Daca viata ta ar fi un film, incotro s-ar indrepta intriga chiar acum.
Este posibil sa nu fii imortalizat in film prea curand, dar viata ta este totusi o poveste. Potrivit psihologilor, toti avem o naratiune interiorizata care explica cum am devenit persoana care suntem astazi si spre ce ne indreptam maine. Ca orice blockbuster de la Hollywood, aceasta naratiune are decoruri, scene, un complot, personaje si teme.
Pe masura ce ne gandim la rezolutii pentru anul care vine, Anul Nou poate fi, de asemenea, un moment pentru a reflecta asupra povestii noastre de viata si pentru a ne da seama cum totul se potriveste. Incorporarea obiectivelor noastre in naratiunea mai larga a vietii noastre ne poate oferi mai multa energie pentru a le urmari si pentru a deveni persoana care ne dorim sa fim.
Stiinta povestii vietii
Publicitate
X
Povestirea incepe in copilarie, cand copiii povestesc evenimente parintilor lor. Povestile lor – fragmentate, scurte si uneori aparent lipsite de sens – sunt mai mult decat dragute. Ele reflecta o lupta de a stapani aceasta forma innascuta de comunicare; eforturile copiilor dezvaluie, de asemenea, cat de solicitant este din punct de vedere cognitiv. Parintii ajuta acest proces punand intrebari despre cauze, efecte si emotii, implicit invatand copiii ce face o poveste buna.
Adolescentii se imbunatatesc treptat in capacitatea lor de a povesti, dar nu prea perfectioneaza arta. De fapt, cel putin un studiu spune ca povestile noastre devin din ce in ce mai coerente prin varsta de 20 de ani. Capacitatea de a ne integra povestile in jurul unei teme comune – mai multe despre asta mai jos – continua sa se imbunatateasca chiar si pana la 40 de ani. Povestile sunt modul in care dam sens lumii si ne povestim si ne revizuim constant in cap, uneori fara sa ne dam seama.
Desi povestea noastra de viata se bazeaza pe evenimente reale, este, de asemenea, extrem de personala si subiectiva. Aceeasi viata ar putea fi povestita in multe feluri; Ne-am putea concentra asupra divortului parintilor nostri si a modului in care acesta a colorat tot ce a urmat, sau sa minimizam divortul si, in schimb, sa evidentiem o cariera universitara exemplara.
„A crea orice fel de poveste este o constructie. Nu este doar sa gasesti ceva care este acolo”, spune profesorul Northwestern Dan McAdams, un pionier in domeniul psihologiei narative. „Eurile creeaza povesti, care la randul lor creeaza sine.”
Povestile nu numai ca ne spun cine suntem, dar pot deveni si resurse pe care le folosim in momente de dificultate: amintirea povestilor de forta sau rezistenta ne ajuta sa ne confruntam cu noi provocari, amintindu-ne cum am rezolvat problemele in trecut. A spune povesti ne poate conecta cu ceilalti, creand intimitate si intarind relatiile. Cele mai bune povesti ofera sens si scop prin legarea evenimentelor si experientelor aparent aleatorii intr-o calatorie progresiva.
Trei teme comune de viata
Studiul povestilor nu este usor, deoarece viata fiecarei persoane este atat de unica. In incercarea lor de a clasifica si corela, cercetatorii au venit cu diferite moduri de a analiza povestile de viata, iar una dintre aceste moduri este dupa tema.
O tema este un fir motivational comun sau un model care strabate o poveste de viata. Cele trei teme detaliate mai jos — comuniunea, agentia si rascumpararea — au fost toate legate de bunastare. Daca vrei sa cultivi fericirea in anul care vine, organizarea obiectivelor tale si a povestii tale de viata in jurul uneia dintre aceste teme ar putea ajuta piesele sa se lase la locul lor.
1. Impartasania.Povestile care subliniaza conexiunea, dragostea, prietenia, intimitatea, grija sau apartenenta intruchipeaza tema comuniunii. De exemplu, intr-o lucrare din 2013, o participanta s-a concentrat pe relatiile ei de sustinere atunci cand si-a amintit o anumita amintire: „Am fost calduros, inconjurat de prieteni si am avut o atentie pozitiva in acea noapte. M-am simtit iubit neconditionat.”
Intr-un studiu din 2004, 125 de studenti au completat sondaje de personalitate si apoi au scris aproximativ zece scene din povestea lor de viata, inclusiv o scena de moralitate si o scena de decizie. Cercetatorii au analizat aceste scene pentru diferite teme, inclusiv tema comuniunii. Cu cat aceasta tema a aparut mai mult in scrisul lor, cu atat elevii au avut tendinta de a fi mai extravertiti si mai agreabili – doua trasaturi care sunt asociate cu o fericire ridicata.
Mai multe despre povesti
Jeremy Adam Smith despre stiinta povestii.
Cititi eseul lui Paul Zak, „Cum schimba povestile creierul”.
Aflati mai multe despre motivul pentru care oamenii ar putea face arta.
Invata cum sa-ti scrii un jurnal prin luptele tale.
2. Agentie.Daca unele povesti subliniaza conexiunea sociala, altele pun accentul pe realizare, stapanire de sine, imputernicire, statut si influenta. „Ma provoc la limita din punct de vedere academic, fizic si la locul de munca. De atunci [a divortului meu], am indeplinit practic orice obiectiv pe care mi l-am propus”, a scris un alt participant in acel studiu din 2013. Cand isi descriu experienta in terapie, oamenii care spun povesti cu o tema de agentie mai puternica tind sa aiba o bunastare mai mare.
Totusi, diferenta dintre comuniune si agentie nu se rezuma pur si simplu la concentrarea asupra relatiilor sau a muncii. Amintiti-va, povestile sunt subiective, la fel si temele. Daca as infiinta un grup de intalniri, as putea alege sa privesc asta ca pe un act antreprenorial de conducere sau ca urmarirea unei conexiuni mai profunde. Fiecare lentila ar avea un impact diferit asupra sentimentului meu de sine si asupra povestii mele de viata.
3. Rascumpararea.Tema mantuirii, poate cea mai bine studiata in psihologia narativa, exista atunci cand ceva rau este atenuat sau transformat de binele care urmeaza. Povestile mantuirii sunt povesti triste cu un final fericit: am crescut sau am invatat ceva, sau pur si simplu ne-am recuperat; poate ca alegem sa vedem intreaga experienta ca pe o forma de sacrificiu iubitor.
Intr-o lucrare din 2001, profesorul de la Universitatea din Missouri, Laura King, il citeaza pe parintele unui copil cu dizabilitati spunand o poveste a mantuirii. Povestea se incheie:
stiu ca fiica mea este destul de speciala. Parca face parte dintr-o alta rasa sau de pe alta planeta. Cu siguranta e conectata diferit. Si cred ca acele fire sunt legate direct de Dumnezeu. Ea este cel mai aproape de un inger de pe Pamant.
Intr-un alt studiu din 2001, cercetatorii au intervievat 74 de adulti despre povestea lor de viata. In timpul unei conversatii de doua ore, participantii au descris o varietate de scene din viata lor, inclusiv un punct culminant, un punct scazut, un punct de cotitura, cea mai timpurie amintire si scene importante din copilarie, adolescenta si varsta adulta. Cand au fost analizate povestile lor, rezultatele au aratat ca participantii care au avut tendinta de a spune mai multe povesti despre rascumparare au raportat, de asemenea, o satisfactie mai mare in viata. Povestile rascumparatoare erau mai strans legate de satisfactia vietii decat povestile care implica emotii pozitive, asa ca nu doar sfarsitul fericit al rascumpararii i-a facut pe oameni sa se simta mai bine.
„O poveste [mantuitoare] sugereaza speranta si progres in viata si, prin urmare, poate conferi povestitorului un avantaj general de a face fata”, scriu cercetatorii. Poate deveni o profetie care se auto-implineste, indiferent daca interpretarea pozitiva a fost initial adevarata sau nu: intr-un studiu din 2013, alcoolicii care au spus ca ultimul lor episod de bautura le-a imbunatatit intr-un fel (facandu-i mai puternici sau mai motivati) aveau mai multe sanse sa fie treji. si cu o sanatate mai buna patru luni mai tarziu.
La varsta mijlocie, oamenii care spun povesti rascumparatoare tind, de asemenea, sa manifeste mai mult altruism, sau „generativitate”: acte precum voluntariatul, mentorat, activitatea civica, parenting si predare.
Sunt necesare mai multe dovezi inainte ca cercetatorii sa ajunga la concluzia ca anumite povesti de viata ii fac pe oameni sa devina mai fericiti, dar banuiesc ca este un fel de bucla: accentuarea anumitor teme de viata duce la fericire, dar este si cazul ca oamenii mai fericiti au mai multe sanse sa evidentieze anumite teme, si sa devii si mai fericit.
Cum se potrivesc obiectivele in povestea ta de viata
Citind despre aceste teme, s-ar putea sa te trezesti ca graviteaza catre una dintre ele. Poate ca prioritizati relatiile in acest moment al vietii tale sau te lupti sa depasesti trauma.
„Trucul este sa identifici tipul de tema care va functiona pentru tine si viata ta (nu exista o solutie „unica pentru toate” aici)”, spune profesorul UC Riverside Will Dunlop.
Deci, cum ar trebui tema vietii tale sa-ti informeze obiectivele pentru anul urmator
Primul lucru de inteles este ca obiectivele fac parte din tapiseria povestii vietii. „Nu poate exista nicio poveste fara intentie”, scria McAdams in 1992. „In plus, nu poate exista intentie fara poveste.”
De regula, atunci, povestile de viata si obiectivele tind sa se alinieze. Intr-un studiu din 2006, cercetatorii le-au cerut studentilor sa-si descrie obiectivele si povestile de viata. Ei au descoperit ca studentii cu obiective sociale (sa cunoasca oameni sau sa-si faca prieteni) au mai multe sanse sa aiba povesti de viata sociala – povesti de viata care subliniaza temele comuniunei si altruismului. Obiectivele pot chiar modela amintirile pe care este mai probabil sa ne amintim.
Atingerea acestui tip de integrare intre obiective si povestile de viata ne va face mai motivati si mai energici pentru a ne indeplini obiectivele, spune McAdams.
„Obiectivele striga sau fac semn sa fie aduse in naratiune”, spune el. „Exista aceasta poveste in curs de desfasurare despre viata si, daca un obiectiv este demn de a fi adus in acea naratiune continua, atunci a sosit.”
Cand un obiectiv este integrat in povestea noastra de viata, „creste miza”, adauga el. „Se spune: „Acesta este un lucru important. Insasi identitatea mea depinde (intr-o anumita masura) de succes.” Si cu cat un scop devine mai mult parte a identitatii noastre, sugereaza teoria autodeterminarii, cu atat mai mult trece de la a fi motivat extrinsec la a fi motivat intrinsec.
Totusi, McAdams subliniaza, de asemenea, ca un obiectiv poate reprezenta o abatere de la traiectoria noastra anterioara in viata, un fel de tranzitie sau punct de cotitura – si asta poate deveni si o parte din povestea vietii noastre. De exemplu, dependentul de munca care promite ca va ajunge acasa la timp pentru cina poate trece de la o tema a agentiei la o tema a comunicarii.
Oricum ar fi, este intelept sa intelegem modul in care obiectivele noastre pentru viitor se leaga de drumul nostru in trecut. Obiectivele si rezolutiile de Anul Nou nu trebuie sa fie neaparat aspiratii izolate, esuate si uitate. In schimb, ei pot contribui la crearea unei teme de viata si a unei identitati care sa reziste.
