Datorita tehnologiei, putem lucra de la distanta, interactionand cu colegii online, mai degraba decat fata in fata. Ne putem comanda alimente si mese prin intermediul aplicatiilor de livrare, astfel incat sa nu fim nevoiti sa iesim in magazine si restaurante. Putem cauta informatii online, in loc sa cerem raspunsuri altcuiva.
In timp ce tehnologia ne ofera mai multa comoditate, are un dezavantaj: ne-a redus contactul cu ceilalti, creand o societate in care suntem mai independenti – dar si potential mai singuri si mai putin empatici fata de oamenii din jurul nostru. Adam Waytz, de la Kellogg School of Management de la Universitatea Northwestern, exploreaza implicatiile acestei schimbari societale in noua sa carte, The Power of Human: How Our Shared Humanity Can Help Us Create a Better World.
„Mi-am dat seama ca o experienta fara oameni este foarte deficitara in comparatie cu una mai umana, chiar daca vine in detrimentul comoditatii”, scrie el.
Publicitate
X
O mare problema este ca aceasta schimbare a societatii poate duce la o crestere a dezumanizarii, adica a-i vedea pe altii ca fiind mai putin decat pe deplin umani, ceea ce este „in mod socant de obisnuit, de consecinta si, de asemenea, vindecabil”, scrie Waytz. In cartea sa, el subliniaza modul in care s-a intamplat aceasta crestere a dezumanizarii si cum putem reface legatura umana care este atat de importanta pentru relatiile noastre si comunitatile noastre.
Este dezumanizarea in crestere
Potrivit lui Waytz, dezumanizarea poate fi definita ca „neglijarea mintii altei persoane” sau nerecunoasterea faptului ca alti oameni au propriile ganduri si sunt capabili sa simta emotii complexe. Umanizarea, pe de alta parte, inseamna recunoasterea faptului ca altii au minti complexe si o valoare intrinseca ca fiinte umane.
Umanizarea si dezumanizarea pot avea o baza neuronala, deoarece studiile au aratat ca avem o „retea de mentalizare” pe care o folosim atunci cand ne gandim la starile mentale ale altora. Cercetarile arata ca, atunci cand oamenii vad membrii unor grupuri care sunt in mod obisnuit dezumanizate (cum ar fi persoanele fara adapost sau persoanele care se lupta cu dependenta), retelele lor de mentalizare arata mai putina activare.
Waytz indica retorica politicienilor la alegerile din 2016 ca un exemplu de dezumanizare. Desi poate unele dintre cele mai infame exemple de limbaj dezumanizant provin de la republicani care vorbesc despre criza refugiatilor (de exemplu, Donald Trump Jr. asemanand unii refugiati cu Skittles care te-ar ucide), Waytz recunoaste ca democratii au folosit si un limbaj dezumanizant (inclusiv Hillary Clinton numind unii sustinatori ai lui Trump deplorabile).
Cercetarile sugereaza ca se pare ca ne dezumanizam adversarii politici. De exemplu, Waytz descrie un studiu in care participantii care erau afara iarna au fost rugati sa evalueze cat de frig s-ar simti o alta persoana in aceleasi conditii si au crezut ca cineva care isi impartaseste opiniile politice s-ar simti mai rece decat cineva cu opinii politice diferite. Cu alte cuvinte, subestimam cat de mult experimenteaza oponentii nostri politici sentimente de baza, cum ar fi frigul, sugerand ca este posibil sa nu recunoastem intreaga lor umanitate.
Pe langa consecintele sale politice, cum ar fi esecul politicienilor de a recunoaste umanitatea refugiatilor si a imigrantilor, dezumanizarea poate aparea si in viata noastra de zi cu zi, chiar si fara ca noi sa fim constienti de aceasta. A nu fi pe deplin prezent intr-o conversatie cu un prieten (daca esti distras sau pe telefon, de exemplu) ar putea fi considerat un tip mai subtil de dezumanizare, subliniaza Waytz.
Desi cercetatorii nu au studiat acest lucru in mod direct, o varietate de tendinte inrudite pot indica faptul ca dezumanizarea este in crestere, sustine Waytz. El citeaza dovezi ca oamenii sunt mai singuri si mai putin increzatori decat in ultimele decenii; De asemenea, suntem mai putin conectati la comunitatile noastre si avem tendinta de a fi mai izolati. In plus, cercetarile sugereaza ca empatia a scazut intre 1979 si 2009. Oricum ai interpreta acest declin, Waytz subliniaza ca ceva in relatiile noastre cu ceilalti s-a schimbat in ultimele decenii.
Puterea conexiunii umane
Chiar daca dezumanizarea ar putea creste, se pare ca tanjim conexiunea umana – si din motive intemeiate, avand in vedere beneficiile profunde pe care le obtinem din aceasta. Urmarirea acestei nevoi de conexiune este in cele din urma modul in care putem depasi dezumanizarea.
Waytz subliniaza ca a fi capabil sa ne conectam cu o singura persoana poate afecta profund comportamentul nostru fata de ea. De exemplu, intr-un studiu, participantii fie au citit statistici despre foamete, fie au vazut o imagine si o descriere a unei fete tinere care avea nevoie de asistenta (careia li sa spus ca donatia lor va fi folosita pentru a ajuta). Cercetatorii au descoperit ca donatiile erau de peste doua ori mai mari atunci cand o singura persoana a fost identificata, sugerand ca o anumita persoana ne-ar putea motiva mai mult decat statisticile generale.
Acest „efect de victima identificabila” are implicatii in afara laboratorului de cercetare: cand oamenii au vazut celebra fotografie a lui Alan Kurdi, un copil refugiat sirian care se inecase, donatiile catre Crucea Rosie Suedeza care au fost alocate refugiatilor sirieni au crescut cu un factor de unu. suta.
Dezumanizarea joaca un rol major in conflict, deoarece retorica dezumanizanta este folosita de guverne si armate pentru a justifica violenta. Dar exista o strategie stabilita in psihologia sociala pentru reunirea diferitelor grupuri si reducerea conflictelor: dezvoltarea unei identitati comune, comuna. Acest lucru se poate face prin evidentierea unei identitati globale pe care membrii a doua grupuri diferite o impartasesc; chiar daca sunt de religii sau etnii diferite, de exemplu, ar putea impartasi o identitate ca americani sau parinti.
Cu toate acestea, asa cum explica Waytz, stabilirea umanitatii comune pentru a reduce dezumanizarea nu este neaparat atat de simpla pe cat ar parea. O limitare a acestei abordari este ca nu ia in considerare dinamica puterii dintre grupuri. Apelarea la „civilitate” in disputele politice poate fi problematica, daca acest lucru necesita ca grupurile marginalizate sa incerce sa empatizeze cu grupuri mai puternice.
In schimb, spune Waytz, o cale mai buna inainte in situatii de conflict este ca grupurile mai puternice sa asculte grupurile marginalizate si sa practice luarea de perspectiva: „Pentru grupurile cu putere redusa, a fi auzit poate avea efecte vaste si umanizatoare”.
Aducerea legaturilor umane inapoi in viata de zi cu zi
Cum mergem inainte de aici
Desi tehnologia poate fi partial de vina pentru situatia noastra actuala, Waytz isi da seama ca abandonarea tehnologiei nu este calea de urmat; in schimb, ar trebui sa lucram pentru a construi o conexiune umana in vietile noastre din ce in ce mai avansate din punct de vedere tehnologic. Chiar si pasii mici, cum ar fi sa intrebi pe altcineva cum se simte sau ce gandeste, pot fi o miscare in directia corecta – o modalitate de a-i umaniza si de a-si intelege mai bine perspectiva.
Waytz sugereaza, de asemenea, sa va acordati timp pentru a va deconecta de la serviciu. „Cred ca oamenii trebuie sa munceasca mai putin si sa isi bazeze identitatea si valoarea de sine mai putin pe locurile lor de munca”, scrie el, explicand ca timpul pe care il petrecem la locul de munca ar putea fi petrecut mai bine incercand sa ne conectam cu alti oameni. Desigur, acest lucru poate fi mai usor de spus decat de facut, deoarece companiile fac din ce in ce mai mult presiune asupra angajatilor pentru a fi mereu disponibili. Cu toate acestea, Waytz sustine ca am avea multe de castigat dintr-o schimbare a societatii care ne-a oferit timpul necesar pentru a construi conexiuni umane semnificative.
Chiar daca ceva despre relatiile umane pare sa se fi schimbat in ultimele decenii, Waytz sustine ca cresterea dezumanizarii nu este ireversibila sau inevitabila. In schimb, explica el, este atat posibil, cat si necesar sa lucram pentru a ne „reumaniza” conexiunile cu ceilalti.
