„Sunt destul de bun, sunt destul de desteapt si, oamenii ca mine!” Aceasta a fost mantra lui Stuart Smalley, personajul obsedat de autoajutorare, creat de Al Franken pentru Saturday Night Live. Smalley parea sa se lupte mereu cu o lipsa profunda de stima de sine si, fara indoiala, nu este singur. Dar noi cercetari sugereaza ca, poate mai important, Smalley si nenumarati altii ca el sufera cu adevarat de o problema de autocompasiune.
Autocompasiunea este un nou construct psihologic, dezvoltat de Kristin D. Neff, profesor de psihologie educationala la Universitatea din Texas, Austin. Potrivit lui Neff, autocompasiunea are trei componente principale: bunatatea de sine (a fi usor cu tine cand faci o greseala); umanitate comuna (vizand experientele negative ca pe ceva prin care trece toata lumea); si acceptarea constienta (vizandu-ti defectele in mod obiectiv si acceptandu-le).
Mai multe studii recente au explorat comportamentele si trasaturile care caracterizeaza autocompasiunea si care o deosebesc de stima de sine. Intr-un studiu publicat in numarul din mai al Jurnalului de Personalitate si Psihologie Sociala, psihologii de la Universitatea Duke Mark Leary si Eleanor Tate au examinat modul in care oamenii plini de compasiune se judeca pe ei insisi. Ei le-au oferit participantilor un chestionar pentru a determina cat de plini de compasiune erau, apoi le-au rugat sa inventeze o poveste care incepea cu versul „A fost odata ca niciodata un urs mic…”. Leary si Tate i-au filmat pe participanti spunand aceste povesti; apoi, i-au pus sa urmareasca caseta si sa-si evalueze propria interpretare, precum si spectacolele altor doua persoane. Cei care au obtinut un scor mare la autocompasiune au avut mai multe sanse sa-si evalueze performanta in mod similar cu modul in care au evaluat-o altii, sugerand ca se vad pe ei insisi asa cum o fac altii. Acest lucru difera de oamenii cu un mare respect de sine, care, in alte experimente, s-au judecat mai favorabil decat au facut-o altii din cauza imaginii lor de sine umflate.
Reclama
X
Pe baza constatarilor lor, Leary si Tate propun ca oamenii plini de compasiune sa-si accepte defectele, dar sa nu devina defensivi sau sa se simta rau pentru ele. Dar de ce
Intr-unul dintre studiile lui Neff, publicat in numarul din august al Journal of Research in Personality, ea si colegii ei au oferit participantilor o varietate de teste de personalitate pentru a gasi corelatii intre autocompasiunea si alte trasaturi. Rezultatele sugereaza ca oamenii plini de sine au mai multe sanse sa judece realitatea si ei insisi cu acuratete; a fi fericit, optimist, extrovertit si motivat; si sa simta bunatate fata de ceilalti. De asemenea, au mai multe sanse sa faca schimbari care vor duce la o viata mai implinita si sa spuna ca se inteleg bine cu ceilalti.
Neff spune ca, in timp ce unii oameni ar putea fi in mod innascut mai autocompasional decat altii, ea crede ca, prin practica, mult mai multi oameni isi pot creste in mod constient nivelul de autocompasiune. „Acest lucru poate veni prin terapie, o practica spirituala sau pur si simplu alegand sa renuntam la vocea autocritica atunci cand apare in capul nostru.”
