Cereti pe cineva sa povesteasca o perioada in care s-a simtit singur si, fara indoiala, va avea o poveste de impartasit. S-ar putea sa auzi despre bobocul de la facultate plecat de acasa pentru prima data. Sau proaspata mama care isi hraneste copilul in linistea intunecata de la ora 4 dimineata
„Cei mai multi oameni se simt singuri la un moment dat in timpul vietii”, scrie cercetatorul Ahmet Akin de la Universitatea Sakarya. „Ca animale sociale care participa in mod extensiv la relatiile sociale, oamenii se deschid in fata posibilitatii de singuratate.”
Cercetatorii descopera ca singuratatea se schimba pe masura ce imbatranim, in moduri relativ previzibile. In mod contraintuitiv, avem tendinta de a fi mai singuri cand suntem tineri – si, de asemenea, cand batrani. Printre acele grupuri cu risc ridicat, pana la un sfert dintre oameni se pot simti singuri in mod regulat. Intelegerea de ce devenim singuri in anumite etape ale vietii ne poate ajuta sa facem fata sentimentelor neplacute de izolare atunci cand acestea apar inevitabil.
De la cantitate la calitate
Publicitate
X
Cercetatorii definesc singuratatea drept „izolare sociala perceputa”, cuvantul cheie fiind perceput. Daca doi oameni au acelasi numar de prieteni, cu care petrec acelasi timp si vorbesc despre aceleasi lucruri, unul s-ar putea simti perfect multumit, in timp ce celalalt s-ar putea simti singur.
Cu alte cuvinte, singuratatea este subiectiva; este decalajul sumbru dintre relatiile pe care le ai si relatiile pe care le doresti. De aceea, oamenii de toate varstele tind sa fie mai singuri atunci cand au relatii mai suparatoare si mai putin placute, sunt nemultumiti de relatiile lor sau isi doresc mai mult timp cu prietenii.
„Sentimentele de singuratate depind de aspiratia cuiva pentru contact, perceptia contactului si evaluarea legaturilor sociale”, scriu cercetatorii Magnhild Nicolaisen si Kirsten Thorsen de la Spitalul Universitar din Oslo.
Putem evalua acele legaturi sociale atat in ceea ce priveste cantitatea, cat si calitatea, cantitatea de timp pe care o petrecem cu ceilalti si cat de placut este acel timp. Si se dovedeste ca importanta cantitatii si a calitatii se schimba la diferite varste.
De exemplu, Nicolaisen si Thorsen au chestionat aproape 15.000 de oameni din Norvegia despre activitatea lor sociala si nivelul lor de singuratate. Pentru grupul cel mai tanar, cu varste intre 18 si 29 de ani, cantitatea parea cea mai importanta: adultii tineri care si-au vazut prietenii mai rar aveau tendinta de a fi mai singuri. Dar in randul adultilor cu varsta cuprinsa intre 30 si 64 de ani, calitatea a devenit primordiala: acest grup era mai singur atunci cand nu aveau confidenti, oameni cu care puteau vorbi intim. Timpul petrecut cu prietenii nu parea sa conteze.
Daca te gandesti la traiectoria tipica a vietii, aceste constatari au sens. Pentru tinerii care isi construiesc cariera si isi cauta pereche, este de ajutor sa se intalneasca si sa petreaca timp cu multi oameni. Pe masura ce imbatranim si poate devenim parinti, s-ar putea sa ne vedem prietenii mai rar, dar avem nevoie de cineva pe care sa-l sunam atunci cand stresul copiilor bolnavi sau luptele pentru putere la locul de munca devin prea greu de suportat. Intr-adevar, cercetarile anterioare au descoperit ca, in ceea ce priveste efectele lor asupra sanatatii noastre, numarul de prieteni conteaza mai mult pentru persoanele in adolescenta si 20 de ani, iar calitatea prieteniei conteaza mai mult pana la varsta de 50 de ani.
Intre timp, pentru cel mai in varsta grup din studiu (cu varste intre 65-79 de ani), singuratatea lor nu depindea de cat de des se vedeau cu prietenii sau daca aveau un confident. Dupa cum speculeaza cercetatorii, acesti adulti in varsta pot avea asteptari scazute pentru prieteniile lor, gasind multumire in vizita ocazionala sau cativa insotitori agreabili. Sau s-ar putea sa se bazeze mai mult pe familie decat pe prieteni: intr-un studiu din Regatul Unit, care a analizat toate tipurile de relatii (nu doar prietenii), calitatea parea sa conteze inca la aceasta varsta.
Pe langa prietenii si familia nostri, relatiile romantice ne pot proteja si impotriva singuratatii – si mai mult pe masura ce imbatranim. Intr-un alt studiu amplu, de data aceasta in Germania, adultii tineri singuri nu au fost expusi unui risc mai mare de singuratate in comparatie cu cei cu o persoana semnificativa. Dar pentru cei mai in varsta singuri – incepand cu varsta de 30 de ani – au avut tendinta sa simta mai mult durerile singuratatii.
Straduindu-se sa se simta normal
Ce se intampla in capul unui om de 20 de ani, care nu este impovarat de singuratatea vietii de singur
sau al unui om de 40 de ani, care nu iese des, dar se simte implinit de impliniri saptamanale cu cel mai bun prieten
Potrivit unei teorii, totul depinde de ceea ce credem ca este „normal”. Daca viata noastra sociala arata ca ceea ce ne-am astepta pentru cineva de varsta noastra, este mai putin probabil sa incepem sa ne ingrijoram de conexiunile noastre, declansand soneriile de alarma ale singuratatii.
„O adolescenta se poate simti singura daca are doar doi prieteni buni, in timp ce o femeie de 80 de ani se poate simti foarte conectata pentru ca are inca doi prieteni buni”, scriu cercetatorii Maike Luhmann si Louise C. Hawkley.
Mai multe despre singuratate
Descoperiti de ce singuratatea este in crestere in America.
Cititi despre calatoria personala a Kirei Newman in depasirea singuratatii.
Explorati modul in care bogatia poate contribui la singuratate.
Cat de sanatoase sunt retelele tale de socializare
Faceti testul.
Dupa cum explica, aceste norme sunt, de asemenea, influentate de procesele naturale de dezvoltare. Potrivit unei analize de cercetare, pana la varsta de sapte ani, copiii mici cauta in mare parte pe cineva cu care sa se joace si sa se distreze. Apoi, devine important sa ai un prieten apropiat, cineva cu care poti vorbi, care este de partea ta. Grupurile de colegi cresc in importanta in primii ani de adolescenta, cand apartenenta si acceptarea se simt critice.
Pe masura ce ajungem la 20 de ani, mintea noastra se indreapta catre relatiile romantice, iar sentimentul respins de potentialii parteneri poate fi deosebit de dureros. Nevoile noastre de intimitate cresc, inclusiv validarea si intelegerea pe care le pot oferi prietenii apropiati.
Aceste nevoi tind sa ramana relativ constante pe masura ce imbatranim, desi asteptarile noastre se pot schimba. Batranetea poate aduce pierderea prietenilor sau a partenerilor sau probleme de sanatate care ne impiedica sa mergem la intalniri de cafea sau vacante in familie – de aici acea femeie de 80 de ani care isi pretuieste cei doi prieteni buni.
Cand ne simtim singuri in suferinta
Aceasta teorie poate ajuta la explicarea de ce trecerea prin dificultati in viata se simte deosebit de singuratica la diferite varste, o alta descoperire majora a cercetarii.
De exemplu, luati munca si venitul. Persoanele cu venituri mai mici sunt mai singuratice la varsta mijlocie decat persoanele cu venituri mai mari, mai mult decat la varsta adulta tanara sau batrana. In timp ce persoanele in varsta de 20 de ani pot glumi despre faptul ca sunt rupte, iar seniorii se pot astepta sa treaca la pensie, majoritatea oamenilor spera ca nu vor trebui sa-si faca griji pentru bani la varsta mijlocie. Oamenii care se lupta din punct de vedere financiar se pot simti rusinati de mijloacele lor, in timp ce toti cei din jurul lor par sa aiba un succes confortabil.
In mod similar, desi unele cercetari au gasit rezultate contradictorii, adultii de varsta mijlocie care sunt someri par sa fie cel mai greu afectati de singuratate in comparatie cu lucratorii cu norma partiala sau cu norma intreaga, dar acest lucru nu este adevarat la varsta tanara sau inaintata. De fapt, tinerii adulti tind sa fie cei mai putin singuri atunci cand lucreaza cu norma partiala – exact ceea ce pare „normal” pentru un adolescent sau student.
Intre timp, singuratatea pare sa creasca si atunci cand dezvoltam probleme de sanatate inainte de vremea noastra – cand adultii de varsta mijlocie incep sa primeasca beneficii pentru dizabilitati sau se confrunta cu afectiuni care pun viata in pericol, cum ar fi probleme cardiace sau accident vascular cerebral. In schimb, „boala severa la batranete este mai normativa si intr-o oarecare masura de asteptat”, scriu cercetatorii din spatele acestui studiu.
Deoarece avem tendinta de a ne astepta la mai multe greutati la batranete, chiar si sentimentele rele, in general, pot deveni mai putin provocatoare de singuratate pe masura ce imbatranim. Intr-un studiu, care a urmarit peste 11.000 de germani cu varste cuprinse intre 40 si 84 de ani timp de pana la 15 ani, legatura dintre sentimentele negative si singuratate s-a slabit odata cu varsta. Asa cum speculeaza cercetatorii, adultii nefericiti pot respinge prietenii si familia, dar avem tendinta de a reduce mai multa slabiciune bunicilor nervosi – inca un alt mod prin care normele si asteptarile intra in joc.
Cu toate acestea, unele greutati nu par sa discrimineze in functie de varsta. Persoanele care apartin unui grup minoritar sau care sufera de o tulburare mintala prelungita au un risc mai mare de singuratate, indiferent de varsta lor.
Cum sa ne simtim mai putin singuri
Daca singuratatea poate avea diferiti factori declansatori de-a lungul vietii, care este cel mai bun raspuns la ea
Cercetarile nu au ajuns la stadiul de a identifica tratamentele optime la diferite varste, dar stim cum oamenii tind sa faca fata in mod natural, datorita un sondaj realizat de Ami Rokach de la Universitatea York, care a cerut peste 700 de oameni sa-si indice cele mai benefice strategii pentru combaterea singuratatii.
Cand se simt izolati, oamenii de toate varstele fac ceea ce te-ai astepta: incearca sa se reconecteze. Ei lucreaza la construirea de retele de sprijin social care pot oferi dragoste, indrumare si apartenenta, si se pun acolo, prin hobby-uri, sport, voluntariat sau munca.
Intre timp, inainte de varsta de 18 ani, oamenii sunt mai putin interesati de modalitati mai reflexive, indirecte de a contracara singuratatea, cum ar fi sa fie constienti si sa accepte sentimentele lor dificile, sa se alature unor grupuri de sprijin sau terapii sau sa se orienteze catre religie si credinta. Adultii (31-58 de ani) folosesc toate aceste strategii mai des decat alte grupe de varsta, inclusiv una care pare nu atat de sanatoasa: scaparea de singuratate cu alcool sau droguri.
Daca singuratatea tine mai mult de starea noastra de spirit decat de numarul de intalniri din calendarul nostru, totusi, adultii ar putea fi la ceva cu strategiile lor mai concentrate pe interior.
Pauza de autocompasiune
Un mod mai sanatos de a face fata situatiilor stresante
Incercati-l acum
De asemenea, am putea lua in considerare incercarea de a practica autocompasiunea, a carei lipsa este asociata cu sentimentele de singuratate. Compasiunea de sine este abilitatea de a ne trata pe noi insine cu aceeasi bunatate si grija pe care i-am oferi unui prieten bun. Un aspect al autocompasiunii implica recunoasterea umanitatii comune, notiunea ca suferinta noastra face parte din experienta umana si ne conecteaza de fapt cu oamenii din jurul nostru. Daca nu practicam umanitatea obisnuita, s-ar putea sa simtim ca suntem singurii care se lupta – ceea ce suna ingrozitor ca fiind singur.
Care este antidotul
Ne reamintim: „Toata lumea sufera. Acest lucru este absolut normal. Eu nu sunt singurul.” Si atunci, cel putin, s-ar putea sa nu ne simtim atat de singuri in singuratatea noastra.
