Cand aveam 15 ani, mama mea a murit intr-un accident de masina. Nestiind cum sa fac fata enormitatii pierderii si durerii mele, m-am aruncat in teme si in activitati, fara sa ratez nicio zi de scoala si incercand sa controlez totul in viata mea.
Aceasta strategie a reusit in anumite privinte – am reusit sa iau note bune, de exemplu. Dar costul interior de a-mi indeparta durerea si tristetea s-a aratat in alte moduri. Am devenit ingrijorat de lucruri pe care nu le puteam controla, cum ar fi schimbari neasteptate de planuri si rani minore.
Si pe masura ce am crescut, am inceput sa am griji irationale, cum ar fi teama de a-mi expune copilul in uter la vapori toxici cand trec pe langa un miros ciudat. Abia cand s-a nascut primul meu copil, cu ajutorul unui terapeut, am putut sa ma intristez pe deplin pentru pierderea mamei mele si sa simt toate emotiile pe care ii petrecusem atatia ani incercand sa le alung.
Publicitate
X
Asa cum scriu in noua mea carte, Dancing on the Tightrope, dorinta de a evita ceea ce este neplacut (si de a cauta ceea ce este placut) face parte din natura umana. Dar evitarea emotiilor neplacute – in loc sa le acceptam – nu face decat sa ne mareasca stresul psihologic, inflexibilitatea, anxietatea si depresia, diminuandu-ne bunastarea.
Cercetarile sugereaza ca atunci cand ne indreptam spre poftele noastre, este mai putin probabil sa ne angajam in comportamente care creeaza dependenta; atunci cand ne intoarcem catre durerea fizica, este mai putin probabil sa fim prinsi in cicluri de durere cronica; atunci cand ne intoarcem spre tristetea noastra, este mai putin probabil sa ramanem blocati in depresie; iar atunci cand ne intoarcem spre anxietatea noastra, este mai putin probabil sa fim paralizati de ea si o putem suporta mai usor.
Invatarea sa imbratisez emotiile intunecate a adus nu numai o reducere semnificativa a anxietatii mele, ci si o capacitate de a experimenta bucuriile vietii mai pe deplin si o incredere tot mai mare in capacitatea mea de a face fata provocarilor vietii. Ca terapeut, am vazut, de asemenea, o vindecare extraordinara cu pacientii mei, deoarece au invatat sa-si imbratiseze emotiile dificile.
Daca vrem sa traim mai deplin si sa fim cel mai autentic sinele nostru, trebuie sa ne intoarcem spre durerea noastra, nu sa incercam sa o suprimam. Dar ce ne poate ajuta sa ajungem acolo
Instrumentele atentiei constiente, compasiunii de sine si acceptarii — care toate se reunesc intr-o practica pe care o numesc „Usa”.
Pentru a face singur aceasta practica, asigurati-va ca incepeti cu emotii care nu sunt prea intense; poate doriti sa lucrati cu un terapeut calificat, mai ales pentru emotii mai intense. Iata ce implica The Door.
Pasul 1: Dezvoltati-va dorinta de a deschide usa
Imagineaza-ti ca deschizi usa si iti intampinesti emotiile, sa vii sa te asezi undeva in camera. Va puteti imagina acest scaun cat de aproape sau cat de departe doriti de dvs. Din aceasta perspectiva, puteti arunca o privire blanda si curioasa asupra a ceea ce este acolo.
Adesea oamenii isi vor imagina emotiile ca avand un fel de culoare, forma sau forma; uneori isi imagineaza emotiile ca personaje de desene animate sau ca parti mai tinere ale lor. O parte a practicii este pur si simplu sa accepti orice vine.
Aceasta este o experienta noua pentru majoritatea oamenilor. Cine vrea sa lase anxietatea in usa
Cine vrea sa primeasca in tristete sau furie
Dar cand lasam sa intre orice soseste si il vedem de la o mica distanta, putem arunca o privire curioasa si putem explora ce este acolo.
Pasul 2: Arunca o privire curioasa la orice intra pe usa
Observarea atenta a ceea ce simtim ne poate ajuta sa facem fata a ceea ce ne este in fata. Poate fi util sa ne denumim sentimentele (O, asta e ranit; asta e gelozie; asta e furie) pentru ca, oricat de simplu suna, de multe ori nu acordam atentie nuantelor a ceea ce simtim; in consecinta, informatiile importante se pierd pe parcurs. Etichetarea emotiilor noastre suparatoare ne ofera o modalitate de a ne valida experienta interioara, dar are avantajul suplimentar de a reduce intensitatea acestora.
De asemenea, poate fi benefic sa ne vedem „vizitatorii” emotionali ca oaspeti temporari. Adaugarea expresiei „in acest moment” la o afirmatie precum „Simt stres, furie sau ranit” ne poate ajuta sa fim cu ceea ce este acolo fara sa ne simtim coplesiti. Alte lucruri pe care ti-ai putea spune tie includ:
Imi pot permite sa observ cum se manifesta acest lucru in corpul meu si in gandurile mele
Daca acest sentiment sau o parte din mine ar putea vorbi, ce ar putea spune
Ce ar putea sa-si doreasca sau sa aiba nevoie
Sa fii mai degraba curios decat frica sau respingerea ofera o lentila mai buna pentru intelegerea sentimentelor tale.
Pasul 3: Ofera-ti darul compasiunii
Pe langa alungarea sentimentelor incomode, multi dintre noi au fost conditionati sa ne judece emotiile in moduri negative. Am invatat ca daca aratam tristete, este un semn de slabiciune; ca suntem o persoana rea daca simtim furie sau gelozie; ca ar trebui sa „mergem mai departe” atunci cand experimentam pierderi. Cand ne confruntam cu emotii dificile, de multe ori ne spunem sa ne dam de cap si sa nu mai fim prosti sau ca e ceva in neregula cu noi.
Cand practicam mindfulness in combinatie cu bunatatea de sine si o recunoastere a umanitatii noastre comune (faptul ca toti suferim ca fiinte umane), cultivam autocompasiunea, o calitate care a fost legata de bunastarea psihologica.
Pentru a practica autocompasiunea, imaginati-va ca stati cu un prieten bun care sufera si ganditi-va cum ati putea extinde un gest de compasiune. Cum ar fi limbajul corpului tau
Cum ai putea asculta
Ce senzatii ai simti in jurul inimii tale
Acum imagineaza-ti acea persoana care isi exprima compasiunea fata de tine. Ce ar putea sa spuna sau sa faca
Ce cuvinte ati gasi reconfortante sau linistitoare
Sunt sanse ca ei sa nu va spuna sa renuntati sau ca nu ar trebui sa va simtiti asa. Ei ar putea spune: „Suna foarte greu. Sunt aici pentru tine.” Sau poate pur si simplu ar putea intinde o mana.
Cand putem invata sa stam cu atentie cu propriile noastre emotii si sa aducem compasiune pentru ceea ce traim, este ca si cum am devenit acel prieten grijuliu, stand cu noi insine. A invata sa fim acolo pentru noi insine, atat prin momentele pozitive, cat si prin cele dureroase, poate fi extraordinar de vindecator.
In timp ce imbratisarea emotiilor noastre intunecate necesita curaj si practica, folosirea tehnicii The Door ne permite sa ne deschidem catre un dar de cealalta parte. De fiecare data cand exersam a fi cu emotiile noastre dificile, crestem resursele interioare, invatam sa avem incredere in capacitatea noastra de a ne gestiona experientele, dezvoltam rezistenta pentru a trece prin provocarile vietii si gasim modalitati de a urmari ceea ce conteaza cu adevarat. Fiecare dintre noi are puterea de a infrunta ceea ce este greu, doar daca deschidem usa.
