A avea succes este usor. Pur si simplu trebuie sa iei o crosa de golf proaspat iesita din uter si, inainte sa stii, vei fi castigat 15 campionate majore. Sau invata cum sa joci sah incepand cu varsta de patru ani, deschizandu-ti drumul catre clasamentele de mare maestri. Asa au reusit Tiger Woods si surorile Polgar sa obtina succesul, luand un avans in restul lumii, specializandu-se si perfectionandu-si abilitatile pana cand au ajuns la stapanire.
Dar aceasta este singura cale catre succes
Nu conform scriitorului senior Sports Illustrated si autorului de bestselleruri din New York Times, David Epstein. In noua sa carte, Range: Why Generalists Triumph in a Specialized World, el sustine ca aceasta cale catre expertiza este exceptia, nu regula. Pornind din interviuri si studii ale unor indivizi de succes intr-o varietate de domenii, Epstein arata in repetate randuri ca cea mai mare putere a noastra este capacitatea de a gandi larg.
Specializarea, spune Epstein, poate fi benefica in „medii de invatare amabile” sau medii in care tiparele se repeta si feedback-ul este constant si precis. Sahul este un exemplu de „mediu de invatare amabil”. Un jucator maestru se misca instinctual, recunoaste tiparele pe care le-a mai vazut si stie instantaneu daca o miscare a avut succes sau daunatoare.
Reclama
X
Cu toate acestea, specializarea poate impiedica succesul in „medii rele”, unde exista mai putina repetitie si mai multa aleatorie. Din pacate, acestea din urma sunt mai raspandite in lumea complexa, in schimbare rapida, in care traim. Asta inseamna sa devii un generalist – cineva care poate imbratisa experiente si perspective diverse – poate fi mai necesar ca niciodata.
De ce reusesc generalistii
Epstein descrie beneficiile sacrificarii profunzimii in schimbul latimii pentru copiii care invata muzica, sport, matematica si arta; absolventi de facultate care incearca sa-si gaseasca drumul; profesionisti la mijlocul carierei care cauta o schimbare; si viitorii pensionari care incearca sa-si gaseasca o noua vocatie.
Este adevarat ca specializarea la o varsta frageda poate impinge temporar copiii inaintea curbei, scrie el. Dar inlocuirea antrenamentului intensiv cu o abordare axata pe curiozitate, creativitate si experimentare este ceea ce duce adesea la o crestere permanenta in loc de un succes de scurta durata.
„Serpuirile mentale si experimentarea personala sunt surse de putere”, spune Epstein, „si inceputurile sunt supraevaluate.”
Institutul de vara GGSC pentru educatori
Un atelier de sase zile pentru a transforma intelegerea profesorilor despre ei insisi si despre elevii lor
Aplicati acum
Intr-un cadru academic, scrie el, invatarea intr-un mod rapid si usor poate face informatiile mai greu de retinut, in timp ce lupta pentru a rezolva probleme dificile este importanta pentru memoria pe termen lung. O tendinta comuna in sala de clasa, spune Epstein, este practica „blocata” sau practicarea unor probleme similare la repetare. Acest tip de practica ii poate determina pe elevi sa obtina mai multe raspunsuri corecte, dar au un nivel scazut de intelegere.
Pentru a dezvolta cunostinte mai flexibile, Epstein recomanda sa invete diferite subiecte, abilitati sau metode simultan, o abordare la care cercetatorii o numesc „intercalare”. Cand elevilor li se prezinta diverse exemple pentru a ilustra un anumit concept, ei pot face generalizari mai usor si pot aplica ceea ce au invatat la materiale pe care nu l-au mai intalnit pana acum. De exemplu, spuneti ca doriti sa mergeti la un muzeu si sa identificati un pictor dupa opera sa, cum ar fi Gauguin versus Manet. Inainte de a pleca, in loc sa studiati doua stive separate de carduri flash Gauguin si Manet, Epstein va recomanda sa puneti cartile impreuna si sa amestecati, astfel incat acestea sa fie intercalate. Folosirea intercalarii in clasa poate determina elevii sa absoarba mai bine materialul, sa il aplice mai pe scara larga si sa fie mai creativi, toate acestea fiind esentiale pentru rezolvarea problemelor.
„Cu cat se invata mai multe contexte, cu atat elevul creeaza mai multe modele abstracte si cu atat se bazeaza mai putin pe un exemplu anume”, scrie Epstein. „Cursantii devin mai buni in aplicarea cunostintelor lor intr-o situatie pe care nu au mai vazut-o pana acum, care este esenta creativitatii.”
Desi o abordare generalista poate fi benefica in sala de clasa, cum poate fi aplicata in lumea mai larga
Epstein sustine ca, prin atingerea largimii in diferite forme, este mai probabil sa prosperi la locul de munca si sa fii mai multumit de jobul tau.
Intr-un studiu recent care compara programele universitare, cercetatorii au descoperit ca studentii carora li sa permis o perioada de doi ani de explorare inainte de a se scufunda intr-un anumit domeniu s-au bucurat de o „calitate de potrivire” mai mare (gradul de potrivire dintre munca lor si abilitatile si pasiunile lor) decat absolventi ai universitatilor care obligasera studentii sa se specializeze inca de la inceputul studiilor. Chiar daca studentii care au petrecut doi ani explorand erau in urma in ceea ce priveste specializarea, mai tarziu au prins cunostinte si au folosit aceste informatii mai mult. Acest studiu sustine afirmatia lui Epstein ca „explorarea nu este doar un lux capricios al educatiei; este un beneficiu central.”
Mai mult, „Cei care renunta pot fi castigatori”, sustine Epstein – mai ales in secolul 21, unde schimbarea pare sa fie singura constanta. Esantionarea diferitelor activitati, grupuri sociale, contexte si cai de cariera este cea mai eficienta modalitate de a maximiza calitatea potrivirii. La urma urmei, cum ar trebui sa ne specializam si sa gasim o potrivire optima la o varsta frageda, cand personalitatile noastre continua sa se schimbe
Cand piata muncii se schimba, iar entuziasmul nostru fata de munca se risipeste, nu are sens sa ramanem in acelasi loc.
Epstein le reaminteste cititorilor ca nicio cunoastere nu este cunoastere irosita. Relatiile dintre domeniile de studiu nelegate sunt descoperite tot timpul si pot duce adesea la cele mai remarcabile inovatii. Notiunea populara a caii Tigru sau Polgar catre succes minimizeaza rolul ocolirilor, latimii si experimentului. Descoperirile apar adesea atunci cand ne angajam in gandire creativa, abstracta si avem o mare toleranta la esec.
Aceasta este o veste buna pentru mine, personal. M-am luptat constant cu intrebarea clasica descurajanta: „Ce vrei sa faci cand vei fi mare
Ca universitar de psihologie, raspunsul meu a tins sa fie: „Nu stiu cu adevarat – poate un terapeut, psihiatru sau cercetator.” Dupa ce am citit aceasta carte, sunt inspirat sa fac cat mai multe lucruri fara legatura pana cand gasesc ceea ce se potriveste cel mai bine. Dupa cum arata Epstein, faptul ca am un background variat si o gama larga de instrumente la dispozitie va ajuta probabil la deschiderea unei lumi de oportunitati.
