Oamenii sunt egoisti. Este atat de usor de spus. Acelasi lucru este valabil si pentru atatea afirmatii care urmeaza. Lacomia este buna. Altruismul este o iluzie. Cooperarea este pentru nebuni. Concurenta este fireasca, razboiul inevitabil. Raul in natura umana este mai puternic decat bunul.
Aceste tipuri de afirmatii reflecta presupuneri vechi despre emotie. Timp de milenii, am privit emotiile drept izvorul irationalitatii, josniciei si pacatului. Ideea celor sapte pacate capitale ia de la sine inteles pasiunile noastre distructive. Platon a comparat sufletul uman cu un car: intelectul este conducatorul, iar emotiile sunt caii. Viata este o lupta continua pentru a mentine emotiile sub control.
© Jonathan Payne
Chiar si compasiunea, grija pe care o simtim pentru bunastarea altei fiinte, a fost tratata cu de-a dreptul derizoriu. Kant a vazut-o ca pe un sentiment slab si gresit: „O astfel de bunavointa se numeste inima blanda si nu ar trebui sa apara deloc in randul fiintelor umane”, a spus el despre compasiune. Multi se intreaba daca adevarata compasiune exista – sau daca este motivata in mod inerent de interesul propriu.
Reclama
X
Studii recente despre compasiune pledeaza in mod persuasiv pentru o abordare diferita a naturii umane, una care respinge preeminenta interesului propriu. Aceste studii sustin o viziune asupra emotiilor ca fiind rationale, functionale si adaptative – o viziune care isi are originea in Expresia emotiei la om si animale a lui Darwin. Compasiunea si bunavointa, sugereaza aceasta cercetare, sunt o parte evoluata a naturii umane, inradacinate in creierul si biologia noastra si gata sa fie cultivate pentru binele mai mare.
Baza biologica a compasiunii
Luati in considerare mai intai studiul recent al bazei biologice a compasiunii. Daca exista o astfel de baza, ar trebui sa fim conectati, ca sa spunem asa, sa raspundem celorlalti care au nevoie. Dovezile recente sustin acest punct in mod convingator. Psihologul de la Universitatea din Wisconsin, Jack Nitschke, a descoperit intr-un experiment ca, atunci cand mamele se uitau la poze cu bebelusii lor, nu numai ca au raportat ca au simtit o iubire mai plina de compasiune decat atunci cand au vazut alti bebelusi; au demonstrat, de asemenea, activitate unica intr-o regiune a creierului lor asociata cu emotiile pozitive. Descoperirea lui Nitschke sugereaza ca aceasta regiune a creierului este in acord cu primele obiecte ale compasiunii noastre – urmasii nostri.
Dar acest instinct plin de compasiune nu se limiteaza la creierul parintilor. Intr-un set diferit de studii, Joshua Greene si Jonathan Cohen de la Universitatea Princeton au descoperit ca atunci cand subiectii se gandeau ca i se face rau altora, o retea similara de regiuni din creierul lor se aprindea. Copiii nostri si victimele violentei – doi subiecti foarte diferiti, dar uniti de reactiile neurologice similare pe care le provoaca. Aceasta consistenta sugereaza cu tarie ca compasiunea nu este doar o emotie volubila sau irationala, ci mai degraba un raspuns uman innascut incorporat in pliurile creierului nostru.
Intr-un alt studiu realizat de oamenii de stiinta de la Universitatea Emory, James Rilling si Gregory Berns, participantilor li s-a oferit sansa de a ajuta pe altcineva in timp ce activitatea lor cerebrala era inregistrata. Ajutarea altora a declansat activitate in nucleul caudat si cingulatul anterior, parti ale creierului care se activeaza atunci cand oamenii primesc recompense sau experimenteaza placere. Aceasta este o constatare destul de remarcabila: a-i ajuta pe altii aduce aceeasi placere pe care o obtinem din satisfacerea dorintei personale.
Creierul, asadar, pare conectat sa raspunda suferintei altora – intr-adevar, ne face sa ne simtim bine atunci cand putem alina acea suferinta. Dar alte parti ale corpului sugereaza si o baza biologica pentru compasiune
Asa pare. Luati in considerare asocierea libera a glandelor, organelor si sistemelor cardiovasculare si respiratorii cunoscuta sub numele de sistem nervos autonom (ANS). ANS joaca un rol principal in reglarea fluxului nostru sanguin si a tiparelor de respiratie pentru diferite tipuri de actiuni. De exemplu, atunci cand ne simtim amenintati, inima si ritmul respirator de obicei cresc, pregatindu-ne fie sa ne confruntam, fie sa fugim de amenintare – asa-numitul raspuns „lupta sau fuga”. Care este profilul ANS al compasiunii
Dupa cum se dovedeste, atunci cand copiii mici si adultii simt compasiune pentru ceilalti, aceasta emotie se reflecta in schimbari fiziologice foarte reale: ritmul cardiac scade de la nivelul initial, ceea ce ii pregateste sa nu lupte sau sa fuga, ci sa se apropie si sa linisteasca.
Apoi exista oxitocina, un hormon care pluteste prin fluxul sanguin. Cercetarile efectuate pe rozatoarele mici si indesate, cunoscute sub numele de voles de prerie, indica faptul ca oxitocina promoveaza legaturile si angajamentele pe termen lung, precum si tipul de comportament de ingrijire – cum ar fi ingrijirea pentru urmasi – care se afla in centrul compasiunii. Poate explica acel sentiment coplesitor de caldura si conexiune pe care il simtim fata de urmasii nostri sau de cei dragi. Intr-adevar, alaptarea si masajele cresc nivelul de oxitocina din sange (la fel ca si consumul de ciocolata). In unele studii recente pe care le-am efectuat, am descoperit ca atunci cand oamenii au comportamente asociate cu dragostea plina de compasiune – zambete calde, gesturi prietenoase ale mainii, inclinari afirmative inainte – corpul lor produce mai multa oxitocina. Acest lucru sugereaza ca compasiunea se poate autoperpetua:
Semne de compasiune
Conform teoriei evolutioniste, daca compasiunea este cu adevarat vitala pentru supravietuirea umana, ea s-ar manifesta prin semnale nonverbale. Astfel de semnale ar servi multor functii adaptative. Cel mai important, un semnal distinct de compasiune i-ar alina pe ceilalti aflati in suferinta, le-ar permite oamenilor sa identifice indivizii buni cu care si-ar dori relatii pe termen lung si i-ar ajuta sa creeze legaturi intre straini si prieteni.
Cercetarile efectuate de Nancy Eisenberg, probabil experta mondiala in dezvoltarea compasiunii la copii, au descoperit ca exista o expresie faciala speciala a compasiunii, caracterizata prin sprancene oblice si o privire ingrijorata. Cand cineva arata aceasta expresie, este mai probabil sa-i ajute pe altii. Munca mea a examinat un alt indiciu nonverbal: atingerea.
Cercetarile anterioare au documentat deja functiile importante ale atingerii. Primatele precum marile maimute petrec ore intregi pe zi ingrijindu-se reciproc, chiar si atunci cand nu exista paduchi in mediul lor fizic. Ei folosesc ingrijirea pentru a rezolva conflictele, pentru a-si rasplati generozitatea unul altuia si pentru a forma aliante. Pielea umana are receptori speciali care transforma tiparele de stimulare tactila – mangaierea unei mame sau bataia unui prieten pe spate – in senzatii de nesters la fel de durabile precum mirosurile din copilarie. Anumite atingeri pot declansa eliberarea oxitocinei, aducand senzatii de caldura si placere. Manipularea puiilor de sobolan neglijati poate inversa efectele izolarii lor sociale anterioare, mergand pana la imbunatatirea sistemului imunitar.
Munca mea si-a propus sa documenteze, pentru prima data, daca compasiunea poate fi comunicata prin atingere. O astfel de constatare ar avea cateva implicatii importante. Ar arata ca putem comunica aceasta emotie pozitiva cu afisari nonverbale, in timp ce cercetarile anterioare au documentat in mare parte expresia nonverbala a emotiilor negative, cum ar fi furia si frica. Aceasta descoperire ar arunca, de asemenea, lumina asupra functiilor sociale ale compasiunii – modul in care oamenii s-ar putea baza pe atingere pentru a calma, recompensa si lega in viata de zi cu zi.
In experimentul meu, am pus doi straini intr-o camera unde erau despartiti de o bariera. Nu se puteau vedea unul pe altul, dar puteau ajunge unul la celalalt printr-o gaura. O persoana si-a atins-o de mai multe ori pe antebrat, incercand de fiecare data sa transmita una dintre cele 12 emotii, inclusiv iubire, recunostinta si compasiune. Dupa fiecare atingere, persoana atinsa trebuia sa descrie emotia pe care credeau ca o comunica.
Imaginati-va in acest experiment. Cum crezi ca ai putea face
Remarcabil, oamenii din aceste experimente au identificat in mod fiabil compasiunea, precum si dragostea si celelalte zece emotii, de la atingeri pana la antebrat. Acest lucru sugereaza cu tarie ca compasiunea este o parte evoluata a naturii umane – ceva pe care suntem universali capabili sa-l exprimam si sa intelegem.
Motivarea altruismului A
simti compasiune este un lucru; a actiona asupra ei este altceva. Inca trebuie sa ne confruntam cu o intrebare vitala: oare compasiunea promoveaza comportamentul altruist
Intr-o linie importanta de cercetare, Daniel Batson a sustinut argumentul convingator pe care il face. Potrivit lui Batson, atunci cand intalnim oameni in nevoie sau in suferinta, adesea ne imaginam cum este experienta lor. Acesta este o mare piatra de hotar in dezvoltare – sa luam perspectiva altuia. Nu este doar una dintre cele mai umane capacitati; este unul dintre cele mai importante aspecte ale capacitatii noastre de a face judecati morale si de a indeplini contractul social. Atunci cand luam perspectiva celuilalt, simtim o stare de ingrijorare empatica si suntem motivati sa raspundem nevoilor acelei persoane si sa sporim bunastarea acelei persoane, uneori chiar pe cheltuiala noastra.
Intr-o serie convingatoare de studii, Batson a expus participantii la suferinta altuia. Apoi i-a pus pe unii participanti sa-si imagineze durerea acelei persoane, dar le-a permis acelor participanti sa actioneze intr-o maniera autoservitoare, de exemplu, parasind experimentul.
In cadrul acestei serii, un studiu ia facut pe participanti sa urmareasca o alta persoana primind socuri atunci cand nu a esuat o sarcina de memorie. Apoi li s-a cerut sa ia socuri in numele participantului, care, li sa spus, a suferit o trauma soc in copilarie. Acei participanti care au raportat ca au simtit compasiune pentru celalalt individ s-au oferit voluntar sa ia mai multe socuri pentru acea persoana, chiar si atunci cand au fost liberi sa paraseasca experimentul.
Intr-un alt experiment, Batson si colegii au examinat daca oamenii care simt compasiune ar ajuta pe cineva aflat in dificultate, chiar si atunci cand actele lor erau complet anonime. In acest studiu, femeile participante au schimbat note scrise cu o alta persoana, care si-a exprimat rapid sentimentul de singuratate si interesul de a petrece timp cu participantul. Acei participanti care au simtit compasiune s-au oferit voluntar sa petreaca timp semnificativ cu cealalta persoana, chiar si atunci cand nimeni altcineva nu ar sti despre actul lor de bunatate.
Luate impreuna, elementele noastre de dovezi sugereaza urmatoarele. Compasiunea este adanc inradacinata in natura umana; are o baza biologica in creier si corp. Oamenii pot comunica compasiune prin gesturi faciale si atingere, iar aceste manifestari de compasiune pot servi functii sociale vitale, sugerand cu tarie o baza evolutiva a compasiunii. Si cand este experimentata, compasiunea copleseste preocuparile egoiste si motiveaza comportamentul altruist.
Cultivarea compasiunii
Putem vedea astfel marea inclinatie umana pentru compasiune si efectele pe care compasiunea le poate avea asupra comportamentului. Dar putem de fapt sa cultivam compasiunea, sau totul este determinat de genele noastre
Meditatie Iubitoare-Bunatie
Intariti sentimentele de bunatate si conexiune fata de ceilalti.
Incearca acum
Studii recente in neurostiinta sugereaza ca emotiile pozitive sunt mai putin mostenite – adica mai putin determinate de ADN-ul nostru – decat emotiile negative. Alte studii indica faptul ca structurile creierului implicate in emotiile pozitive, cum ar fi compasiunea, sunt mai „plastice” – supuse modificarilor aduse de aportul mediului. Asa ca ne-am putea gandi la compasiune ca la o abilitate sau o virtute bazata biologic, dar nu una pe care o avem sau nu o avem. In schimb, este o trasatura pe care o putem dezvolta intr-un context adecvat. Cum ar putea arata acel context
. Pentru copii, invatam cateva raspunsuri.
Unii cercetatori au observat un grup de copii pe masura ce cresteau, cautand dinamica familiei care i-ar putea face pe copii mai empatici, plini de compasiune sau probabil sa-i ajute pe altii. Aceasta cercetare indica mai multi factori cheie.
In primul rand, copiii atasati in mod sigur de parintii lor, in comparatie cu copiii atasati nesigur, tind sa fie simpatici cu semenii lor inca de la varsta de trei ani si jumatate, potrivit cercetarilor lui Everett Waters, Judith Wippman si Alan Sroufe. In schimb, cercetatorii Mary Main si Carol George au descoperit ca parintii abuzivi care recurg la violenta fizica au copii mai putin empatici.
Psihologii de dezvoltare au fost, de asemenea, interesati de compararea a doua stiluri parentale specifice. Parintii care se bazeaza pe inductie isi angajeaza copiii sa rationeze atunci cand au facut rau, determinandu-si copilul sa se gandeasca la consecintele actiunilor lor si la modul in care aceste actiuni i-au facut rau altora. Parintii care se bazeaza pe afirmarea puterii pur si simplu declara ce este bine si ce este rau si recurg mai des la pedepse fizice sau raspunsuri emotionale puternice de furie. Nancy Eisenberg, Richard Fabes si Martin Hoffman au descoperit ca parintii care folosesc inductia si rationamentul cresc copii care sunt mai bine adaptati si mai susceptibili de a-si ajuta colegii. Acest stil de parenting pare sa hraneasca instrumentele de baza ale compasiunii: o apreciere a suferintei altora si o dorinta de a remedia aceasta suferinta.
De asemenea, parintii pot invata compasiunea prin exemplu. Un studiu de referinta al altruismului realizat de Pearl si Samuel Oliner a constatat ca copiii care au parinti plini de compasiune tind sa fie mai altruisti. In studiul Oliners despre germanii care au ajutat la salvarea evreilor in timpul Holocaustului nazist, unul dintre cei mai puternici predictori ai acestui comportament inspirator a fost memoria individului de a creste intr-o familie care a prioritizat compasiunea si altruismul.
O lume mai plina de compasiune
Comunitatile umane sunt la fel de sanatoase ca si conceptiile noastre despre natura umana. S-a presupus de multa vreme ca egoismul, lacomia si competitivitatea se afla in centrul comportamentului uman, produse ale evolutiei noastre. Este nevoie de putina imaginatie pentru a vedea cum aceste ipoteze au ghidat majoritatea sferelor afacerilor umane, de la elaborarea politicilor pana la portretele media ale vietii sociale.
Dar in mod clar, descoperirile stiintifice recente contesta cu forta aceasta viziune asupra naturii umane. Vedem ca compasiunea este adanc inradacinata in creierul nostru, in corpurile noastre si in cele mai elementare moduri in care comunicam. In plus, un sentiment de compasiune incurajeaza comportamentul compasional si ajuta la modelarea lectiilor pe care le predam copiilor nostri.
Desigur, pur si simplu a realiza acest lucru nu este suficient; de asemenea, trebuie sa facem loc pentru ca impulsurile noastre pline de compasiune sa infloreasca. In revista Greater Good, prezentam articole care ne pot ajuta sa facem exact asta. Contribuitorii nostri ofera dovezi ample pentru a arata ce putem castiga din casatorii, scoli, spitale, locuri de munca si alte institutii mai pline de compasiune. Ele fac mai mult decat ne fac sa ne reconsideram presupunerile despre natura umana. Ele ofera un plan pentru o lume mai plina de compasiune.
