au rezonat cu cercetarea in meditatie si mindfulness. Iata trei perspective cheie care apar din interactiunile acestor doua ramuri de cercetare.
1. Constientizarea emotionala
Practica mindfulness si experientele psihedelice pot modifica pozitiv procesul emotional in doua moduri principale: cresterea capacitatii cuiva de a fi in contact direct cu momentul prezent (in loc sa fie prins de emotiile trecutului sau anticiparea viitorului) si imbunatatirea experiente de emotii pozitive. A fi cu sentimente in momentul prezent include reducerea ratacirii mintii noastre negative si aducerea bunatatii si prieteniei emotiilor dificile.
O singura sesiune de psilocibina i-a ajutat pe cei mai multi participanti sa renunte la modelele de gandire rigide si negative – cu alte cuvinte, le-a dat o pauza de la barajul necrutator al autocriticii si al judecatii si a sporit deschiderea fata de emotiile lor. Pentru multi din studiu, aceste experiente acute s-au transmis in viata lor de zi cu zi, ajutandu-i sa fie prezenti si sa se elibereze de tendintele lor obisnuite de a se incurca in tipare stresante si negativitate. Mai mult, s-a descoperit ca psihedelicele si meditatia mindfulness reduc reactivitatea in regiunile creierului care proceseaza frica.
In mod similar, dupa meditatie, participantii raporteaza ca sunt capabili sa abordeze situatiile stresante – la care de obicei ar reactiona automat si inconstient – in moduri alternative, mai utile. De exemplu, o persoana care descopera ca zborul ei este intarziat la aeroport cu cateva ore poate realiza ca intarzierea ii poate oferi posibilitatea de a suna un prieten cu care nu a mai vorbit de ceva vreme.
2. Depasirea modului nostru implicit
Toti avem roluri de jucat cu alti oameni care ne definesc. Mama, tata, fiu, fiica, profesor, student, asistent medical, doctor. Amintirile, credintele, impresiile si senzatiile se acumuleaza pentru a forma un sentiment despre cine esti, unde ai fost si ce ai facut. Acestea devin povestea ta personala si fundalul momentelor din viata ta. Aceasta este identitatea ta – si sursa ego-ului tau.
„Superarea poate fi o experienta emotionala extrem de importanta in timpul tratamentului psihedelic in generarea de compasiune, empatie si bunastare generala”
– Dr. Eve Ekman si Gabrielle Agin-Liebes
Dar identitatea poate deveni si o capcana. Ne putem intoarce la setarile noastre implicite – indatoririle noastre, rutinele noastre – somnambul prin zilele noastre. De asemenea, avem tendinta de a ne experimenta pe noi insine ca entitati delimitate si separate de mediul inconjurator. Ego-ul nostru poate ajunge sa existe ca si cum ar fi un oras cu un zid dens care il inconjoara, traind intr-o separare totala de restul peisajului. Aceasta separare poate fi utila prin faptul ca creeaza un sentiment de structura si organizare. Ne ajuta sa ne protejam de pericole si sa facem fata greutatilor vietii.
Cu toate acestea, separarea excesiva ne poate face viata foarte mica. Putem incepe sa existe in interiorul acestui oras delimitat ca si cum am fi un lider autocrat, incercand sa-l controlam pe el si toate orasele din jur cu orice pret. Ne poate instraina emotional de alti oameni. Cercetatorii au descoperit ca aceasta stare poate fi asociata cu depresia, anxietatea si dependenta.
Ce se intampla atunci cand cream un spatiu si un timp in care daramam acei ziduri, renuntam la identitatile noastre si permitem aparitia unui nou sentiment de sine, oricat de temporar
Meditatia si psihedelicele ne pot duce atat in afara noastra, ajutandu-ne sa ne conectam cu ceilalti si cu mediul nostru. Acest proces de „decentrare” se refera la capacitatea de a recunoaste gandurile si emotiile ca fenomene mentale trecatoare. Dovezile neurofiziologice ale lui Judson Brewer si Robin Carhart-Harris sugereaza ca anumite tipuri de meditatie si psihedelice pot perturba o retea din creier care devine activata atunci cand ne angajam cu auto-concentrarea (reteaua implicita a modului), ceea ce reduce ruminatia si ratacirea mintii. De fapt, ambele tipuri de experienta – meditatie si psihedelice – reantreneaza si reechilibreaza activitatea ego-ului nostru, astfel incat sa ne protejeze atunci cand este nevoie si sa se odihneasca in perioadele de siguranta.
Invatarea sa relaxam aceasta concentrare excesiva pe sine – pentru scurte perioade de timp, intr-o maniera intentionata – ne poate ajuta sa ne extindem notiunea despre sine intr-o mai mare armonie cu mediul nostru. Ne putem integra sentimentul despre cine suntem cu lucrurile din jurul nostru. Putem opera in continuare cu o oarecare independenta, existand totodata in unitate cu peisajele din jur. Sau, cel putin, asta sugereaza cercetarile pana in prezent, desi mai este mult de facut pentru a intelege cum si de ce se intampla acest lucru.
3. Motivatii, emotii si comportamente prosociale
Compasiune, empatie si altruism. Ele pot fi motivatii, sentimente si actiuni, dar in toate formele lor, ne unesc. De aceea oamenii de stiinta numesc aceste chei ale bunastarii „prosociale”, spre deosebire de antisociale. Cand oamenii traiau in triburi mici, trebuia sa impartim responsabilitatile vietii de zi cu zi, cum ar fi hrana, cresterea copiilor, vanatoarea si protectia impotriva amenintarilor animalelor. Astazi, o orientare prosociala este esentiala pentru a depasi unele dintre cele mai mari amenintari la adresa planetei noastre, de la schimbarile climatice la inegalitati.
Exista dovezi stiintifice uriase care sugereaza ca programele bazate pe meditatie si compasiune promoveaza emotii prosociale, cum ar fi empatia, bunatatea, recunostinta si admiratia. De exemplu, practicarea meditatiei creste activarea creierului asociata cu compasiunea atunci cand ni se arata imagini cu suferinta si, de asemenea, pare sa conduca la un comportament mai plin de compasiune.
Ar putea fi acelasi lucru si cu terapiile psihedelice
In acest moment, nu putem decat sa speculam. O analiza critica a 77 de studii realizate de Henrick Jungaberle si colegii de la Fundatia Europeana pentru Stiinta Psihedelica MIND sugereaza ca psihedelicele cresc comportamentele prosociale, empatia, flexibilitatea cognitiva, creativitatea, factorii de personalitate precum deschiderea, orientarile valorice, relatia cu natura, spiritualitatea, transcendenta si capacitati legate de mindfulness. Intr-o lucrare teoretica recenta, profesorul de la Universitatea din Alabama, Peter Hendricks, sugereaza ca admiratia poate fi o experienta emotionala extrem de importanta in timpul tratamentului psihedelic in generarea de compasiune, empatie si bunastare generala. Acest lucru apare in propriul nostru studiu, deoarece participantii raporteaza sentimente de uimire dupa sesiune. Intr-un caz, un participant a descris felul in care o plimbare cotidiana, in aer liber, a fost profunda.
Au trecut doar cativa ani de cand am gazduit prima oara potluck-ul psihedelic si am asistat la o schimbare majora a nivelului de interes pentru utilizarea terapeutica a psihedelicelor. Anul trecut, influentul jurnalist Michael Pollan a lansat o runda de discutii publice si controverse publicand How to Change Your Mind: What the New Science of Psychedelics Teaches Us About Consciousness, Dying, Addiction, Depression, and Transcendence. Cartea sa abordeaza multe dintre temele care apar in cercetarea noastra:
Obiceiurile sunt incontestabil instrumente utile, eliberandu-ne de nevoia de a rula o operatie mentala complexa de fiecare data cand ne confruntam cu o noua sarcina sau situatie. Totusi, ele ne scutesc si de nevoia de a ramane treji in fata lumii: sa participam, sa simtim, sa gandim si apoi sa actionam in mod deliberat. (Adica din libertate, mai degraba decat constrangere.) Daca trebuie sa ti se aminteasca cat de complet obisnuieste mentalul ne orbeste pentru a experimenta, trebuie doar sa faci o excursie intr-o tara necunoscuta. Deodata te trezesti! Iar algoritmii vietii de zi cu zi aproape ca incep de la capat, parca de la zero. Acesta este motivul pentru care diferitele metafore de calatorie pentru experienta psihedelica sunt atat de potrivite.
Multumita in parte lui Pollan, vedem din ce in ce mai mult interes din partea jurnalistilor, terapeutilor, institutiilor, antreprenorilor si altii. Este greu de spus unde se duc toate astea. Nu stim inca atat de multe cat trebuie sa stim despre terapiile asistate cu psihedelice. In timp ce publicul pune intrebari si dezbate legalizarea, vom continua sa folosim instrumente stiintifice pentru a intelege impactul psihedelicelor asupra bunastarii noastre.
