Empatia poate fi dureroasa.
Sau asa sugereaza un numar tot mai mare de cercetari neurostiintifice. Cand asistam la suferinta si suferinta la altii, tendinta noastra naturala de a empatiza ne poate aduce durere indirecta.
© Catherine Choi
Exista o modalitate mai buna de a aborda suferinta la alte persoane
Un studiu recent, publicat in jurnalul Cerebral Cortex, sugereaza ca putem face fata mai bine emotiilor negative ale altora prin intarirea propriilor abilitati de compasiune, pe care cercetatorii le definesc drept „sentiment” preocuparea pentru suferinta altuia si dorinta de a spori bunastarea acelui individ.”
Reclama
X
„Empatia este cu adevarat importanta pentru intelegerea emotiilor celorlalti foarte profund, dar exista un dezavantaj al empatiei atunci cand vine vorba de suferinta altora”, spune Olga Klimecki, cercetator la Institutul Max Planck pentru Stiinte Cognitive si Creierului Uman din Germania si autorul principal al studiului. „Cand impartasim prea mult suferinta altora, emotiile noastre negative cresc. Prezinta pericolul unei epuizari emotionale.”
Echipa de cercetare a trimis participantii la studiu la un curs de meditatie de o zi, care a folosit tehnici si filozofii din traditiile contemplative orientale. Participantii, dintre care niciunul nu a avut experienta anterioara de meditatie, au exersat extinderea sentimentelor de caldura si grija fata de ei insisi, o persoana apropiata, o persoana neutra, o persoana in dificultate si straini completi, ca o modalitate de a-si dezvolta abilitatile de compasiune.
Atat inainte, cat si dupa antrenament, participantilor li s-au aratat videoclipuri cu persoane aflate in dificultate (de exemplu, plangand dupa ce casa lor a fost inundata). Dupa expunerea la fiecare videoclip, cercetatorii au masurat raspunsurile emotionale ale subiectilor printr-un sondaj. Activitatea lor cerebrala a fost, de asemenea, inregistrata folosind un aparat fMRI, un dispozitiv care urmareste fluxul sanguin in timp real din creier, permitand astfel oamenilor de stiinta sa vada ce zone ale creierului au fost active ca raspuns la vizionarea videoclipurilor.
Ei au descoperit ca antrenamentul despre compasiune i-a determinat pe participanti sa experimenteze o emotie semnificativ mai pozitiva atunci cand vizioneaza videoclipurile suparatoare. Cu alte cuvinte, pareau mai capabili sa faca fata stresului decat au facut-o inainte de antrenament – si s-au descurcat mai bine decat un grup de control care nu a primit antrenamentul despre compasiune.
„Prin antrenamentul pentru compasiune, ne putem creste rezistenta si ne putem aborda situatiile stresante cu un efect mai pozitiv”, spune Klimecki.
Abordarea emotionala pozitiva a fost insotita de o schimbare a modelului de activare a creierului: inainte de antrenament, participantii au aratat activitate intr-o retea „empatica” asociata cu perceptia durerii si neplacut; dupa antrenament, activitatea s-a mutat intr-o retea „compasionala” care a fost asociata cu dragostea si afilierea.
Noile lor modele de activare a creierului semanau mai mult cu cele ale unui „expert” care meditase in fiecare zi asupra compasiunii timp de mai bine de 35 de ani, al carui creier a fost scanat de cercetatori pentru a oferi un punct de comparatie. Acest rezultat sugereaza ca antrenamentul a adus schimbari fundamentale in modul in care creierul lor a procesat scenele suparatoare, intarind partile care incearca sa atenueze suferinta – un exemplu de neuroplasticitate, cand creierul evolueaza fizic ca raspuns la experienta.
Emotiile negative nu au disparut dupa antrenamentul de bunatate iubitoare; doar ca participantii erau mai putin susceptibili sa se simta stresati. Potrivit lui Klimecki si colegilor ei, acest lucru sugereaza ca formarea a permis participantilor sa ramana in contact cu emotia negativa dintr-o mentalitate mai calma. „Compasiunea este un bun antidot”, spune Klimecki. „Ne permite sa ne conectam la suferinta altora, fara sa fim prea stresati.”
Principala concluzie este ca ne putem modela propriile reactii emotionale si putem modifica modul in care simtim si raspundem la anumite situatii. Cu alte cuvinte, spune Klimecki, „emotiile noastre nu sunt puse in piatra”.
Asadar, luarea unui curs de compasiune precum cel oferit prin acest studiu este singura modalitate de a construi compasiunea
Nu neaparat. Cercetarile sugereaza ca puteti cultiva o mentalitate plina de compasiune prin incurajarea cooperarii, practicarea atentiei, abtinerea de la a da vina pe ceilalti, actionand impotriva inegalitatii si fiind receptiv la sentimentele celorlalti fara a adopta acele sentimente ca pe ale tale.
