Oamenii au o dorinta puternica de a impartasi experiente cu ceilalti. Acest lucru este valabil in situatiile in care interactiunile dintre oameni sunt minime, cum ar fi vizionarea unui film cu un prieten la un cinematograf si este valabil mai ales in situatii emotionale, cum ar fi in urma unui dezastru natural.
De ce oamenii au acest impuls
Rezultatele unui studiu recent sugereaza ca doar stiind ca un prieten trece prin aceeasi situatie emotionala ne face sa ne simtim mai bine decat ne-am face daca am experimenta situatia singuri.
In studiul lor, publicat luna trecuta in jurnalul SCAN, Ullrich Wagner si colegii sai au cerut perechilor de prietene sa vada o serie de imagini. Fiecare imagine a fost fie emotional pozitiva, emotional negativa sau neutra. Un prieten s-a uitat la imaginile dintr-un scaner de rezonanta magnetica (RMN), in timp ce celalalt a efectuat experimentul simultan intr-o camera adiacenta. Inainte ca fiecare imagine sa apara pe ecran, participantilor li s-a spus daca prietenul lor vede sau nu aceeasi imagine in camera alaturata. (Prietenii vedeau de fapt aceleasi imagini in acelasi timp, indiferent de ceea ce li s-a spus.)
Publicitate
X
Dupa vizionarea fiecarei imagini, participantii au evaluat cat de pozitivi sau negativi s-au simtit.
Participantii au raportat ca se simt mult mai pozitivi atunci cand li s-a spus ca prietenul lor vede aceeasi imagine emotionala. Acest asa-numit „efect de partajare” a fost valabil atat pentru imaginile pozitive, cat si pentru cele negative. Aceasta inseamna ca imaginile fericite i-au facut pe participanti sa se simta si mai fericiti atunci cand au simtit ca au impartasit acea experienta cu un prieten. Si participantii s-au simtit mai putin tristi cand au vazut o imagine trista atunci cand au crezut ca si prietenul lor o vede. (A existat si un efect de partajare usor, dar nu semnificativ, pentru imaginile neutre.)
Cand cercetatorii le-au spus participantilor la scaner ca prietenul lor vedea aceeasi imagine emotionala, au vazut o activitate crescuta in doua parti ale circuitului de recompensa al creierului – striatul ventral si cortexul orbitofrontal medial – in comparatie cu cand participantilor li s-a spus ca prietenul lor nu vizioneaza. aceeasi poza. Acest lucru sugereaza ca simpla impartasire a unei experiente emotionale cu un prieten poate activa sistemul de recompensa al creierului. De asemenea, se potriveste cu rapoartele participantilor despre sentimentul mai pozitiv in ceea ce priveste experientele impartasite.
Participantii au evaluat, de asemenea, cat de puternic s-au identificat cu o serie de afirmatii in timpul experimentului. Unele afirmatii se refereau la constientizarea prietenului lor, cum ar fi „Am fost constient de prezenta prietenului meu” si „Ma intrebam cum se simtea ea in timp ce vedea imaginile”, in timp ce altele se refereau la intentiile lor de a comunica cu prietenul lor, cum ar fi cum ar fi „Am avut nevoia sa vorbesc despre imagini cu ea” sau „Mi-am imaginat cum vom vorbi despre imagini dupa experiment”.
A existat o relatie stransa intre cat de mult un participant si-a evaluat constientizarea prietenului si nivelul de activitate din striatul ei ventral in timp ce vizualiza imaginile emotionale. Participantii cu cea mai puternica constientizare a prietenilor in timpul studiului au avut, de asemenea, cel mai mare impuls emotional in timp ce vizionau imaginile emotionale cu prietenul lor.
Interesant este ca evaluarile participantilor cu privire la intentiile lor de a comunica nu au avut nicio relatie cu activitatea lor cerebrala in timpul studiului sau cu modul in care s-au simtit despre imagini. Acest lucru sugereaza ca impartasirea reala, in timp real, a experientei, mai degraba decat dorinta de a vorbi despre experienta, a crescut sentimentele pozitive ale participantilor in timpul experimentului.
Rezultatele acestui studiu pot explica de ce prietenii se cauta unul pe altul in situatii emotionale, indiferent daca situatia este trista, cum ar fi participarea la o inmormantare, sau fericita, cum ar fi sarbatorirea unei promovari. Dupa cum scriu autorii, „Partajarea expunerii la stimuli emotionali cu un prieten tamponeaza impactul stimulilor negativi si sporeste impactul stimulilor pozitivi”.
Asa ca data viitoare cand doriti sa vizionati un lacrimogen, poate doriti sa luati in considerare aducerea unui prieten (sau chiar sa-i puneti sa-l vizioneze simultan in alta parte). Filmul s-ar putea sa nu fie la fel de trist atunci cand este impartasit cu un prieten.
