Vonda este o femeie energica, in varsta de 73 de ani, cu un zambet prietenos si un spirit ascutit. In ultimele doua decenii, ea a trait intr-o comunitate agricola intentionata numita „Potluck Farm” cu alti indivizi si familii pe 170 de acri in zona rurala a Carolina de Nord.
Vonda Frantz (primul plan, in camasa roz) punand acoperisul casei comune pentru noua comunitate Elderberry a Potluck Farm.
Dar recent, ea si-a dat seama de ceva: ea imbatraneste. Desi iubeste ferma, locuind departe unul pe altul pe parcele separate de 6 acri inseamna ca vecinii nu se vad atat de des si nu se pot ajuta cu usurinta. Ingrijirea pentru proprietatea mare devine si mai grea.
Asa ca ea si cativa prieteni au inceput sa construiasca o noua comunitate – mai mica si adiacenta vechii – in care casele vor fi construite mai aproape una de cealalta, mai multe activitati vor fi impartasite, iar vecinii isi vor cultiva alimente si isi vor mentine stilul de viata, avand grija unul de celalalt.
Publicitate
X
„Cel mai important lucru intr-o comunitate ca aceasta este sa ai oameni in preajma care sa te sprijine si sa te implice”, spune Vonda. „A avea grija unul de celalalt va mentine in viata si sanatosi.”
Se pare ca Vonda si prietenii ei se gandesc la ceva. Cercetatorii stiu de mult despre beneficiile „capitalului social” pentru sanatate – legaturile care construiesc incredere, conexiune si participare. Dar aceasta legatura poate fi deosebit de importanta pentru seniori, tocmai pentru ca atat sanatatea, cat si capitalul nostru social tind sa scada pe masura ce imbatranim. Ne retragem de la locuri de munca, ne pierdem prieteni si sotii din cauza mortii si a bolii si vedem membri ai familiei plecand din zona – toate acestea pot reduce drastic contactele si stimularea sociala zilnica, ceea ce, la randul sau, are un impact direct asupra sanatatii mentale si fizice.
Din fericire, exista solutii: din ce in ce mai multe studii descopera cum pot fi concepute comunitatile de seniori pentru a maximiza impartasirea, prietenia, sanatatea si fericirea in ultimii nostri ani.
Capital social pentru seniori
Yvonne Michael, epidemiolog de la Scoala de Sanatate Publica a Universitatii Drexel, studiaza efectele capitalului social asupra seniorilor. Pentru a masura capitalul social al comunitatii, mii de indivizi care locuiesc in cartier diferite sunt rugati sa raspunda la intrebari precum „Vecinii tai sunt dispusi sa se ajute reciproc cu intretinerea de rutina
” sau „Poti avea incredere in vecinii tai
” Din aceste raspunsuri, Michael poate evalua conexiunile dintre sanatate, comportament si capitalul social.
Mai multe despre conexiunile sociale
Cat de sanatoase sunt retelele dvs. de socializare
Faceti testul!
Aflati cum legaturile slabe si legaturile puternice lucreaza impreuna pentru a ne construi capitalul social.
Descoperiti cum retelele sociale ii pot mentine pe varstnici conectati cu prietenii si familia.
Explorati modul in care seniorii pot ramane sanatosi prin voluntariat.
Aflati mai multe despre beneficiile pentru sanatate ale conexiunii sociale aici si aici.
Intr-un studiu, Michael a analizat datele dintr-un studiu amplu de sanatate a aproape 14.000 de adulti din sud-estul Pennsylvania. Dupa masurarea nivelurilor de mobilitate in randul batranilor care traiesc in acele cartiere, Michael a descoperit ca cei care locuiesc in zone cu capital social mai mare au avut scoruri de mobilitate fizica semnificativ mai mari decat cei care traiesc in cartiere cu capital social mai scazut.
„Aceste rezultate nu sunt prea surprinzatoare”, spune Michael. „Traind intr-un loc cu un capital social mai mare – unde exista mai multa incredere si vecini mai folositori – va veti simti mai confortabil sa va plimbati pentru a ajunge in locurile in care trebuie sa mergeti, ceea ce va ajuta sa ramaneti mobil.”
Intr-un alt studiu, Michael a analizat modul in care capitalul social este legat de comportamentul pozitiv de cautare a sanatatii – in special obtinerea de screening-uri recomandate pentru cancer. Desi acest studiu nu s-a concentrat doar pe varstnici, ea a descoperit ca in cartierele cu niveluri mai ridicate de capital social, adultii aveau cu 10-22% mai multe sanse de a fi testati la varstele recomandate, sugerand diagnostice si tratament mai devreme pentru boli grave.
„Oamenii care locuiesc in cartiere cu capital social ridicat au o mai buna difuzare a informatiilor despre sanatate si o mai buna aplicare a normelor”, spune Michael. „Atunci cand normele sunt sanatoase – cum ar fi efectuarea de teste de sanatate, nu fumatul sau plimbarea prin cartier – vor fi aplicate in intreaga populatie.”
O comunitate cu capital social mai mare ar putea, de asemenea, sa ofere mai multa asistenta persoanelor in varsta care au nevoie de ajutor pentru sarcinile de intretinere de rutina, spune ea. De exemplu, daca sunteti in varsta si trebuie sa inlocuiti sindrila de pe acoperis sau trebuie sa indepartati zapada de pe plimbare, este mai probabil sa gasiti o mana de ajutor intr-un cartier cu capital social ridicat.
„In acest tip de loc, exista un nivel de conexiune care permite persoanelor in varsta sa imbatraneasca in loc”, adauga ea.
Cum conexiunile sociale salveaza vieti
Niveluri mai inalte de interactiune sociala – chiar si interactiuni periferice – pot avea un profit mare pentru persoanele in varsta, spune Bryan James, epidemiolog la Centrul Rush Alzheimer’s Disease Center din Chicago. Desi nu studiaza capitalul social asa cum o face Michael – ca trasatura generala a comunitatii – James studiaza impactul nivelurilor mai mari de activitate sociala la indivizi si impactul acestuia asupra sanatatii.
Intr-un studiu, James a analizat modul in care activitatea sociala a afectat declinul cognitiv. Peste 1100 de seniori fara dementa la momentul initial au fost masurati in functie de nivelurile lor de activitate sociala si apoi testati periodic asupra functionarii lor cognitive pe o perioada de 12 ani. Rata declinului cognitiv a fost cu 70% mai mica la persoanele cu contacte sociale frecvente decat la cei cu activitate sociala scazuta.
„Cand iti folosesti creierul si corpul asa cum a fost intentionat – pe masura ce a evoluat – imbatranesti mai bine”, spune James. „Doar ca nu suntem meniti sa fim dezlegati unul de celalalt.”
Intr-un alt studiu, James a analizat o cohorta comunitara de persoane in varsta fara dementa si a masurat nivelurile de activitate sociala si nivelurile de dizabilitati – in ceea ce priveste capacitatea lor de a se ingriji de ei insisi. Rezultatele au aratat ca cei cu activitate sociala mai frecventa au mentinut niveluri mai scazute de dizabilitate in mai multe domenii, sugerand ca ar putea trai independent mai mult decat omologii lor mai putin sociale.
„Teoria predominanta este sa-l folosesti sau sa-l pierzi”, spune James. „Activitatea sociala este legata de functia motrica, la fel cum este legata de exercitiul fizic. Nu putem determina care este cel mai important – fiecare contribuie cu o piesa a puzzle-ului.”
Rezultatele lui sunt cu adevarat dramatice. Chiar si atunci cand el si colegii sai controleaza statistic factorii de risc precum fumatul sau antecedentele de boala, ei inca descopera ca cineva cu niveluri ridicate de activitate sociala are cu 43% mai putina dizabilitate decat cineva care are un nivel scazut de activitate sociala si aproximativ jumatate din rata. de declin cognitiv.
Comunitatile bogate in capital social ofera o multime de persoane in varsta, deoarece acestea pot spori oportunitatile pentru seniori de a avea astfel de conexiuni sociale. „Daca va aflati intr-un cartier mai inchegat, este mai probabil sa va implicati cu ceilalti din cartierul dvs.”, spune Michael, iar acest lucru poate aduce mari beneficii social si nu.
Proiectarea cartiere pentru capital social
Dar nu toti oamenii beneficiaza de capitalul social in acelasi mod, spune cercetatorul Spencer Moore de la Universitatea Queen din Ontario.
Potrivit lui Moore, unii seniori nu beneficiaza la fel de mult de a avea un capital social ridicat in comunitatile lor, in parte pentru ca au retele sociale puternice in afara cartierelor lor si acces facil la acestea, ceea ce face ca sprijinul cartierului sa fie mai putin central. De asemenea, seniorii cu venituri mici tind sa traiasca in comunitati mai omogene si care nu ofera atat de multe oportunitati de stimulare sau de legaturi sociale diverse, care sunt ambele importante pentru sanatate.
„Trebuie intr-adevar sa promovam politici publice care sa sprijine programele care creeaza oportunitati pentru persoanele in varsta cu venituri mici de a iesi in afara cartierelor lor, pentru a avea conexiuni mai diverse”, spune Moore.
Cu toate acestea, in ciuda beneficiilor propuse ale capitalului social, multe comunitati nu au acele lucruri care favorizeaza o conexiune mai buna, cum ar fi locurile publice de adunare sau oportunitatile de a se angaja intr-o munca semnificativa. Sau, mai rau, sufera de rate mari ale criminalitatii. Un senior care nu gaseste un loc primitor in comunitate poate ajunge singur acasa la televizor in majoritatea zilelor. Si asta poate semnifica un dezastru pentru sanatatea lor fizica si emotionala.
Deci, ce se poate face pentru a creste capitalul social
Crearea unei comunitati precum a lui Vonda este ideala; dar multi batrani nu isi permit sa se mute si nici nu si-ar dori neaparat. Cu toate acestea, unii iau nota de rezultatele cercetarii capitalului social pentru a face tot ce le sta in putinta pentru a face comunitatile lor sa raspunda mai mult pentru persoanele in varsta.
De exemplu, o organizatie, Vital Aging Network (VAN), situata in Minnesota, ii ajuta pe seniori sa devina agenti de schimbare sociala in comunitatile lor. VAN antreneaza seniori in organizarea comunitatii, oferindu-le abilitatile de a evalua de ce are nevoie cartierul lor, de a aduna resurse si de a incepe noi programe. Proiectele initiate prin formarea VAN au inclus lucruri precum crearea de cai de mers pentru batrani, aducerea unui „program de exercitii de echilibru” unei comunitati pentru a reduce caderile in randul varstnicilor si initierea unui program de prietenie cu seniori izolati, printre multe altele.
„Adesea, seniorii sunt vazuti ca oameni care au nevoie de servicii in loc de oameni care au multe de oferit”, spune Julie Roles, director de program la VAN. „Ne concentram pe dezvoltarea comunitara, in care seniorii au libertatea de a determina de ce au nevoie si cum sa-l obtina.”
A ajuta persoanele in varsta sa ramana implicate in comunitatea lor si sa continue sa aduca contributii pozitive, potrivit lui James, este de nepretuit. Beneficiile pentru sanatate ale voluntariatului sunt bine documentate, inclusiv impactul sau asupra cresterii longevitatii, spune el, dar este si mai puternic atunci cand eforturile tale iti ofera un sentiment de scop in viata.
„Oamenii care au cel mai puternic simt al scopului sunt mult mai putin probabil sa devina depresivi, sa sufere de nevroticism sau sa faca Alzheimer”, spune James.
Vonda simte la fel. Comunitatea ei are planuri de a se mentine conectati social si implicati activ in bunastarea celuilalt, mentinand in acelasi timp legaturi cu comunitatea din jur. Ei vor avea un spatiu comunitar central deschis altor grupuri si vor invita seniorii sa-si invete reciproc noi abilitati, cum ar fi gradinarit sau fierarie, care sunt utile pentru viata la ferma.
„Planuim sa avem oameni care sa faca treaba adevarata, in loc sa fie dusi la mall sau sa le cerem sa se angajeze in ocupanti de timp inventati, frivoli”, spune Vonda.
Ea crede ca exercitiile fizice, impreuna cu conexiunile sociale profunde si angajamentul de a avea grija unul de celalalt, ii va mentine pe membrii comunitatii ei mai sanatosi si ii va preveni nevoia de a se muta intr-un alt mediu mai putin interactiv, cum ar fi un azil de batrani. Ea si prietenii ei sunt hotarati sa faca tot ce le sta in putinta pentru a imbatrani nu doar cu gratie, ci si cu vitalitate.
„Refuz intr-un fel sa imbatranesc”, spune ea.
