Iata un puzzle: de ce ne pasa cand un strain face o fapta buna pentru un alt strain
Majoritatea teoriilor din stiintele sociale spun ca actiunile si sentimentele oamenilor sunt motivate de interesul propriu. Deci de ce suntem uneori emotionati pana la lacrimi de faptele bune sau actiunile eroice ale altora
Cred ca nu putem avea o intelegere completa a moralitatii umane pana nu putem explica de ce si cum fiintele umane sunt atat de puternic afectate de vederea unui strain care ajuta un alt strain. In ultimii ani, am studiat acest sentiment, pe care il numesc „inaltare”. Am definit elevatia ca fiind un sentiment cald si inaltator pe care oamenii il experimenteaza atunci cand vad acte neasteptate de bunatate, bunatate, curaj sau compasiune umana. O face pe o persoana sa-si doreasca sa-i ajute pe ceilalti si sa devina ea insasi o persoana mai buna.
© Leigh Wells
Altitudinea este cunoscuta pe scara larga in culturi si epoci istorice. Probabil il recunoasteti singur. Dar din anumite motive, niciun psiholog nu a studiat-o empiric. In schimb, psihologii si-au concentrat majoritatea energiilor asupra emotiilor morale negative, in special asupra vinovatiei si maniei. Psihologii s-au gandit la morala in primul rand ca la un sistem de reguli care ii impiedica pe oameni sa se raneasca unul pe altul si sa-si ia posesiunile.
Reclama
X
Dar eu cred ca moralitatea este mult mai bogata si mai echilibrata. Majoritatea oamenilor nu vor sa violeze, sa fure si sa ucida. Ceea ce isi doresc cu adevarat este sa traiasca intr-o comunitate morala in care oamenii se trateaza bine unii pe altii si in care isi pot satisface nevoile de dragoste, munca productiva si un sentiment de apartenenta la grupuri de care sunt mandri. Avem un sentiment visceral ca nu traim intr-o astfel de lume morala atunci cand vedem oameni comportandu-se in moduri meschine, crude sau egoiste. Dar cand vedem un strain savarsind un simplu act de bunatate pentru un alt strain, ne da un sentiment palpitant ca poate traim intr-o astfel de lume. Faptul ca putem fi atat de receptivi la faptele bune ale altora – chiar si atunci cand nu beneficiem in mod direct – este o fateta foarte importanta a naturii umane. Da, oamenii pot fi teribil de cruzi si trebuie sa ne continuam studiul despre rasism, violenta, si alte boli sociale. Dar exista si o latura mai stralucitoare a naturii umane, iar psihologia ar trebui sa o priveasca mai atent.
Dincolo de dezgust
, am inceput sa examinez elevatia abia dupa ce ani de zile am studiat opusul ei: dezgustul. Are sens evolutiv ca fiintele umane sa aiba o emotie care ne face sa simtim repulsie fata de alimente putrede, excremente, cadavre si alte obiecte fizice care sunt pline de bacterii si paraziti periculosi. De asemenea, are sens ca dezgustul sa ne faca hipersensibili la contagiune – adica simtim dezgust fata de orice a atins ceva ce ni se pare dezgustator.
Dar cand eu si colegii mei am cerut de fapt oamenilor din mai multe tari sa enumere lucrurile pe care le considerau dezgustatoare, am constatat in mod repetat ca majoritatea oamenilor au mentionat infractiuni sociale, cum ar fi ipocrizia, rasismul, cruzimea si tradarea. Cum naiba o emotie bazata pe alimente si foarte corporale a devenit o emotie sociala si morala
Versiunea scurta a incercarii noastre de a raspunde este ca, desi dezgustul ii poate motiva pe oameni sa se distanteze de amenintarile fizice, este potrivit si pentru a face fata amenintarilor sociale. Cand ni se pare dezgustatoare actiunile sociale, ele ne indica faptul ca persoana care le-a comis este intr-un fel defecta moral. In aceasta lumina, se pare ca plasam actiunile umane pe o dimensiune verticala care merge de la conceptia noastra despre binele absolut (Dumnezeu) sus, pana la raul absolut (Diavolul) dedesubt. Aceasta dimensiune verticala se gaseste in multe culturi – de exemplu, in ideile hinduse si budiste ca oamenii se reincarneaza la niveluri superioare sau inferioare, in functie de comportamentul lor moral in aceasta viata.
Dezgustul social poate fi atunci inteles ca reactia emotionala pe care o au oamenii cand ii vad pe ceilalti se misca „in jos” sau isi manifesta natura inferioara, mai josnica, mai putin asemanatoare lui Dumnezeu. Fiintele umane se simt revoltate de depravarea morala, iar aceasta repulsie este asemanatoare cu repulsia pe care o simt fata de mancarea putreda si gandaci. In acest fel, dezgustul ne ajuta sa formam grupuri, sa respingem deviantii si sa construim o comunitate morala.
M-am gandit ani de zile la natura sociala a dezgustului in acest fel si la ce inseamna exact cand cineva se misca „in jos” pe dimensiunea verticala de la bine la rau. Dar apoi, intr-o zi din 1997, mi-am ridicat privirea. Nu m-am gandit niciodata ce emotie simtim cand vedem pe cineva care se deplaseaza mai sus pe dimensiunea verticala, actionand intr-un mod onorabil sau sfant. Dar odata ce am inceput sa investighez, am vazut un raspuns emotional complet nou declansat de un comportament virtuos, pur sau supra-uman. Am numit aceasta emotie „inaltare” pentru ca vazand pe alti oameni ridicandu-se pe dimensiunea verticala spre bunatate pare sa-i faca pe oameni sa se simta mai sus pe ea insisi. Odata ce am inceput sa caut elevatia, am gasit-o cu usurinta. Am vazut ca majoritatea oamenilor recunosc descrierile lui, iar presa populara si Oprah Winfrey vorbesc despre asta (ca fiind atinse, miscate sau inspirate).
Am facut acum cateva experimente cu privire la elevatie si iata ce am invatat.
Studierea inaltimii
In primul rand, elevii mei si cu mine le-am rugat oamenilor sa scrie in detaliu despre cinci tipuri de situatii despre care credeam ca ar putea produce diferite tipuri de emotii pozitive, inclusiv fericire si elevatie. Apoi am pus intrebari specifice despre schimbarile corporale, gandurile, actiunile si motivatiile lor in aceste diferite situatii. In intrebarea care trebuia sa-i determine pe oameni sa-si impartaseasca experientele de inaltare, le-am rugat participantilor sa scrie despre „un moment specific in care ati vazut o manifestare a naturii „mai inalte” sau „mai bune” a umanitatii”. Povestile spuse ca raspuns erau adesea emotionante si frumoase.
Circumstantele cele mai frecvent citate care au cauzat inaltarea au implicat sa vad pe altcineva dand ajutor sau ajutor unei persoane care era saraca sau bolnava sau blocata intr-o situatie dificila. Un caz deosebit de puternic si detaliat surprinde aroma acestor situatii:
Eu si trei tipi de la biserica mea plecam acasa dupa ce ne-am oferit voluntar serviciile la Armata Salvarii in acea dimineata. Ninse inca din noaptea precedenta, iar zapada era o patura groasa pe pamant. In timp ce treceam cu masina printr-un cartier de langa locul in care locuiam, am vazut o femeie in varsta cu o lopata in alee. Nu m-am gandit prea mult la asta cand unul dintre tipii din spate i-a cerut soferului sa-l lase aici. Soferul nu a fost foarte atent asa ca a ajuns sa se intoarca inapoi spre casa doamnei. Am presupus ca acest tip a vrut doar sa-i scuteasca soferului de efort si sa mearga pe distanta scurta pana la casa lui (desi nu aveam nicio idee unde locuia). Dar cand l-am vazut sarind de pe bancheta din spate si apropiindu-se de doamna, mi-a cazut gura socata cand mi-am dat seama ca se oferea sa-i dea cu lopata plimbarea pentru ea.
Cand participantii au vazut acte de bunatate neasteptate ca acesta, s-au descris de obicei ca fiind surprinsi, uluiti si emotionati. Descrierile lor sugereaza ca sub suprafata, isi schimbau parerile despre umanitate intr-un mod mai optimist si declansau obiective mai inalte pentru ei insisi. Cand a fost intrebat: „Sentimentul ti-a dat vreo inclinatie spre a face ceva
”, cel mai frecvent raspuns a fost de a descrie dorintele generale de a-i ajuta pe altii si de a deveni o persoana mai buna. Mai multi participanti au descris tipul de deschidere si indemnul de a fi jucaus pe care psihologul Barbara Fredrickson le-a atribuit bucuriei. Femeia care a scris mai sus despre episodul cu lopatul zapezii a scris si ea:
Imi venea sa sar din masina si sa-l imbratisez pe tipul asta. Imi venea sa cant si sa alerg, sau sa sar si sa rad. Doar fiind activ. Imi venea sa spun lucruri frumoase despre oameni. Scrierea unei poezii frumoase sau a unui cantec de dragoste. Se joaca in zapada ca un copil. Povestind tuturor despre fapta lui.
O tema comuna in majoritatea naratiunilor este concentrarea sociala – dorinta de a fi cu, de a iubi si de a ajuta alti oameni. Efectele acestor sentimente par sa aiba efecte potential de modificare a vietii. Un participant a descris cat de emotionat a fost cand atat de multi oameni au venit sa-i viziteze si sa-si intretina familia in timp ce bunicul sau era pe moarte. El a spus ca inca mai avea acele sentimente sapte ani mai tarziu si ca acele sentimente i-au inspirat decizia de a deveni medic. Sentimentele de inaltare par deosebit de capabile sa incurajeze iubirea, admiratia si dorinta de o afiliere mai stransa cu cel care a facut fapta buna. Femeia din incidentul de zapada a scris:
Spiritul meu a fost ridicat chiar mai sus decat era deja. Eram vesela, fericita, zambitoare, plina de energie. M-am dus acasa si am tasnit despre asta catre colegii mei de apartament, care le-au strans inimile. Si, desi nu l-am vazut niciodata pe acest tip ca fiind mai mult decat un prieten, am simtit un indiciu de sentiment romantic pentru el in acest moment.
Dragostea si dorinta de afiliere par a fi un raspuns uman obisnuit la marturisirea sfintilor si a faptelor sfinte, sau chiar la auzirea lor de mana a doua. Daca dezgustul este o emotie negativa care intareste limitele ego-ului si apararea impotriva unui altul condamnabil din punct de vedere moral, atunci elevatia este opusul ei – o dorinta de a se asocia cu cei care sunt admirabili din punct de vedere moral.
Un al doilea studiu a confirmat acest portret general al elevatiei. Acest al doilea studiu a indus inaltarea intr-un laborator, aratand unui grup de participanti clipuri video dintr-un documentar despre Maica Tereza. Grupurile de control au vazut alte videoclipuri, inclusiv un documentar neutru din punct de vedere emotional, dar interesant, si o secventa de comedie din emisiunea de televiziune America’s Funniest Home Videos. In comparatie cu participantii care au vizionat videoclipurile de control, participantii care au vizionat clipul video de ridicare au raportat ca se simt mai iubitor si inspirati, au dorit mai mult sa ajute si sa se afilieze cu ceilalti si au fost mai probabil sa se ofere voluntari pentru a lucra la o organizatie de caritate umanitara dupa aceea. .
In ambele studii, am constatat ca participantii in conditiile de inaltime au raportat modele diferite de sentimente si motivatii fizice in comparatie cu participantii in conditiile de control. Participantii inalti au avut mai multe sanse sa raporteze sentimente fizice in piept – in special sentimente calde, placute sau „furcaturi” – si au fost mai probabil sa raporteze ca doresc sa-i ajute pe ceilalti, sa devina ei insisi oameni mai buni si sa se afilie cu ceilalti. In ambele studii, sentimentele de fericire raportate i-au incurajat pe oameni sa se angajeze in activitati private sau interesate de sine, in timp ce sentimentele de inaltare pareau sa deschida oamenii si sa le indrepte atentia spre exterior, catre alti oameni.
Pe baza acestei cercetari, cred ca inaltirea are multe beneficii, inclusiv beneficii individuale, cum ar fi energia si jocul femeii din exemplul de mai sus. Cu toate acestea, inaltimea este deosebit de interesanta din cauza beneficiilor sale sociale – puterea sa de a se raspandi, care ar putea imbunatati comunitati intregi. Daca faptele rele frecvente declanseaza dezgust social, cinism si ostilitate fata de semeni, atunci faptele bune frecvente pot avea un tip de efect de distrugere sociala, ridicand nivelul de compasiune, iubire si armonie intr-o societate intreaga. Eforturile de promovare si publicitate a altruismului pot avea, prin urmare, rezultate pe scara larga si rentabile. Acum analizez posibilitatea ca elevatia sa poata fi utilizata in programele de educatie morala, inspirand tinerii in moduri in care tehnicile de predare mai traditionale nu nu pot.
Devenind ridicat
Este un fapt surprinzator si foarte frumos despre specia noastra ca fiecare dintre noi poate fi emotionat pana la lacrimi la vederea unui strain care ajuta un alt strain. Este un fapt si mai frumos ca aceste sentimente ne inspira uneori sa ne schimbam propriul comportament, valori si obiective. Naratiunile despre vietile lui Isus, Buddha, Maica Tereza si alte figuri inspiratoare sunt pline de povesti despre oameni care, la intalnirea cu figura sfanta, au renuntat la activitatile lor materialiste anterioare si s-au dedicat promovarii misiunii celui care i-a ridicat.
Intr-adevar, un semn distinctiv al elevatiei este ca, la fel ca dezgustul, este contagios. Cand o poveste de inaltime este spusa bine, ii inalta pe cei care o aud. Momentele puternice de inaltare, indiferent daca au fost experimentate la mana a doua sau la mana a doua, par sa apese uneori un buton mental de „resetare”, stergand sentimentele de cinism si inlocuindu-le cu sentimente de speranta, iubire, optimism si un sentiment de inspiratie morala. Acest gand este pentru moment o speculatie nefondata, dar o descriere clara a unui astfel de caz mi-a fost trimisa recent de un barbat pe nume David Whitford.
Cu cativa ani in urma, biserica unitariana a lui David a cerut fiecaruia dintre membrii sai sa scrie propria „autobiografie spirituala”, o relatare a modului in care a devenit o persoana mai spirituala. In timp ce reflecta asupra experientelor sale spirituale, David a devenit nedumerit de ce este atat de des miscat pana la lacrimi in timpul slujbelor bisericii. El a concluzionat ca exista doua feluri de lacrimi. Pe primul le-a numit „lacrimi de compasiune”, precum cele pe care le-a varsat in timpul unei predici de Ziua Mamei despre copiii care cresteau abandonati sau neglijati. El a scris ca aceste cazuri i s-au simtit ca „intepate in suflet”, dupa care „dragostea se revarsa” pentru cei care sufera.
Dar al doilea fel de lacrimi a fost foarte diferit. El le-a numit „lacrimi de sarbatoare”, dar ar fi putut la fel de bine sa le numeasca „lacrimi de inaltime”. Voi incheia acest articol cu cuvintele lui, care ofera o descriere mai elocventa a elevatiei decat orice as putea scrie.
La cateva saptamani dupa Ziua Mamei, ne-am intalnit aici in sanctuar dupa slujba si ne-am gandit daca sa devenim o Congregatie de Bun venit [o congregatie care intampina oamenii gay]. Cand John a sustinut rezolutia si a vorbit despre cum, din cate stia el, a fost primul barbat gay care a venit la First Parish, la inceputul anilor 1970, i-am plans pentru curaj. Mai tarziu, cand toate mainile s-au ridicat si hotararea a fost adoptata in unanimitate, am plans pentru dragostea exprimata de congregatia noastra in acel act. A fost o lacrima de sarbatoare, o lacrima de receptivitate la ceea ce este bine in lume, o lacrima care spune ca este in regula, relaxeaza-te, lasa-ti garda jos, exista oameni buni in lume, exista bine in oameni, dragostea este reala , este in natura noastra. Genul asta de lacrima este si ca si cum ai fi intepat, doar ca acum se revarsa dragostea.
