Recunostinta a devenit un subiect fierbinte in ultimii ani. Celebritatile de la Oprah la James Taylor si Ariana Huffington au promovat o „atitudine de recunostinta”, iar jurnalele de recunostinta, hashtag-urile si provocarile au devenit extrem de populare. O mare parte din acest entuziasm a fost alimentat de cercetarile care leaga recunostinta de fericire, sanatate si relatii mai puternice.
Cu toate acestea, a existat o reactie. Unii critici si sceptici au acuzat ca recunostinta genereaza autosatisfactia si acceptarea status quo-ului. Mai multe articole, inclusiv un eseu din New York Times al jurnalistei Barbara Ehrenreich, au afirmat recent ca recunostinta poate fi egoista si auto-indulgenta, determinand oamenii sa se simta multumiti de locul in care se afla in viata, mai degraba decat sa urmareasca obiective personale mai mari sau sa lucreze pentru a-i ajuta pe altii. Autorul unei piese din Harvard Crimson a sustinut ca recunostinta poate „actiona ca o forma de multumire” si ca datoria generata de recunostinta poate „intampina progresul”.
Recunostinta duce la multumire
Toate acele beneficii ale recunostintei au un pret – lenea, apatia si acceptarea inechitatilor
Publicitate
X
Pe baza cercetarilor efectuate in ultimele doua decenii si a constatarilor recente din laboratorul nostru de la UC Riverside, credem ca raspunsul este nu. De fapt, am descoperit ca recunostinta nu este doar o emotie placuta, pasiva, ci mai degraba o forta activatoare, energizanta, care ne poate conduce sa ne urmarim obiectivele si sa devenim oameni mai buni, mai implicati social.
Recunostinta declanseaza auto-imbunatatirea
De ani de zile, studiile au contestat conceptia gresita ca recunostinta promoveaza auto-satisfactia si acceptarea status quo-ului; aceste studii sugereaza ca recunostinta poate motiva comportamente care conduc in cele din urma la auto-imbunatatire si la schimbare pozitiva.
De exemplu, un studiu din 2011 al lui Robert Emmons si Anjali Mishra a constatat ca oamenii se simt motivati si plini de energie atunci cand experimenteaza recunostinta si ca aceasta recunostinta ii incurajeaza sa faca progrese catre obiectivele lor. In acest studiu, studentii au fost instruiti sa enumere obiectivele pe care doreau sa le atinga in urmatoarele doua luni si apoi au fost desemnati aleatoriu fie sa-si numere binecuvantarile, fie sa-si enumere necazurile sau sa finalizeze o activitate de scriere neutra in fiecare saptamana timp de 10 saptamani. Cei din grupul de recunostinta au raportat ca au facut progrese relativ mai mari catre obiectivele lor. In plus, un studiu din 2009 condus de Nathaniel Lambert sugereaza ca recunostinta ii face pe oameni sa creada ca merita rezultate pozitive pentru ei insisi si ca sunt capabili sa le obtina.
Intr-adevar, recunostinta a fost legata de succesul si realizarile in multiple domenii ale vietii, inclusiv sanatatea si mediul academic. Intr-un studiu din 2003 realizat de Robert Emmons si Michael McCullough, participantii care si-au numarat binecuvantarile au raportat mai putine simptome fizice de boala si au petrecut cu pana la 1,5 ore in plus facand exercitii in fiecare saptamana. In plus, studentii recunoscatori tind sa aiba GPA mai mari, sa participe la mai multe activitati extracurriculare si sa aiba o dorinta mai puternica de a contribui la societate. Foarte important, recunostinta a fost, de asemenea, legata de comportamente mai putin riscante la adolescenti, inclusiv scaderea consumului de substante si comportamente sexuale mai putin riscante. Aceste descoperiri sugereaza ca recunostinta poate motiva oamenii sa se angajeze in activitati mai bune, mai sanatoase, care pot contribui la succesul lor.
Recunostinta ne inspira, de asemenea, sa facem acte amabile pentru ceilalti. De exemplu, intr-un studiu din 2006 condus de Monica Bartlett si David DeSteno, oamenii indusi sa se simta recunoscatori – primind ajutor de la altcineva – au depus mai tarziu mai multe eforturi pentru a-si ajuta binefacatorii decat oamenii indusi fie sa se simta amuzati, fie neindusi sa simta nimic. emotie deloc. Interesant este ca oamenii indusi sa se simta recunoscatori aveau, de asemenea, mai multe sanse sa ajute strainii complet! Aceste descoperiri sugereaza ca sentimentul de recunostinta nu numai ca ii indeamna pe oameni sa doreasca sa-si plateasca binefacatorul inapoi, ci si sa „plateasca inainte” ajutandu-i pe altii. Prin urmare, recunostinta ne motiveaza nu numai sa ne imbunatatim propria viata, ci si circumstantele oamenilor din jurul nostru.
Impreuna, aceste descoperiri sugereaza ca recunostinta este o emotie motivanta care stimuleaza un individ la actiune. Cu toate acestea, putine cercetari au explorat in mod direct cum ne-ar putea motiva recunostinta. De ce recunostinta inspira actiuni pozitive, mai degraba decat multumirea
Recent, ne-am propus sa raspundem la aceasta intrebare. Pe baza muncii anterioare, ne-am dorit dovezi mai concrete despre cum si de ce recunostinta ii determina pe oameni sa faca schimbari pozitive in viata lor si in lumea din jurul lor.
Am identificat patru cai distincte prin care exprimarea recunostintei poate motiva oamenii sa se imbunatateasca pe ei insisi si comunitatile lor.
1. Conexiune
Credem ca sentimentul de recunostinta ne obliga sa reflectam asupra relatiilor noastre si ne face sa ne simtim mai apropiati si mai conectati cu ceilalti. Important este ca aceasta apropiere sporita ajuta la motivarea si sustinerea eforturilor noastre de auto-imbunatatire.
In sprijinul acestor idei, am gasit dovezi ca oamenii experimenteaza sentimente mai mari de apropiere si conexiune cu ceilalti atunci cand efectueaza una dintre cele doua activitati de recunostinta diferite (amintirea unei experiente de recunostinta sau scrierea unei scrisori de recunostinta) decat atunci cand isi amintesc un moment in care s-au simtit usurati sau enumerati ce au facut saptamana precedenta.
In plus, am facut un studiu cu elevi de clasele a IX-a si a X-a si am constatat ca elevii care si-au exprimat recunostinta fata de parinti, profesori sau antrenori s-au simtit mai apropiati si mai legati de ei, ceea ce le-a crescut apoi dorinta de a se imbunatati, precum si increderea si competenta de a lucra pentru aceasta auto-imbunatatire.
De ce ar putea fi acesta cazul
Ganditi-va la asta astfel: prin intarirea legaturilor noastre sociale, recunostinta ne rasplateste cu o retea puternica de sprijin si incurajare, facandu-ne astfel sa simtim ca suntem capabili sa facem fata provocarilor mari. De exemplu, o femeie se poate simti recunoscatoare unui prieten care a ajutat-o sa se recupereze dupa o boala. Acest lucru o poate face sa se simta mai apropiata si mai conectata de aceasta persoana, precum si sa o determine sa doreasca sa manance mai sanatos si sa faca mai mult exercitii fizice, pentru a-i demonstra prietenei ei ca timpul petrecut ajutand-o sa se imbunatateasca nu a fost irosit. Acest sentiment de conexiune ii poate aminti femeii ca oamenilor le pasa de ea si doresc ca ea sa fie sanatoasa.
Ne simtim apropiati si conectati cu ceilalti ne poate motiva sa ne imbunatatim si sa devenim oameni mai buni, deoarece vrem sa dovedim ca suntem demni de relatiile noastre si pentru ca ne simtim incurajati, sprijiniti si inspirati de oamenii din viata noastra.
2. Elevatie
„Elevatie” este numele oamenilor de stiinta pentru sentimentul inaltator pe care il avem atunci cand vedem oameni infaptuind mari acte de bunatate; este asociat cu o caldura in piept si cu sentimentul de emotie pentru a fi o persoana mai buna. Este important ca sentimentul de inaltare ii inspira pe oameni sa fie mai generosi, poate pentru a imita actele morale ale altora.
Credem ca recunostinta ii face pe oameni sa se simta inaltati, ceea ce apoi le intareste motivatia si efortul pentru auto-imbunatatire.
In special, am gasit dovezi pentru aceasta idee atat in randul studentilor, cat si al adultilor care lucreaza. Intr-un studiu de sase saptamani, i-am determinat pe studenti fie sa scrie o scrisoare de multumire in fiecare saptamana cuiva care a facut ceva bun pentru ei, fie sa-si enumere activitatile zilnice. Toti elevii au fost apoi instruiti sa faca acte de bunatate pentru ceilalti ca activitate de auto-imbunatatire. Elevii care si-au exprimat recunostinta au raportat ca s-au simtit mai inalti – iar aceste sentimente de inaltare au fost legate de efortul mai mare pentru actiunile lor amabile fata de ceilalti. Prin urmare, inaltarea poate fi o modalitate prin care exprimarea recunostintei ii poate motiva pe elevi sa incerce mai mult sa fie o persoana mai buna si mai buna.
Intr-un studiu similar de patru saptamani, i-am indemnat pe angajatii companiei sa scrie saptamanal scrisori de recunostinta cuiva care fie i-a ajutat in general, i-a ajutat cu munca lor, fie i-a ajutat cu sanatatea lor. Acesti angajati au fost apoi incurajati sa incerce sa se imbunatateasca fie devenind mai amabili, exceland la locul de munca, fie imbunatatindu-si sanatatea. Angajatii dintr-un al patrulea grup au fost instruiti doar sa isi enumere activitatile zilnice in fiecare saptamana si sa se concentreze pe auto-imbunatatirea generala. Toti angajatii au avut libertatea de a alege ce pasi au urmat pentru a se imbunatati.
In special, in raport cu angajatii care si-au enumerat doar activitatile zilnice in fiecare saptamana, angajatii care au scris oricare dintre cele trei tipuri de scrisori de multumire s-au simtit miscati, inaltati si inspirati sa fie oameni mai buni, ceea ce le-a crescut apoi productivitatea la locul de munca si le-a sporit sentimentul de autonomie. la finalul studiului. Aceste descoperiri sugereaza ca inaltarea – adica sa ne simtim inspirati si inaltati – ne poate motiva nu numai sa devenim oameni mai sanatosi, mai generosi, ci si lucratori mai buni si mai productivi.
3. Umilinta
Mai multe despre recunostinta
Aflati de ce recunostinta nu este egoista si cum poate inspira schimbari pozitive.
Explorati cinci mituri despre recunostinta.
Aflati ce sta in calea recunostintei.
Cat de recunoscator esti
Raspunde la testul nostru si incearca aceste practici de recunostinta!
Credem ca recunostinta ne indeamna sa devenim mai umili, deoarece exprimarea recunostintei ne concentreaza pe noi insine si ne obliga sa recunoastem ca succesele noastre se datoreaza, cel putin partial, actiunilor altor oameni.
Desigur, laboratorul nostru a gasit dovezi ca recunostinta promoveaza sentimente umile mai frecvente. De exemplu, intr-un studiu din 2014 condus de colegul nostru Elliott Kruse, participantii au fost desemnati aleatoriu fie sa scrie o scrisoare de multumire, fie sa scrie despre ceea ce au facut in ultimele doua ore. Toti participantii au trebuit apoi sa-si imagineze ca cineva era suparat pe ei si sa descrie reactia lor fata de acea persoana. Cei in starea de recunostinta au scris raspunsuri mai umile – de exemplu, erau mai inclinati sa ia in considerare punctul de vedere al celeilalte persoane si aveau mai multe sanse sa accepte vina.
Deoarece smerenia ne permite sa vedem clar cum ne-au sustinut altii, ne poate incuraja sa ne angajam in comportamente pozitive, cum ar fi sa-i ajutam pe altii si sa ne imbunatatim pe noi insine, pentru a-i rasplati pe cei care ne-au ajutat pe parcurs. De exemplu, un elev se poate simti umilit de tot timpul petrecut de profesorul sau de matematica incurajandu-l si asigurandu-se ca a inteles cum sa rezolve problemele de matematica. Acest sentiment de umilinta il poate motiva sa doreasca sa se descurce mai bine in scoala – cum ar fi profitand de serviciile de indrumare sau de activitati extracurriculare – pentru a-si dovedi (din nou) lui insusi si profesorului ca timpul si energia petrecute cu el a fost nu deplasat.
4. Indatorare
Nu toate gandurile care insotesc recunostinta sunt placute; unele pot fi chiar incomode si nelinistitoare. Reflectarea la cat de mult ne-au ajutat oamenii ne poate face sa ne simtim obligati sa le rasplatim pentru ajutorul lor, neconfortabil pentru ca am avut nevoie de ajutor in primul rand si vinovati ca nu le-am multumit mai devreme. Cercetarile din laboratorul nostru au gasit dovezi ca exprimarea recunostintei duce la experienta simultana atat a emotiilor pozitive, cat si a celor negative, inclusiv a sentimentului de inaltare si indatorare in acelasi timp.
Dar aceste sentimente amestecate ne pot ajuta sa ne conduca la actiuni pozitive. Intr-adevar, intr-un studiu, am constatat ca exprimarea recunostintei i-a determinat pe elevii de liceu sa se simta mai indatoriti fata de oamenii care i-au ajutat, ceea ce le-a crescut apoi motivatia, competenta si increderea in auto-imbunatatire.
Aceasta descoperire sugereaza ca, desi nu se simt placute, unele emotii negative – in special indatorarea – pot fi deosebit de motivante pentru noi, aprinzandu-ne un foc in pantece pentru a ne rasplati binele pe care ni l-au dat altii – si astfel sa ne scapam de datoriile psihologice. purtam.
Luate impreuna, atunci, dovezile sugereaza cu tarie ca, in loc sa ne conduca sa ne relaxam, sa stagnem si sa devenim multumiti, recunostinta ne motiveaza adesea sa ne straduim sa ne atingem obiectivele si sa devenim oameni mai buni.
Desigur, cercetarile in acest domeniu sunt inca in curs de dezvoltare. Dar, din rezultatele noastre de pana acum, credem ca sentimentele de conexiune, elevatie, smerenie si indatorare care rezulta din recunostinta ne pot motiva apoi sa depunem mai mult efort fata de scoala, munca, comunitatile si relatiile noastre, poate chiar determinandu-ne sa depunem eforturi pentru obiective pe care altfel nu le-am fi crezut posibile.
Prin urmare, recunostinta poate avea puterea de a face mai mult decat sa ne faca fericiti si sa ne motiveze sa ne imbunatatim propriile vieti. Ne poate inspira sa devenim membri mai productivi ai societatii si cetateni mai buni ai lumii.
