Multe exercitii. Mancare sanatoasa. Atitudine pozitiva. Pur si simplu noroc vechi. Exista o multime de sfaturi despre cum sa pastrati corpul si creierul in forma optima pe masura ce trec anii.
Dar Louis Cozolino, profesor de psihologie la Universitatea Pepperdine, este profund implicat cu o alta idee. In Timeless: Nature’s Formula for Health and Longevity, el subliniaza impactul pozitiv al relatiilor umane.
„Dintre toate experientele de care avem nevoie pentru a supravietui si a prospera, experienta relatiei cu ceilalti este cea mai semnificativa si mai importanta”, scrie el.
Reclama
X
Gandirea lui se dezvolta din domeniul relativ nou al neurobiologiei interpersonale, bazat pe recunoasterea faptului ca oamenii sunt cel mai bine intelesi nu izolat, ci in contextul conexiunilor lor cu ceilalti. Creierul nostru, scrie Cozolino, este organe sociale si asta inseamna ca suntem conectati unul cu celalalt si sa interactionam in grupuri. O viata care maximizeaza interactiunea sociala si contactul de la om la om este buna pentru creier in fiecare etapa, in special pentru creierul imbatranit.
De la publicarea cartii anterioare a lui Cozolino, The Neuroscience of Human Relationships, domeniul neurostiintei sociale s-a extins enorm. Acum stim ca oamenii care au mai mult sprijin social tind sa aiba o sanatate mintala, o sanatate cardiovasculara, o functionare imunologica si o performanta cognitiva mai bune. Cunoscutul, de lunga durata, Harvard Medical School Nurses’ Health Study a fost unul dintre primele studii care a dezvaluit modul in care integrarea sociala poate duce la o mai mare sanatate, satisfactie in viata si longevitate in timp.
Cercetatorii care au efectuat un alt studiu, unul care a implicat aproape 7.000 de oameni pe o perioada de noua ani, au descoperit ca cei cu mai multe legaturi sociale au avut tendinta de a trai mai mult, indiferent de statutul lor socioeconomic, fumat, bautura, exercitii fizice sau obezitate. Rata mortalitatii barbatilor cu cele mai putine legaturi a fost de 2,3 ori mai mare decat a barbatilor cu cele mai multe legaturi, au descoperit cercetatorii, in timp ce rata mortalitatii femeilor cu cele mai putine legaturi a fost de 2,8 ori mai mare decat a femeilor cu cele mai multe legaturi.
O explicatie este ca relatiile sociale ajuta la calmarea sistemului nostru de raspuns la stres. In timp ce nivelurile cronice ridicate ale hormonului de stres cortizol fac ravagii asupra sanatatii noastre fizice si emotionale, experienta unor relatii sociale sigure si de sustinere are efectul opus, tinand sub control sistemul nostru de raspuns la stres. Intr-un studiu efectuat pe locuitorii in varsta din Hong Kong, cercetatorii au descoperit ca cei care au petrecut mai mult timp cultivand relatii sociale au avut o scadere semnificativa a nivelului de cortizol in timpul zilei, ceea ce ar putea explica de ce relatiile pozitive ne ajuta sa invatam mai bine, sa ramanem mai sanatosi si sa traim mai mult.
Intr-un studiu de lunga durata realizat de David Snowden asupra calugaritelor catolice de la School Sisters of Notre Dame – un grup pe care l-a gasit intrigant din cauza longevitatii lor neobisnuite si a incidentei scazute a dementei – Snowden a descoperit ca emotiile pozitive au jucat un rol important in imbatranirea lor sanatoasa. . Deoarece emotiile pozitive fac parte din relatiile sociale calde si iubitoare, iar calugaritele traiau intr-o comunitate atat de unita, Cozolino speculeaza ca legaturile sociale neobisnuit de puternice ale surorilor ar fi putut contribui la traiul lor pana la batranete.
„Modul in care ne legam si ramanem atasati de ceilalti se afla in centrul rezistentei, stimei de sine si sanatatii noastre fizice”, scrie Cozolino. „Cladim creierul copiilor nostri prin interactiunea noastra cu ei si ne mentinem creierul in crestere si schimbare de-a lungul vietii, ramanand conectati cu ceilalti.”
Creierul de-a lungul vietii
Cartea lui Cozolino este de amploare, acoperind multe aspecte ale dezvoltarii creierului si impactul conexiunii umane, de la etapa prenatala si copilarie pana la adolescenta si maturitate pana la sfarsitul vietii. Invatam ca modul in care creierul proceseaza informatiile se modifica pentru a satisface nevoile fiecarei etape de viata.
Pe masura ce imbatranim, ceea ce se pierde in amintirea rapida si memoria pe termen scurt este echilibrat de capacitatea de a reflecta si de a avea mai multe perspective, sustine Cozolino. Modificarile neurologice ale creierului imbatranit pot contribui la reglarea emotionala si la o capacitate crescuta de a relationa cu compasiune cu ceilalti. Acest lucru se datoreaza in parte pentru ca efectele fricii si anxietatii asupra creierului tind sa se diminueze pe masura ce oamenii imbatranesc, permitandu-le sa vada situatiile sociale cu mai putina defensiva si mai multa claritate, spune autorul.
Deoarece creierul uman este aproape la nesfarsit adaptiv pe tot parcursul ciclului de viata, schimbarea este la fel de posibila pentru persoanele in varsta ca si pentru sugari. Noii neuroni continua sa creasca in creier pana la sfarsitul vietii, iar oamenii de stiinta au inceput sa se uite la creierul adultilor in varsta care duc o viata activa si productiva pentru a afla de ce sunt atat de sanatosi.
De exemplu, multi adulti in varsta sanatosi nu prezinta semne de pierdere semnificativa a volumului creierului dupa varsta de 100 de ani, spune Cozolino. Care este secretul lor
Raspunsul revine imediat la convingerea lui Cozolino: oamenii care duc o viata extraordinar de lunga sunt cei care au mentinut legaturi stranse cu ceilalti. Centenarii, scrie el, tind sa fie mai extravertiti si sa aiba un moral mai ridicat, ceea ce indica faptul ca se adreseaza altora, acorda si primeste sprijin si mentin atasamentele.
In observatiile sale despre varste de succes, Cozolino este interesat in special de calitatile intelepciunii si compasiunii care tind sa apara pe masura ce creierul uman se schimba in timp. Desi nu precizeaza studii pentru fiecare afirmatie si admite ca intelepciunea poate fi o calitate greu de identificat, el ajunge la concluzia ca „o mare parte a intelepciunii este exprimata in modul in care oamenii interactioneaza si se trateaza unii cu altii”. El ofera propriile sale experiente personale cu batrani intelepti de-a lungul drumului, argumentand pentru influenta pozitiva pe care persoanele in varsta afectuoase si care sprijina o pot avea asupra tinerilor.
Cand vine vorba de sfaturi practice, Cozolino subliniaza modalitati prin care persoanele in varsta pot mentine acele conexiuni importante. Cei care sunt bunici au o oportunitate clara de a-si hrani nepotii, ajutor de care este mare nevoie in aceasta zi si epoca. Pentru altii, voluntariatul in diferite capacitati poate favoriza relatii sanatoase. Nu numai ca astfel de conexiuni sunt bune pentru persoanele in varsta, spune Cozolino, ele sunt benefice pentru societate in ansamblu.
El scrie: „In loc sa ne punem batranii la pasunat, am putea invata sa valorificam experienta, afectiunea si timpul pe care le au de oferit”.