„Pentru un om sa se cucereasca pe sine este prima si cea mai nobila dintre toate victoriile.” Astfel a scris filosoful Platon in secolul al IV-lea i.Hr., insufland astfel ideea ca caracterul este construit pe autocontrol.
Aceasta presupunere despre importanta autocontrolului a modelat profund modul in care gandim despre comportament, inclusiv despre cel al copiilor nostri. Daca ar avea vointa si caracter bun, ar fi capabili sa se comporte bine si sa reziste tentatiei, corect
Gresit. Multi ani de cercetare si experienta ca psiholog mi-au aratat cat de inselatoare este aceasta notiune, chiar daca experimente precum celebrul „test marshmallow” pareau sa o confirme. In loc sa aiba nevoie de mai multa autocontrol, copiii nostri au nevoie de o mai buna autoreglare – o modalitate de a-si intelege si gestiona stresul si energia – pentru a reusi in viata.
Publicitate
X
Ce este exact diferit la autoreglare
Dupa cum explic in noua mea carte, Self-Reg: How to Help Your Child Break the Stress cycle and Successfully Engage with Life, autoreglarea inseamna sa recunoastem cand suntem suprastresati, identificarea surselor noastre de stres, reducerea intensitatii acestora, gasirea unor locuri de calm si invatarea modalitatilor de odihna si recuperare. Intelegerea distinctiei dintre autoreglare si autocontrol este esentiala pentru a intelege cum sa ne ajutam copiii.
Am vazut sute de copii si parintii lor in calitatea mea profesionala si nu am vazut niciodata un copil „rau”. Fiecare copil, atunci cand este intampinat cu intelegere si rabdare, poate fi ghidat de-a lungul unei traiectorii care duce la o viata bogata si plina de sens. Dar stereotipurile despre „copilul dificil” ne coloreaza prea des parerile, la fel ca visele, frustrarile si anxietatile pe care le suferim ca parinti. Cand dam judecati negative asupra copiilor, pur si simplu transferam din greseala vina pentru propriile noastre emotii si nesigurante asupra „naturii” copiilor nostri.
In schimb, trebuie sa intelegem stiinta stresului. Noile progrese in neurostiinta dezvaluie secretele de ce ne comportam asa cum ne comportam si, mai exact, de ce este atat de greu uneori sa ne comportam asa cum ne dorim. Sistemul limbic joaca aici un rol important, deoarece este sursa emotiilor si impulsurilor noastre puternice; joaca, de asemenea, un rol critic in formarea memoriei, precum si in asocierile emotionale pe care le avem cu amintirile noastre. Acest sistem contribuie la modul in care raspundem la amenintari si griji, dar este in mare parte in afara controlului nostru constient, inclusiv controlul copiilor.
Copiii care se afla intr-o stare crescuta de excitare emotionala pot avea sisteme limbice foarte sensibile, in care creierul lor este pregatit sa raspunda la amenintari chiar si atunci cand nu exista. De exemplu, experimentele au aratat ca copiii care sunt supraexcitati cronic vor eticheta fetele neutre ca fiind ostile.
Aceasta inseamna ca copiii care reactioneaza cu ostilitate sau prin inchidere arata probabil semnele exterioare ale unei experiente interioare de supraincarcare de stres. Daca nu recunoastem semnele, ne dam seama ce ii streseaza si ii ajutam sa faca fata – in loc sa folosim vina, amenintarile sau pedepsele – vom continua sa inrautatim lucrurile pentru ei, mai degraba decat mai bine.
Reactia unui parinte la stresul copilului este importanta pentru capacitatea ulterioara a acestuia de a se autoregla, incepand din primii ani de viata. Natura intentioneaza ca parintii umani sa joace un rol apropiat, de hranire cu urmasii lor si sa profite de „intercreierul” – canalul intuitiv de comunicare comun intre parinte si copil, care este mentinut prin atingere, privire comuna, voce si, majoritatea. dintre toate, emotie impartasita. Acesta este ceea ce il ajuta pe un copil stresat sa dezvolte un mod de auto-liniste care ii va ramane alaturi si ii va permite sa faca fata factorilor de stres din viata lor.
Oferirea de ingrijire calda si hranitoare la inceputul vietii poate contribui in mare masura catre gestionarea stresului. Dar asta nu inseamna ca parintii sunt singurii responsabili pentru capacitatea copilului lor de a se adapta. Chiar si copiii carora le-a placut o educatie parentala calda si ingrijitoare pot avea probleme cu autoreglementarea. De aceea este important sa intelegem cum functioneaza si cum putem ajuta noi parintii.
Iata pasii pe care ii descriu in cartea mea care pot ajuta parintii sa faca fata mai eficient comportamentului problematic sau anxietatii la copiii lor:
1. Recunoasteti cand copiii dvs. sunt suprastresati
O mare parte din munca ta ca parinte implica sa inveti cum sa intelegi semnificatia comportamentelor pe care altfel le-ai gasi tulburatoare sau iritante. Daca invatati sa cititi semnele si sa le recunoasteti asa cum sunt – un semnal al unui sistem aflat in suprasarcina – veti putea rezista la atribuirea de vina sau etichete copiilor vostri. Reformularea comportamentului copiilor tai ca o reactie la stres, mai degraba decat la un comportament gresit intentionat, si sa inveti sa-ti asculti copiii si sa-i observi cu curiozitate, este primul si poate cel mai important pas in autoreglare.
2. Identificati factorii de stres din viata copiilor dvs
Stresul la copii implica adesea dezamagiri in relatiile lor, temele scolare si alte activitati cu scop, sau au prea multe de facut in prea putin timp. Dar stresul poate fi si ascuns si are surse biologice. De exemplu, unii copii sunt foarte tulburati de prea mult zgomot, lumina sau miros, iar acest lucru poate cauza probleme continue in viata lor, care pot fi ascunse de tine. Ei pot considera, de asemenea, plictiseala, asteptarea sau stand nemiscati extrem de stresanti. Factorii de stres pot proveni din multe surse – biologice, emotionale, cognitive si sociale – asa ca este important sa luam in considerare toate acestea.
Desi mediul nostru poate fi extrem de stresant pentru copiii nostri, de multe ori trecem cu vederea informatiile care ne-ar putea alerta asupra acestui fapt. Noi – sau ei – putem continua de parca n-ar conta. Asta nu inseamna ca mintea lor inconstienta nu inregistreaza stresul si nu raspunde cu stres, ceea ce poate crea, la randul sau, un raspuns de lupta, fuga sau inghetare.
Parintii pot cauta modele de comportament – cum ar fi copiii care se destrama mereu in jurul orei 17:30 – pentru a ajuta sa-si dea seama care sunt factorii de stres ai copiilor lor – poate ca le este foame la acea ora. Sau, daca este mai putin evident, incercati sa treceti in revista in minte diferitele domenii ale vietii lor si ce ar putea cauza stres. Orice ai face, nu devii o scurgere suplimentara pentru ei reactionand cu furie sau judecata. In schimb, incearca sa asculti si sa afirmi cu calm ceea ce pare sa se intample pentru copiii tai.
3. Reduceti acei factori de stres
Este uimitor cum simpla reducere a surselor de stres poate schimba rapid comportamentul unui copil. Am vazut odata un copil care era sensibil la zgomot, lumina si texturi etichetat drept „copil cu probleme” de catre profesoara lui, doar ca parerea sa s-a inversat complet cand si-a dat seama ca atenuarea luminilor de la clasa ia schimbat drastic comportamentul. Din pacate, copilul a trebuit sa-si indure judecata, comunicata prin voci ridicate si expresii faciale intarite, cu ceva timp inainte. De fapt, ea ii etichetase si pe tatal si pe bunicul lui ca fiind dificili.
Acelasi lucru se poate intampla si parintilor care nu acorda atentie ceea ce ii streseaza pe copiii lor si il aduc in constientizarea lor. Odata ce sursele de stres au fost identificate, este mult mai usor fie sa ne ajutam copiii sa le evite, fie sa le atenuam, cat de bine putem – poate prin mutarea orelor de cina mai devreme sau stingand luminile sau imbratisandu-le dupa ce au esuat un Test.
Uneori, reducerea stresului copiilor nostri implica intelegerea a ceea ce ne streseaza si cum ne afecteaza comportamentul. A invata cum sa ne linistim propriul stres ne poate ajuta sa ne auto-reglam emotiile si sa conduca la mai putina reactivitate fata de copiii nostri atunci cand sufera, precum si sa le oferim un model important.
4. Ajuta-ti copiii sa gaseasca strategii de calmare care functioneaza pentru ei
. Mai multe despre stres si copii
Explorati trei moduri de a ajuta copiii sa faca fata stresului.
Descoperiti cateva tehnici de gestionare a stresului pentru copii.
Aflati cum „coachingul emotional” este una dintre cele mai importante practici parentale.
Ajuta-ti copiii sa incerce practica Mindful Breathing.
Cu totii avem nevoie de strategii pentru a reduce tensiunea si a ne reface energia. Nu se potriveste tuturor, asa ca este important sa cititi semnele la copii, sa le recunoasteti sursele unice de stres si sa va asigurati ca strategiile lor de autoreglare se potrivesc nevoilor lor.
Mindfulness a fost promovat ca o modalitate de a insufla energie calma si de a face copiii nostri mai constienti. Dar, uneori, copiii nostri se pot obisnui atat de mult sa simta un stres excesiv incat o stare de hiper-alteritate devine „normala”, atat de mult incat sa stea nemiscati si sa se concentreze asupra respiratiei lor – un exercitiu tipic de mindfulness – poate fi de o mie de ori mai suparator decat a fi maniacal.
A ajuta copiii sa dezvolte incet o constientizare a starilor lor interioare si sa gaseasca tehnici de relaxare care sa-i ajute sa se calmeze poate fi incredibil de imputernic. Invatarea copiilor tai sa respire constient – daca se face lent si cu suporturi la locul lor – poate fi o tehnica care sa-i ajute sa creasca constientizarea nevoii lor de calm.
Dar este important ca tehnicile de calmare sa fie experimentate si de copiii tai ca fiind placute si sa nu adauge la stresul lor din neatentie. Exista multe exercitii de relaxare care produc calm, cum ar fi practicarea yoga, plimbarea sau lucrul la proiecte de arta, de exemplu. Incurajeaza-ti copiii sa experimenteze ceea ce ii ajuta cel mai mult si sprijina-i sa gaseasca alinare.
5. Luati o perspectiva pe termen lung
Cand va ajutati copiii sa gaseasca strategii de autoreglare, aveti grija sa luati in considerare distinctia dintre „liniste” si „calm”. De exemplu, un copil poate fi tacut cand joaca jocuri video, dar nimeni nu ar confunda asta cu calm si nici tu n-ar trebui. Creierul lor produce hormoni de stres din belsug atunci cand sunt angajati si linistiti la jocuri video. Scopul gasirii de strategii nu este sa iti faci viata mai usoara pe termen scurt (facandu-i copiilor tai linistiti), ci sa le faci viata mai usoara si mai productiva pe termen lung (ajutandu-i sa gestioneze stresul intr-o maniera calma).
Desigur, a-mi urma sfaturile nu inseamna ca copiii tai nu se vor comporta niciodata gresit sau ca toate comportamentele lor problematice sunt un raspuns la stres. Dar, de cele mai multe ori, comportamentul gresit este un strigat de ajutor – un strigat la care noi, ca parinti si adulti, trebuie sa-i raspundem cu compasiune si intelegere, nu cu pedeapsa.
Urmarirea pasilor de autoreglare nu garanteaza ca copilul tau va inceta brusc sa te irite sau sa te frustreze, dar poate ajuta la prevenirea unor suferinte inutile. Cercetarile noastre au aratat ca urmarea acestor pasi este o modalitate puternica pentru copii de a-si schimba comportamentul. Cand copiii tai vad ca ii intelegi cu adevarat si ca esti hotarat sa faci tot ce poti pentru a-i ajuta, se va imbunatati in mare masura relatia cu ei, precum si capacitatea lor de a face fata provocarilor vietii.
Si asta va reduce stresul tuturor
