Cand ne simtim rau, apelam adesea la altii pentru ajutor si sprijin. Si cand altii vin la noi indurerati, facem tot posibilul pentru a-i ajuta sa se simta mai bine. Acest ciclu natural pare sa faca parte din experienta umana.
Acum, doua noi studii sugereaza ca incercarea de a-i face pe oameni sa se simta mai bine nu numai ca ii sprijina, ci ne permite sa exersam abilitati emotionale care ne pot ajuta cu propriile probleme. In timp ce emotiile negative se simt izolatoare si personale, cel mai bun mod de a le face fata poate fi profund social.
Ambele studii au evidentiat, de asemenea, o abilitate care parea sa beneficieze cu adevarat atat pe ceilalti, cat si pe noi insine: luarea de perspectiva, acea parte a empatiei care implica intelegerea punctului de vedere al altcuiva.

Cum te ajuta sa-i ajuti pe altii

Publicitate
X
In primul studiu, 166 de participanti au petrecut trei saptamani interactionand pe o retea sociala creata de cercetatori special pentru exprimarea si raspunsul la suferinta. Inainte si dupa, ei au completat sondaje care masoara diferite aspecte ale vietii lor emotionale si ale bunastarii.
In reteaua de socializare, participantii puteau posta si comenta postarile altor persoane. Platforma i-a antrenat sa lase trei tipuri de comentarii, reprezentand diferite tipuri de reglare a emotiilor:
Validarea, care afirma ceea ce simtea persoana. De exemplu, „Suna atat de frustrant! Uneori pare ca un stres se aduna peste altul.”
Reevaluare, care ofera o interpretare diferita a unui eveniment. De exemplu, „Cred ca un alt lucru de luat in considerare este…”
Sublinierea erorilor de gandire, cum ar fi gandirea alb-negru sau a crede ca puteti citi gandurile altora.
Grupul de control ar putea doar sa-si posteze experientele si sa nu le vada pe ale altora, mai degraba ca folosind un jurnal online.
In cele din urma, cercetatorii au descoperit ca, cu cat participantii au postat mai multe comentarii despre problemele altora, indiferent de tipul de comentariu, cu atat fericirea si starea de spirit ale comentatorilor au crescut, iar simptomele depresive si ruminatia lor au scazut pe parcursul experimentului. Pe de alta parte, membrii mai activi ai grupului de control nu au obtinut aceleasi beneficii.
Aceste schimbari pozitive au fost partial explicate de comentatorii care practica reevaluarea mai des in propria lor viata de zi cu zi. Raspunsul in sine – cu alte cuvinte, a ajuta alti oameni sa-si regleze emotiile – parea sa-i antreneze pe oameni in insasi abilitatile de reglare a emotiilor. Nu parea sa conteze daca participantii se ajutau reciproc cu validarea, reevaluarea sau semnalarea erorilor; interactiunea in sine a fost cea mai importanta.
„A-i ajuta pe [altii] sa-si regleze reactiile emotionale la situatii stresante poate fi o modalitate deosebit de puternica de a ne exersa si de a perfectiona propriile abilitati de reglare, care pot fi apoi aplicate pentru a ne imbunatati bunastarea emotionala”, scriu cercetatorii.
Aceste rezultate „sunt deosebit de izbitoare, avand in vedere ca sprijinul emotional a fost oferit prin interactiuni anonime, doar text, strainilor, cu putine sau deloc posibile de o relatie personala fata in fata sau online”.

Cum ii ajuta pe altii sa-i ajute

Mai multe despre reglarea emotiilor

Aflati ce sa faceti cand va simtiti blocat in emotii negative.
Descopera cum sa transformi stresul in curaj si conexiune.
Explorati patru lectii din Inside Out pentru a discuta cu copiii.
Cat de stresat esti
Fa testul si incearca aceste practici de rezistenta.
Un al doilea studiu a sugerat ca a-i ajuta pe ceilalti sa-si regleze emotiile poate nu doar sa fie bine pentru tine, ci poate fi si mai bun pentru ei, mai bine decat ei sa-si faca fata singuri sentimentelor.
Aici, 45 de cupluri au intrat in laborator si au fost impartite in doua roluri: tinta si regulator.
„Tinta” ar vedea o serie de fotografii suparatoare, cum ar fi paianjeni sau bebelusi care plang. „Regulatorul” a vazut fotografia pentru scurt timp. Unul sau altul ar decide asupra unei strategii de reglare a emotiilor pe care sa o foloseasca: fie reevaluare (reinterpretarea fotografiei intr-un mod mai pozitiv), fie distragere a atentiei (gandirea la altceva). Tinta a efectuat acea strategie si apoi a raportat cat de multa suferinta a simtit.
In cele din urma, strategiile autoritatilor de reglementare au functionat mai bine decat cele ale tintelor. Tintele care vizioneaza imaginile tulburatoare au simtit mai putina suferinta atunci cand isi folosesc strategiile de reglementare decat ale lor, ceea ce sugereaza ca, in mijlocul sentimentelor negative, partenerii nostri pot sti de fapt ce este mai bine pentru noi.
„Rezultatele sunt in conformitate cu alte studii care subliniaza avantajul unei perspective exterioare fara o implicare emotionala directa in reducerea stresului si imbunatatirea reglarii emotiilor”, scriu cercetatorii.

De ce abilitate avem nevoie

Asadar, se pare ca suntem buni in a ne ajuta partenerii sa faca fata sentimentelor negative – mai bine decat credem ca suntem, poate – si asta ne poate antrena sa ne gestionam propria durere. Dar ce tipuri de abilitati stau de fapt la baza acestui proces.
Ambele studii indica acelasi raspuns: abilitatea de a lua perspectiva, care este abilitatea de a ne pune in locul altcuiva.
In cel de-al doilea studiu, cu cat autoritatile de reglementare au obtinut un punctaj mai mare la un sondaj de luare a perspectivei, cu atat strategiile alese de ei au avut tendinta de a fi mai eficiente – cu alte cuvinte, cu atat au fost mai bune in atenuarea suferintei partenerului lor.
In primul studiu, cercetatorii au masurat luarea de perspectiva prin intermediul unui proxy – cat de des comentatorii au folosit pronume de persoana a doua orientate spre altcineva (cum ar fi „tu” sau „al tau”) in comentariile lor. Aici, cu cat comentariile lor au mai multa perspectiva, cu atat comentariile au fost evaluate ca fiind utile de catre destinatari – si cu atat mai multa recunostinta au exprimat destinatarii (de exemplu, „Multumesc! Acest mesaj m-a facut sa ma simt mai bine!”).
In plus, comentatorii care au folosit mai multa luare de perspectiva au vazut castiguri mai mari in propriile abilitati de reevaluare in cele trei saptamani. Cand exersam sa luam punctul de vedere al cuiva pentru a-l ajuta sa-si rezolve problemele, invatam sa devenim mai putin inradacinati in propria noastra perspectiva – ceea ce ne-ar putea ajuta mai tarziu, cand acea despartire sau concediere pare a fi sfarsitul lumii.
Toate acestea sugereaza ca a iesi din capul nostru si a intra in capul altora – empatia, cu alte cuvinte – este bine pentru toti cei implicati. Si atunci cand ne simtim singuri in suferinta noastra, ne putem adresa celorlalti atat de dragul nostru, cat si de dragul lor.