Compasiunea este o emotie morala puternica – ne determina sa avem grija de suferinta celorlalti si ne permite sa traim in cooperare unii cu altii.
Cu toate acestea, traim intr-o societate de conexiune constanta, in care succesele si necazurile altora ne sunt aduse instantaneu prin telefoane, computere, TV, radio si ziare. Odata cu aceasta conexiune crescuta, exista riscul de a fi coplesiti sau suprasolicitati de emotiile noastre. De teama de epuizare, ne oprim compasiunea.
Dar cercetarile mele sugereaza ca ne putem extinde de fapt latimea de banda a compasiunii fara a ne rani. Pe masura ce stiinta compasiunii se dezvolta, putem gasi modalitati sustinute empiric de a cultiva si sustine compasiunea atunci cand este cel mai necesar.
Publicitate
X
Mai multe despre compasiune
Faceti testul nostru pentru a masura cat de mult iubesti umanitatea.
Descoperiti ce se intampla atunci cand incercam sa ne identificam cu intreaga umanitate.
Aflati despre eforturile cercetatorilor de a-si aplica cunostintele pentru cultivarea compasiunii online.
Descoperiti mai multe articole si videoclipuri Greater Good despre stiinta compasiunii si a altruismului.
De ce se prabuseste compasiunea
Cand sunt intrebati, oamenii prevad ca vor simti mai multa compasiune atunci cand multi sufera decat atunci cand o singura victima sufera. Mai mult, unii acorda greutate morala acestei predictii: daca sunt mai multe vieti in joc, atunci ar trebui sa simtim mai multa compasiune si sa facem mai mult pentru a ajuta.
Dar atunci cand masori experientele emotionale ale oamenilor in timp real – mai degraba decat predictiile lor – apare un model foarte diferit. In loc sa simta mai multa compasiune atunci cand mai multi oameni sufera, oamenii simt, in mod ironic, mai putin – un fenomen pe care eu si colegul meu Keith Payne il numim „prabusirea compasiunii”.
Oamenii simt mai multa compasiune pentru unul decat pentru multi. S-ar putea sa gasiti acest rezultat surprinzator. Nu este ca adaugarea mai multor victime la o singura victima nu face decat sa mareasca putin compasiunea, intr-o revenire emotionala in scadere. Cand se confrunta cu multe victime, oamenii simt mai putina compasiune decat ar avea daca ar fi vazut doar o singura victima. Tocmai atunci cand este nevoie cel mai mult de compasiune, ea se simte cel mai putin.
De ce are loc colapsul compasiunii
Unii au sustinut ca pur si simplu nu putem simti multa compasiune pentru multe victime. Dar, in colaborare cu Keith Payne, am dezvoltat un alt raport teoretic si am conceput o serie de experimente pentru a-l testa.
Constatam ca atunci cand sunt mai multe victime care sufera, oamenii cred ca vor simti mai multa compasiune. Avand in vedere aceasta asteptare, oamenii pot deveni ingrijorati de costurile financiare si emotionale ale compasiunii intense. Compasiunea pentru multe victime poate fi vazuta ca o propunere costisitoare – una care nu va face o mare diferenta. Oamenii pot deveni, de asemenea, ingrijorati de a fi coplesiti sau arsi de compasiunea fata de multi suferinzi.
Din aceste motive, oamenii isi pot opri in mod activ si strategic compasiunea. Conform teoriei noastre, colapsul compasiunii nu se datoreaza unei limitari a cat de multa compasiune putem simti. In schimb, este rezultatul final al oamenilor care isi controleaza in mod activ emotiile.
Dar de ce oamenii opresc simpatia pentru un numar mare de victime
Intr-un experiment, i-am pus pe participanti sa citeasca fie despre un copil refugiat, fie despre opt copii refugiati din regiunea Darfur, sfasiata de razboi, din Africa. Jumatate dintre participanti li sa spus ca mai tarziu in experiment, li se va cere sa doneze bani pentru aceste victime.
Oamenii se asteapta ca a ajuta opt victime costa mai mult decat a ajuta una, asa ca impunerea unei cereri de donatie a creat un stimulent pentru a opri compasiunea. Restului participantilor nu li sa spus ca ar trebui sa ajute; prin eliminarea stimulentului financiar de a opri compasiunea, am sperat sa inversez colapsul compasiunii.
Si exact asta am gasit. Cand oamenii se asteptau sa ajute, ei au aratat mai multa compasiune pentru o victima decat pentru opt victime. Dar acest lucru s-a inversat atunci cand oamenii nu se asteptau sa fie nevoiti sa ajute. Aratand ca nivelul de compasiune depinde de costurile asteptate, experimentul a aratat ca nu ne confruntam cu o limita naturala a compasiunii noastre.
In urmatoarele doua experimente, am trecut de la motivatie la mecanism: Cum opresc oamenii compasiunea
Chiar daca oamenii sunt motivati sa-si opreasca compasiunea, ar trebui sa poata face acest lucru numai daca isi pot regla emotiile cu indemanare.
Intr-un experiment, i-am pus pe oameni sa citeasca despre unul, patru sau opt copii refugiati din Darfur. Toti au crezut ca vor ajuta mai tarziu, asa ca toata lumea a avut motivatia de a opri compasiunea.
De asemenea, am evaluat diferentele individuale in ceea ce priveste cat de bine participantii si-au putut controla emotiile, ceea ce s-a dovedit a fi decisiv. Compasiunea regulatorilor de emotii necalificati nu sa prabusit intre una si opt victime. In schimb, regulatorii de emotii calificati si-au restrictionat compasiunea pe masura ce numarul refugiatilor crestea.
Intr-un studiu ulterior, am manipulat capacitatea de a regla emotiile. Jumatate dintre participanti li s-a spus sa-si experimenteze emotiile in mod liber – fara a incerca sa le controleze – in timp ce citeau despre unul sau opt copii refugiati din Darfur. Ceilalti participanti li s-a spus sa-si controleze emotiile in timp ce citeau despre refugiati. Oamenii carora li s-a spus sa-si accepte emotiile fara a le controla nu si-au restrans compasiunea; Oamenii carora li s-a spus sa-si regleze emotiile au facut-o, sugerand ca reglarea emotiilor provoaca colapsul compasiunii.
Cum crestem compasiunea
Rezultatul acestei cercetari este ca oamenii pot alege daca sa simta sau nu compasiune pentru suferinta in masa. Aceasta alegere va depinde de daca oamenii sunt motivati sa evite compasiunea si daca au abilitatile de a-si regla emotiile. Daca ii putem face pe oameni sa treaca de temerile lor de a fi coplesiti si sa-i invatam strategii pentru a ramane cu compasiunea in loc sa evite, atunci le putem creste latimea de banda a compasiunii.
Exista multe strategii posibile pe termen scurt pentru cresterea latimii de banda a compasiunii. Aceste strategii pot fi deosebit de eficiente in schimbarea motivatiilor pentru a evita compasiunea:
Cresteti sentimentul ca a ajuta va face diferenta.Mai ales in situatiile in care multi oameni sufera, justificam oprirea compasiunii spunand ca a ajuta ar fi doar o „picatura in galeata”. Daca organizatiile de ajutor ar evidentia impactul donatiilor viitoare, ar putea determina oamenii sa simta mai multa compasiune si sa actioneze mai pro-social. Pentru un exemplu despre cum sa dezamorsati ingrijorarile de tip drop-in-the-gocket, vedeti acest anunt de serviciu public al Direct Relief International:
Rationalizati oportunitatile de ajutor pentru a le face sa para mai putin costisitoare.Dupa cutremurul tragic si tsunami din Japonia, Crucea Rosie a incurajat oamenii sa doneze 10 dolari, trimitand pur si simplu termenul „REDCROSS” unui numar prestabilit de pe smartphone-urile lor. Facand comportamentul pro-social la fel de simplu si rapid ca apasarea unui buton, Crucea Rosie a reusit sa sporeasca compasiunea si sa ajute multi oameni. Aceste oportunitati eficiente de ajutor ar putea fi incorporate in diferite site-uri de retele sociale, cum ar fi Facebook, pentru a oferi canale cu efort redus pentru compasiune si ajutor.
Antreneaza-ti creierul pentru compasiune pe termen lung.Tehnicile de antrenare a mintii pot fi mai potrivite pentru a creste capacitatea oamenilor (mai degraba decat motivatia) de a experimenta compasiune. Exista multe traditii de meditatie care incurajeaza oamenii sa cultive compasiunea fata de sine, familie, prieteni, dusmani si straini. S-a demonstrat ca tehnicile de cultivare a compasiunii cresc emotiile pozitive si sprijinul social, reduc stresul negativ la suferinta umana si reduc teama oamenilor de a simti compasiune pentru ceilalti. Astfel de programe de antrenament pot preveni prabusirea compasiunii, permitand oamenii sa depaseasca temerile de oboseala si sa-si accepte propria compasiune.
In munca in curs de desfasurare cu Barbara Fredrickson, explorez modul in care nivelurile de constientizare prezic comportamentul de ajutor, precum si emotiile asociate cu ajutorul. Mindfulness are doua subcomponente importante: capacitatea de a se ocupa de momentul prezent si capacitatea de a accepta experientele fara a le judeca. Am descoperit ca ambele aspecte ale mindfulness au prezis un comportament de ajutor.
Printre cei care au raportat ca ii ajuta pe altii, atentia concentrata pe prezent a prezis cresterea emotiilor pozitive – cum ar fi compasiunea, inaltarea si bucuria – dar nu a prezis emotii negative. In schimb, acceptarea fara judecata a prezis scaderea emotiilor negative – cum ar fi suferinta, dezgustul si vinovatia – dar nu a prezis emotii pozitive.
Aceste descoperiri sugereaza ca ne rafinam gandirea despre cum sa construim compasiune fata de suferinta in masa. Formarea oamenilor in atentia concentrata asupra prezentului le poate creste capacitatea de a savura si de a mentine compasiunea pentru multe victime. Dar instruirea oamenilor in modul de a-si accepta experientele interne poate fi un prim pas necesar, pentru a dezamorsa temerile care impiedica compasiunea sa apara in primul rand.
Impreuna, aceste abilitati de mindfulness le pot permite oamenilor sa-si imbunatateasca latimea de banda a compasiunii intr-un moment in care avem nevoie ca compasiunea noastra sa se declanseze la viteza maxima.
