Ca student la facultate, m-am obisnuit sa traiesc intr-o comunitate in care succesul are adesea un pret mare. De la studii perpetue si stres legat de munca, pana la nesigurante mai mari in jurul valorii si directiei noastre de sine, se pare ca nu exista un capat pentru suferinta nerezolvata care este considerata „normala” pentru tineri.
Aceasta problema ar putea trece sub radar, daca nu ar fi numarul tot mai mare de adulti tineri care se simt coplesiti. Psihologul clinician Lara Fielding noteaza aceasta tendinta in noua sa carte, Mastering Adulthood: Du-te dincolo de adult pentru a deveni un adult emotional. Ea intelege cu ce ne luptam si isi asuma misiunea de a ne oferi instrumente pentru a ne accepta sentimentele, a invata cum sa lucram cu ele si, in cele din urma, sa devina adulti sanatosi si autonomi.
Cartea lui Fielding ofera un cadru introductiv pentru a ne intelege pe noi insine ca fiinte emotionale si mentale. Cu totii suntem creaturi de obicei, scrie ea, adica adoptam anumite moduri de a raspunde la mediul nostru, nu intotdeauna in mod constient. Obiceiurile pot servi la minimizarea disconfortului in contexte familiare, prin (de exemplu) ameliorarea stresului sau ajutandu-ne sa navigam in situatii sociale. Asadar, s-ar putea sa ne uitam la televizor, sa petrecem sau sa bem ca raspuns la o zi grea de munca sau de scoala. Dar, pe masura ce crestem pentru a intra in noi roluri si medii, aceste obiceiuri devin mai putin utile si chiar in detrimentul progresului nostru personal.
Reclama
X
Fielding imparte oamenii in doua tipuri — „locuitori ai castelului” si „locuitori ai satelor” — pe baza obiceiurilor lor tipice de reglare emotionala. Primii tind sa se izoleze ca autoprotectie, ascunzand orice vulnerabilitate fata de ceilalti, in timp ce cei din urma sunt determinati sa ramana in mod constant conectati cu ceilalti si sa-si experimenteze intens emotiile.
A ne baza excesiv pe formele extreme ale oricareia dintre aceste strategii, sustine ea, este periculos pentru constientizarea noastra de sine si pentru luarea deciziilor sanatoase. Tipilor „castel” le este mai greu sa-si simta emotiile, nevoile si dorintele, ceea ce duce la obiceiuri precum autocritica distructiva, incapacitatea de a cere ajutor si tendinta de a-i controla pe ceilalti. Intre timp, sensibilitatea sporita la tipurile de „sat” ii poate determina sa intampine dificultati in a tolera situatii stresante si a-si regla emotiile in relatii.
Dupa cum Fielding poate atesta din practica ei clinica, adultii in crestere isi pot imbunatati bunastarea cu timp si rabdare. Cartea ei ofera mai multe exercitii de jurnal si practici de reflectie pentru a oferi abilitati practice pentru constientizarea de sine – una dintre cheile pentru a fi un adult sanatos.
De exemplu, ea recomanda ca, atunci cand suntem tulburati de o situatie din viata noastra, sa facem o sarcina rapida de scriere in care sa delimitam:
Ce s-a intamplat cu adevarat sau realitatea situatiei, adica ceea ce am vazut, am auzit etc.
Gandurile pe care acest lucru le-a provocat in noi sau interpretarea noastra a evenimentelor
Emotiile pe care le-am simtit imediat
Senzatiile corporale pe care le-am simtit
Ce actiune am intreprins imediat ca raspuns
Acest exercitiu inselator de simplu ne poate ajuta sa clarificam de ce raspundem la evenimentele din viata noastra asa cum o facem si da-ne elementele de baza pentru a incepe sa ne schimbam raspunsurile.
Stapanirea varstei adulte ofera o multime de alte sfaturi pentru a face fata pe termen scurt in perioadele de incercare emotionala, precum si exercitii pe termen lung pentru construirea rezistentei. Acestea variaza de la practici precum respiratia concentrata, permitandu-ne sa stam cu disconfortul nostru, mai degraba decat sa-l respingem, pana la recadrarea cu compasiune a judecatilor noastre impulsive de sine.
Cartea trece de la personal la interpersonal, intreband cum putem aplica aceasta noua stapanire de sine in interactiunile noastre cu ceilalti. Fielding ofera cateva sfaturi simple pentru a decide cand ar trebui sa acordam prioritate propriilor dorinte si nevoii de confort si cand ar trebui sa renuntam la ele pentru a acorda prioritate relatiilor noastre. In primul rand, ea sugereaza sa ne clarificam nevoile pentru noi insine, sa le articulam in mod concret celor carora le pasa si sa exprimam recunostinta autentica – o practica foarte utila in construirea unor relatii solide.
Poate parea ca Fielding subliniaza evident in identificarea comportamentelor problematice si a modului de rezolvare a acestora. Dar acesta este de fapt un lucru pozitiv: dupa cum bine intelege Fielding, obiceiurile si tendintele noastre cele mai inradacinate sunt uneori cele mai greu de observat si de lucrat. Chiar si pentru adultii complet adulti, uneori este nevoie sa ne amintim ca modul in care raspundem la lume poate fi puternic influentat de multi factori, atat fizici (cum ar fi dieta, calitatea somnului si nivelurile de activitate), cat si de mediu (cu cine interactionam si contextul). suntem in).
Dupa ce a oferit aceste instrumente pentru constientizarea de sine, Fielding demonstreaza cum ne putem echilibra autodisciplina cu autocompasiunea (atentie buna si nejudecata fata de noi insine) pentru a ne angaja in valorile noastre personale. In mod paradoxal, se pare ca capacitatea noastra de a avansa in viata depinde mai mult de disponibilitatea noastra de a accepta adevaruri incomode decat de vointa noastra de a merge inainte cu pilotul automat, negand faptele, limitarile si realitatile noastre emotionale.
Pentru Fielding, trecerea la maturitate implica in mod fundamental umilinta: nu ne putem nega emotiile si nici nu putem avea incredere in toate gandurile noastre. Calatoria de la pilot automat la auto-stapanire implica sa recunoastem unde ne aflam cu adevarat si sa facem pasi mici catre obiectivele noastre, chiar daca asta inseamna disconfort pe termen scurt. Indiferent daca ne propunem sa trecem la facultate, sa avansam intr-o profesie sau sa ne gestionam relatiile, acestea sunt abilitati pe care le putem purta si imbunatati pe tot parcursul vietii.
