Aceia dintre noi care se luptă să reziste alimentelor nedorite sau suferă în alt mod de lipsă de voință vor fi încurajați de câteva vești bune din neuroștiință. Dar sunt și vești proaste.
În primul rând, veștile proaste. O mulțime de studii sugerează că fiecare dintre noi avem un rezervor neural fix de putere de voință și că, dacă îl folosim pentru un lucru, avem mai puțin pentru alții. Sarcinile care necesită un oarecare autocontrol ne fac mai greu să facem următorul lucru care necesită voință.

© Danny Hellman

Într-un experiment tipic asupra acestui efect, un grup de oameni a fost obligat să vizioneze un videoclip cu o scenă plictisitoare; altul nu a fost. Apoi ambele grupuri au trebuit să încercuiască fiecare „e” într-un pasaj lung de scris. Rezultatul
Oamenii care au trebuit să stea mai întâi prin videoclipul plictisitor au renunțat mai repede. Aceeași pierdere a persistenței s-a constatat atunci când oamenii încearcă să reziste alimentelor tentante, să suprime reacțiile emoționale sau chiar să facă efortul de a încerca să impresioneze pe cineva.
Publicitate
X
Toate acestea sugerează că avem un buget fix de voință, unul pe care ar trebui să fim atenți la cheltuieli. Unii oameni de știință în neuroștiință bănuiesc că autocontrolul consumă zahărul din sânge, care durează ceva timp să se acumuleze din nou; astfel, efectul de epuizare.
Dar vestea bună este că ne putem crește puterea de voință; ca un mușchi, cu cât îl folosim mai mult, cu atât crește treptat în timp. Dar pentru a face acest lucru este nevoie, dintre toate, de voință.
Pe măsură ce mușchiul voinței crește, cu atât rezervorul nostru de autodisciplină devine mai mare. Așa că oamenii care sunt capabili să țină o dietă sau un program de exerciții fizice timp de câteva luni sau care urmează cursuri de gestionare a banilor își reduc, de asemenea, cumpărăturile impulsive, consumul de mâncare nedorită și consumul de alcool. Se uită mai puțin la televizor și fac mai multe treburi casnice. Și această capacitate de a întârzia atingerea gratificației, arată multe date, prezice un succes mai mare în carieră.
Această rezumare a gândirii despre puterea voinței vine prin amabilitatea Sandrei Aamodt și a lui Sam Wang, a căror carte recentă, Welcome to Your Brain, detaliază dovezile despre voința. Dar, scriind în The New York Times, duo-ul pune un puzzle: deși este clar că voința are limite, ce mecanisme cerebrale ne permit să o construim
Această întrebare mi-a adus în minte o conversație recentă pe care am avut-o cu Richard Davidson, directorul Laboratorului de neuroștiințe afective de la Universitatea din Wisconsin. Cercetările lui Davidson din aceste zile se concentrează pe neuroplasticitate – modul în care experiența noastră modelează creierul de-a lungul vieții. O surpriză: deși cei mai mulți dintre noi am aflat că avem un număr fix de celule cerebrale atunci când ne naștem și că le pierdem constant până când murim, știința creierului ne spune acum că creierul produce aproximativ 10.000 de celule noi în fiecare zi și că acestea migra acolo unde este nevoie. Odată ajunsă acolo, fiecare celulă realizează aproximativ 10.000 de conexiuni cu alte celule ale creierului în cele patru luni succesive.
Cercetările lui Davidson constată că cortexul prefrontal stâng – centrul executiv al creierului situat chiar în spatele frunții – este un loc cheie pentru a ne ajuta să construim puterea de voință. Planurile și obiectivele noastre se tragează aici, iar impulsurile sunt executate prin această zonă. Există un circuit neuronal în cortexul prefrontal care inhibă impulsul emoțional și poate fi întărit printr-o serie de metode.
Una dintre aceste metode, mi-a explicat Davidson, este antrenamentul mindfulness, o formă seculară de meditație utilizată pe scară largă în medii de la afaceri până la clinici de ambulatoriu. Acest lucru este confirmat de o mulțime de cercetări. Propria mea teză de doctorat a constatat (la fel ca multe altele de atunci) că practica meditației pare să accelereze rata de recuperare fiziologică după un eveniment stresant. Un șir de studii au stabilit acum că meditatorii mai experimentați se recuperează mai repede din excitarea fiziologică indusă de stres decât începătorii.
Cercetările arată că alte tipuri de antrenament pot avea efecte similare și, cu cât dedicăm mai mult timp oricăruia dintre aceste antrenamente, cu atât rezultatul este mai mare în zonele vizate ale creierului. Studiile imagistice ale creierului arată că zonele spațiale ale creierului șoferilor de taxi din Londra se îmbunătățesc în primele șase luni pe care le petrec conducând pe străzile întortocheate ale orașului; de asemenea, zona pentru mișcarea degetului mare în cortexul motor devine mai robustă la violoniști, pe măsură ce aceștia continuă să exerseze timp de mai multe luni. Un articol din 2004 din Proceedings of the National Academy of Science a constatat că, în comparație cu începătorii, meditatorii extrem de adepți au generat mult mai multă activitate de unde gamma de amplitudine mare – care reflectă atenția fin concentrată – în zonele cortexului prefrontal în timp ce meditau.
Prin urmare, este perfect logic că ne putem construi puterea de voință în timp, dacă ne angajăm să facem acest lucru, un proces care ne schimbă creierul până la nivel celular. Pur și simplu a fi în mod constant auto-disciplinat pare să te ajute – mergând la sală în fiecare zi timp de luni de zile sau finalizarea proiectelor pe care le începeți – la fel și medierea mindfulness. Există modalități, se pare, de a face mai ușor să „spuneți nu” atunci când avem nevoie.