Dragostea este adesea numita emotia suprema, dragostea romantica fiind considerata o experienta de varf. Dar in lumea de astazi a intalnirilor pe internet si a retelelor sociale, calea spre gasirea iubirii romantice poate fi mai dificil de parcurs decat oricand, potrivit Aziz Ansari, autorul noii carti, Modern Romance.
Ansari, un comic cel mai bine cunoscut pentru interpretarea sa din serialul TV Parks and Recreation, poate fi o alegere ciudata pentru a crea o carte serioasa pe acest subiect. Dar, impreuna cu sociologul Eric Klinenberg de la Universitatea din New York, el a scris o carte fascinanta, substantiala si plina de umor, care exploreaza modul in care tehnologia a evoluat impreuna cu cautarea iubirii si modul in care aceasta a modelat relatiile noastre romantice.
Ansari a petrecut peste un an intervievand sute de oameni din intreaga lume despre experientele lor matrimoniale si vietile amoroase. De asemenea, a studiat cercetarile si a intervievat experti in domeniu, precum expertul in fericire Jonathan Haidt, istoricul casatoriilor si familiei Stephanie Coontz si psihologul Barry Schwartz, care studiaza stiinta alegerii, pentru a numi cateva. Rezultatele acestei cautari l-au convins pe Ansari ca, in timp ce instantaneitatea internetului si ubicuitatea telefoanelor mobile au usurat unele aspecte ale construirii relatiilor, ele au facut si alte aspecte mult mai complicate.
Reclama
X
In trecut, este posibil ca persoanele singure sa fi intalnit potentiale intalniri, mai ales prin intermediul familiei, prietenilor sau colegilor. In zilele noastre, oamenii isi pot spori optiunile de intalnire exponential prin intermediul serviciilor de intalniri online precum OKCupid, Match.com sau Tinder, pentru a numi cateva, toate cu relativa usurinta. Beneficiile sunt destul de evidente: sansa ta de a intalni pe cineva cu care dai clic creste cu cat intalnesti mai multe persoane. Dar, dezavantajul acestei bogatii de oportunitati este ca ii face pe oameni sa aiba tendinta de a se grabi sa judece pe baza unor informatii superficiale si sa se gandeasca in mod constant daca, intalnindu-se cu cineva, s-ar putea stabili prea devreme, inainte de a descoperi ca evazivul dl. sau doamna drept.
„Problema este ca aceasta cautare a persoanei perfecte poate genera mult stres”, scrie Ansari. „Generatiile mai tinere se confrunta cu o presiune imensa pentru a gasi „persoana perfecta” care pur si simplu nu a existat in trecut cand „suficient de bun” era suficient de bun.”
Alte beneficii aparente ale tehnologiei pot merge, de asemenea, gresit din neatentie. De exemplu, in timp ce multi oameni intra pe scena intalnirilor nesiguri in privinta atractivitatii lor si temandu-se sa faca prima miscare, acum tehnologia le permite sa testeze putin apele fara sa se arunce — prin cautarea pe Google a potentialelor intalniri, verificandu-si profilurile Match.com sau trimiterea de texte inofensive. Cu toate acestea, acest lucru poate fi mai putin decat ideal, mai ales ca este greu sa va faceti o idee despre cineva printr-o prezenta online foarte coregrafiata sau sa masurati cu exactitate interesul doar prin mesaje, unde comunicarea gresita este raspandita. Dupa cum sustine antropologul Helen Fisher: „Nu exista un serviciu de intalniri pe aceasta planeta care sa poata face ceea ce poate face creierul uman in ceea ce priveste gasirea persoanei potrivite.” Cu alte cuvinte, intalnirea fata in fata este importanta.
Ansari este prea familiarizat cu modurile in care trimiterea de mesaje text poate fi grea. Isi povesteste cu umor nelinistea in legatura cu trimiterea de mesaje la intalniri potentiale, cum ar fi sa decida cat de curand sa raspunda la mesajul cuiva — prea devreme, pari prea dornic; prea mult timp, pari dezinteresat – sau petreci ore intregi creand texte care sunt lipsite de intentii clare. Deoarece acest lucru poate duce la nesiguranta si confuzie, el sugereaza ca mesajele text sa fie folosite minim, pentru a comunica un interes real si pentru a stabili date viitoare.
„Cheia este sa iesi de pe ecran si sa ii cunosti pe acesti oameni. Nu va petreceti noaptea in schimburi nesfarsite cu straini”, scrie el.
Prea des, oamenii pot trimite mesaje nepotrivite pe care s-ar putea sa nu le spuna niciodata in persoana – de exemplu, „Esti fierbinte!” – sau trimite mesaje atunci cand chiar ar trebui sa comunice in persoana, cum ar fi atunci cand pun capat unei relatii. Desi unele dintre povestile pe care Ansari le impartaseste pe acest front sunt distractive pentru absurditatea lor, el se grabeste, de asemenea, sa sublinieze aspectele mai triste ale acestui fenomen.
Mai multe despre Dragoste si tehnologie
Cat de sanatoase sunt retelele tale sociale
Faceti testul!
Descopera legatura dintre fericire si conexiune sociala.
Aflati cum dispozitivele mobile pot construi capital social.
Aflati mai multe despre cum creste dragostea in corpul vostru.
Cititi patru motive pentru a ramane singur.
Cititi un intrebari si raspunsuri cu Helen Fisher despre ce legatura are dragostea cu creierul.
„Pentru mine, concluzia acestor povesti este ca, indiferent de cate optiuni pare sa avem pe ecranele noastre, ar trebui sa avem grija sa nu pierdem urma fiintelor umane din spatele lor”, scrie el.
Desi provocarile intalnirilor pot sa nu fie direct relevante pentru mine ca persoana casatorita, cartea lui Ansari abordeaza, de asemenea, modurile in care tehnologia a afectat relatiile in curs. De exemplu, „sexting” – trimiterea de fotografii intime catre telefoanele altor persoane – este un instrument online despre care Ansari sustine ca poate avea un impact atat pozitiv, cat si negativ asupra relatiilor. Ceea ce este amuzant, pentru ca intotdeauna am asociat sexting-ul cu caderea politicianului Anthony Weiner sau cu povestile fetelor care trimiteau sexturi iubitilor pentru a fi umilite mai tarziu pe Facebook. Dar Ansari a descoperit ca multi oameni folosesc sexting-ul pentru a adauga scanteie unei relatii in curs, pentru a-si spori imaginea corporala sau pentru a face o relatie la distanta mai suportabila – cu alte cuvinte, pentru a incuraja intimitatea. Frecventa cu care oamenii fac sex si diversele lor motive pentru a face acest lucru arata doar ca,
Este, de asemenea, adevarat ca tehnologia a dat o „noua intorsatura” provocarilor increderii si tradarii in relatii. Cercetarile arata ca majoritatea americanilor – 84 la suta, conform cartii – simt ca adulterul este gresit din punct de vedere moral; cu toate acestea, un procent mare de americani – undeva intre 20-40% dintre barbatii casatoriti si aproximativ 25% dintre femeile casatorite – au fost implicati in relatii extraconjugale, posibil posibile de tehnologie. Ansari pune la indoiala viitorul monogamiei, plus costul/beneficiu de a avea acces usor la relatiile extraconjugale, ca sa nu mai vorbim de e-mailurile si textele partenerului, care ar putea indica infidelitate. Perspectivele sale asupra acestor probleme provoaca ganduri, daca nu intotdeauna confortabile, ceea ce face cartea o lectura lamuritoare.
Si, mai exista un motiv pentru a alege aceasta carte: poate ca nu caut o intalnire, dar fiii mei adolescenti vor fi in curand. Intelegerea cum poate arata cautarea lor de dragoste in aceasta noua era a tehnologiei ma ajuta sa am mai multa empatie pentru ei, precum si, potential, sa le dau cateva sfaturi bune. Dupa cum relateaza Ansari, o treime intreaga din toate cuplurile noi care s-au casatorit intre 2005 si 2012 s-au intalnit prin intermediul unui site de intalniri online. Asta inseamna ca este posibil ca fiii mei sa faca acelasi lucru – si sa fie supusi acelorasi suisuri si coborasuri ale acestui proces. Mi se cuvine sa invat cat de mult pot despre aceasta lume noua. Si nu strica faptul ca Ansari prezinta aceste informatii cu o cantitate destul de mare de rapoarte stiintifice, precum si cu umor.
Cititorii beneficiaza de observatiile ironice ale lui Ansari, precum si de cunostintele psihologilor si ale altor experti. Invatam de la Jonathan Haidt despre cele mai dificile puncte dintr-un ciclu tipic de relatie; de la Sherry Turkle despre modul in care tehnologia ucide arta conversatiei; si de la Paul Eastwick si Lucy Hunt despre de ce este atat de important sa ai interactiuni sustinute cu cineva atunci cand alegi daca sa te intalnesti sau nu. Probabil ca aceasta ultima observatie l-a facut pe Ansari sa realizeze ca uneori a ignorat potentialele date foarte devreme – uneori dupa o singura interactiune – si ca aceasta a fost probabil o greseala.
„Exista ceva deosebit de valoros in toata lumea si vom fi mult mai fericiti si mai bine daca investim timpul si energia necesare pentru a-l gasi”, scrie el.
In ciuda faptului ca a inceput cartea cu marturisiri despre propriile sale deficiente personale, Ansari in cele din urma face o cronica a succesului pe care l-a avut in crearea unei relatii stabile si iubitoare la inceputul lui de 30 de ani. Desi pare fericit acum, el inca lauda virtutile de a juca pe teren atunci cand esti tanar, fie si doar pentru a aprecia mai bine cat de obositoare si de singura poate fi viata de singur in timp. Desi poate ca tehnologia a jucat un rol in extinderea varstei la care si-a gasit dragostea, este clar ca isi da seama ca cautarea unui suflet pereche este o parte importanta a experientei umane pe care tehnologia o poate afecta, dar nu o poate diminua.
„Cultura si tehnologia au zguduit intotdeauna dragostea”, scrie Ansari. Dar, „Istoria arata ca ne-am adaptat continuu la aceste schimbari. Indiferent de obstacol, continuam sa gasim dragoste si dragoste.”
Si asta nu este o chestiune de ras.
