Cel mai recent videoclip al lui Greater Good prezinta editorul nostru executiv, Dacher Keltner, despre stiinta atingerii. Aici, el detaliaza cercetarile de ultima ora asupra modurilor in care formele zilnice de atingere ne pot aduce echilibru emotional si o sanatate mai buna.
O bataie pe spate, o mangaiere a bratului – acestea sunt gesturi cotidiene, intamplatoare, pe care de obicei le consideram de la sine inteles, datorita mainilor noastre uimitor de dibaceale.

© Brian Jackson

Dar, dupa ani petrecuti cufundati in stiinta atingerii, va pot spune ca sunt mult mai profunde decat ne dam seama de obicei: sunt limbajul nostru principal al compasiunii si un mijloc principal de raspandire a compasiunii.
Reclama
X
In ultimii ani, un val de studii a documentat unele beneficii incredibile pentru sanatatea emotionala si fizica care provin de la atingere. Aceasta cercetare sugereaza ca atingerea este cu adevarat fundamentala pentru comunicarea, legatura si sanatatea umana.
In propriul meu laborator, intr-un studiu condus de fostul meu student Matt Hertenstein (acum profesor la Universitatea DePauw), am intrebat daca oamenii pot comunica clar compasiunea prin atingere.
Iata ce am facut: am construit o bariera in laboratorul nostru care separa doi straini unul de celalalt. O persoana si-a infipt bratul prin bariera si a asteptat. Cealalta persoana a primit o lista de emotii si a trebuit sa incerce sa transmita fiecare emotie printr-o atingere de o secunda a antebratului strainului. Persoana al carei brat era atins a trebuit sa ghiceasca emotia.
Avand in vedere numarul de emotii luate in considerare, sansele de a ghici din intamplare emotia potrivita au fost de aproximativ opt procente. Dar, in mod remarcabil, participantii au ghicit corect despre compasiune aproape 60 la suta din timp. Recunostinta, manie, dragoste, frica – au avut dreptate si in mai mult de 50 la suta din timp.
Am avut diferite combinatii de gen in studiu si ma simt obligat sa dezvalui doua diferente de gen pe care le-am gasit: atunci cand o femeie a incercat sa comunice furia unui barbat, el a inteles zero – nu avea idee ce face. Si cand un barbat a incercat sa comunice compasiune unei femei, ea nu stia ce se intampla!
Dar, evident, exista un mesaj mai mare aici decat „barbatii sunt de pe Marte si femeile sunt de pe Venus”. Atingerea ofera propriul sau limbaj al compasiunii, un limbaj esential pentru ceea ce inseamna a fi uman.
De fapt, in alte cercetari, am descoperit ca oamenii nu numai ca pot identifica dragostea, recunostinta si compasiunea din atingeri, dar pot diferentia intre aceste tipuri de atingere, ceva ce oamenii nu au facut la fel de bine in studiile despre comunicarea faciala si vocala.
„A atinge inseamna a da viata”
Din pacate, unele culturi occidentale sunt destul de lipsite de atingere, iar acest lucru este valabil mai ales in cazul Statelor Unite.
Etologii care traiesc in diferite parti ale lumii recunosc rapid acest lucru. Primatele non-umane petrec aproximativ 10 pana la 20 la suta din ziua lor de veghe ingrijindu-se reciproc. Daca mergi in alte tari, oamenii petrec mult timp in contact fizic direct unul cu celalalt – mult mai mult decat facem noi.
Acest lucru a fost bine documentat. Unul dintre exemplele mele preferate este un studiu din anii 1960 al psihologului pionier Sidney Jourard, care a studiat conversatiile prietenilor din diferite parti ale lumii in timp ce stateau impreuna intr-o cafenea. El a observat aceste conversatii pentru aceeasi perioada de timp in fiecare dintre tarile diferite.
Ce a gasit
in Anglia, cei doi prieteni s-au atins de zero ori. In Statele Unite, in explozii de entuziasm, ne-am atins de doua ori.

Mai multe despre atingere

Consultati aceasta cercetare despre efectul pozitiv al atingerii in scoli si aflati cat de importanta este atingerea in comunicarea emotiilor pozitive.
Dar in Franta, numarul a crescut de 110 ori pe ora. Si in Puerto Rico, acei prieteni s-au atins de 180 de ori!
Desigur, exista o multime de motive intemeiate pentru care oamenii sunt inclinati sa-si tina mainile pentru ei insisi, mai ales intr-o societate la fel de litigioasa ca a noastra. Dar alte cercetari au dezvaluit ce pierdem atunci cand ne retinem prea mult.
Beneficiile incep din momentul in care ne nastem. O analiza a cercetarii, efectuata de Tiffany Field, un lider in domeniul atingerii, a constatat ca nou-nascutii prematuri care au primit doar trei sesiuni de terapie tactila de 15 minute in fiecare zi, timp de 5-10 zile, au castigat cu 47% mai multa greutate decat copiii prematuri care” d a primit tratament medical standard.
In mod similar, cercetarile efectuate de Darlene Francis si Michael Meaney au descoperit ca sobolanii ale caror mame i-au lins si i-au ingrijit mult cand erau sugari cresc pentru a fi mai calmi si mai rezistenti la stres, cu un sistem imunitar mai puternic. Aceasta cercetare scoate in evidenta de ce, din punct de vedere istoric, un procent covarsitor de copii din orfelinate in care ingrijitorii i-au infometat de atingere nu au reusit sa creasca la inaltimea sau greutatea asteptate si au prezentat probleme de comportament.
„A atinge poate insemna a da viata”, a spus Michelangelo si avea perfecta dreptate.
Din aceasta frontiera a cercetarii atingerii, stim, datorita neurostiintei Edmund Rolls, ca atingerea activeaza cortexul orbitofrontal al creierului, care este legat de sentimentele de recompensa si compasiune.
De asemenea, stim ca atingerea creeaza relatii de cooperare — intareste reciprocitatea dintre rudele noastre primate, care folosesc ingrijirea pentru a construi aliante de cooperare.
Exista studii care arata ca atingerea semnaleaza siguranta si incredere, calmeaza. Atingerea calda de baza calmeaza stresul cardiovascular. Activeaza nervul vag al corpului, care este strans implicat cu raspunsul nostru plin de compasiune, iar o simpla atingere poate declansa eliberarea de oxitocina, numita „hormonul iubirii”.
Intr-un studiu realizat de Jim Coan si Richard Davidson, participantii aflati intr-un scaner cerebral fMRI, anticipand o explozie dureroasa de zgomot alb, au aratat o activitate crescuta a creierului in regiunile asociate cu amenintarea si stresul. Dar participantii al caror partener romantic le-a mangaiat bratul in timp ce asteptau nu au aratat deloc aceasta reactie. Touch dezactivase comutatorul de amenintari.
Atingerea poate avea chiar efecte economice, promovand increderea si generozitatea. Cand psihologul Robert Kurzban i-a pus pe participanti sa joace jocul „dilema prizonierului”, in care puteau alege fie sa coopereze, fie sa concureze cu un partener pentru o suma limitata de bani, un experimentator i-a atins usor pe unii dintre participanti in timp ce incepeau sa joace jocul. — Doar o bataie rapida pe spate. Dar a facut o mare diferenta: cei care au fost atinsi erau mult mai probabil sa coopereze si sa impartaseasca cu partenerul lor.
Aceste tipuri de beneficii pot aparea in locuri neasteptate: intr-un studiu recent din laboratorul meu, publicat in jurnalul Emotion, am descoperit ca, in general, echipele de baschet NBA ai caror jucatori se ating mai mult castiga mai multe jocuri.
Terapii prin atingere
Avand in vedere toate aceste constatari, are sens sa ne gandim la modalitati de a incorpora atingerea in diferite forme de terapie.
„Terapia prin atingere” sau „terapie prin masaj” poate suna ca o idee ciudata de la Berkeley, dar are stiinta dura de partea sa. Nu este numai bun pentru muschii nostri; este bine pentru intreaga noastra sanatate fizica si psihica.
Utilizarile adecvate ale atingerii au cu adevarat potentialul de a transforma practica medicala – si sunt eficiente din punct de vedere al costurilor. De exemplu, studiile arata ca atingerea pacientilor cu boala Alzheimer poate avea efecte uriase pentru a-i determina sa se relaxeze, sa faca conexiuni emotionale cu ceilalti si sa le reduca simptomele depresiei.
Tiffany Field a descoperit ca terapia prin masaj reduce durerea la femeile insarcinate si atenueaza depresia prenatala, atat la femei, cat si la sotii lor. Cercetarile efectuate la Scoala de Sanatate Publica din UC Berkeley au descoperit ca obtinerea contactului vizual si o palma pe spate de la un medic poate creste ratele de supravietuire ale pacientilor cu boli complexe.
Iar educatori, luati nota: un studiu al psihologului francez Nicolas Gueguen a constatat ca atunci cand profesorii mangaie elevii intr-un mod prietenos, acesti elevi au sanse de trei ori mai mari sa vorbeasca in clasa. Un alt studiu recent a constatat ca, atunci cand bibliotecarii mangaie mana unui student care verifica o carte, acel student spune ca ii place mai mult biblioteca – si este mai probabil sa revina.
Atingerea poate fi chiar o modalitate terapeutica de a ajunge la unii dintre cei mai provocatori copii: unele cercetari realizate de Tiffany Field sugereaza ca copiii cu autism, despre care se crede ca urasc sa fie atinsi, de fapt le place sa fie masati de un parinte sau de un terapeut.
Asta nu inseamna ca ar trebui sa te intorci si sa-ti bajbai vecinul sau sa invadezi spatiul personal al tuturor celor din jurul tau.
Dar pentru mine, stiinta atingerii sugereaza in mod convingator ca suntem conectati la – trebuie sa ne conectam cu alti oameni la un nivel fizic de baza. A nega acest lucru inseamna a ne lipsi de unele dintre cele mai mari bucurii si conforturi profunde ale vietii.