La inceputul acestei luni, Los Angeles Times a dat in judecata Districtul Scolar Unificat din Los Angeles (LAUSD) pentru a obtine evaluarile profesorilor, calculate folosind scorurile standardizate ale elevilor la testele. The Times, care a publicat deja evaluarile profesorilor LAUSD in urma cu doi ani, sustine ca acest lucru este justificat deoarece este un serviciu important pentru parinti si public.
Da, desigur, trebuie sa existe responsabilitatea scolii. Dar avem dovezi bune pentru a crede ca (1) cruciada Times nu ne va ajuta de fapt sa identificam profesori eficienti, (2) poate afecta efectiv performanta profesorilor (si elevilor) si (3) poate distrage atentia educatorilor si publicului. de la reforme scolare mai importante.
© lisafx
In primul rand, cercetarile au sugerat in repetate randuri ca evaluarile „cu valoare adaugata” ale profesorilor nu ofera o imagine exacta a abilitatilor acelui profesor. Fluctuatia dramatica a evaluarilor unui profesor de la un an la altul sugereaza ca exista numerosi factori care influenteaza aceste evaluari pe langa eficienta profesorului. Unii dintre acesti factori includ calitatea vietii de acasa a studentilor, vacanta de vara (dovezile sugereaza ca studentii cu venituri mici pierd mai mult din ceea ce au invatat, poate pentru ca nu au intarit atat de mult acasa), variatii ale abilitatilor elevilor de la de la un an la altul si frecventa la scoala.
Publicitate
X
In al doilea rand, exista impactul psihologic pe care evaluarea cu valoare adaugata il poate avea asupra profesorilor si pe care testarea cu mize mari le poate avea asupra studentilor.
Cercetarile au aratat ca testarea cu miza mare scade moralul profesorilor, le creste nivelul de stres si ii face sa se simta lipsiti de putere, vinovati, anxiosi si alienati – in special pe cei din scolile cu saracie ridicata. Nu tocmai o reteta pentru cresterea si imbunatatirea profesorilor. Iar umilinta publica de a raporta aceste evaluari in Times nu poate decat sa intensifice aceste probleme. Amintiti-va de vremurile de demult cand studentii erau asezati intr-un colt purtand o palarie
de negru. Exista un motiv pentru care nu mai facem asta, in principal din cauza prejudiciului pe care il aduce valorii de sine a unui copil. Profesorii nu sunt diferiti. Cercetatorii au descoperit ca umilirea publica duce la niveluri ridicate de depresie, anxietate, furie si neputinta.
Un desen al elevului de nivel elementar care ilustreaza cum s-a simtit elevul in timp ce sustinea un test standardizat.
Criticii evaluarii cu valoare adaugata sunt foarte ingrijorati de faptul ca aceste tipuri de evaluari vor descuraja profesorii eficienti sa aleaga vreodata sa lucreze in scolile noastre cele mai nevoiase. De ce s-ar supune ei insisi sansei mari de esec, conditiilor dificile de munca si posibilitatii de umilire publica
Si mai critic pentru dezbatere este impactul emotional pe care testele cu mize mari il au asupra studentilor nostri. Un studiu le-a cerut elevilor din ciclul elementar sa deseneze imagini cu cum s-au simtit in timpul unui test standardizat pe care l-au sustinut in ziua precedenta. Nici un desen al unui student nu a sugerat ca experienta a fost una pozitiva. In schimb, elevii au desenat imagini care infatiseaza nervozitatea, furia, izolarea si neputinta (vezi imaginea din stanga pentru un exemplu).
Cercetarile au aratat, de asemenea, ca studentii care se confrunta cu anxietatea fata de teste nu au rezultate atat de bune la teste, ceea ce le scade valoarea de sine. Acest lucru se transforma intr-un cerc vicios pentru elevii cu performante scazute a caror anxietate creste odata cu performante succesive slabe. Cercetarile au sugerat chiar ca studentii cu rezultate mai slabe se simt mai putin apreciati si primesc un tratament mai slab atat de la profesori, cat si de la colegi.
Poate cel mai rau dintre toate, studentii care isi petrec zilele invatand cum sa sustina teste, de cele mai multe ori isi pierd dragostea de a invata – singurul lucru pe care scolile ar trebui sa-l insufle elevilor mai presus de orice.
In cele din urma, accentul extrem pe testare ridica o intrebare mai mare: Care este scopul educatiei
Este pentru a produce studenti care se descurca bine la teste sau care sunt echipati sa prospere in viata si sa formeze relatii semnificative
Stiinta a aratat ca nu suntem fiinte unidimensionale care se potrivesc intr-o cutie ordonata. In schimb, suntem foarte complexi, alcatuiti din procese emotionale si cognitive interconectate pe care stiinta abia incepe sa le descopere, cu atat mai putin sa le inteleaga. Si cercetarile sugereaza in mod clar ca predarea atat abilitatilor cognitive, cat si social-emotionale duce la succesul academic, precum si la o viata plina de sens – o viata alcatuita din conexiuni sociale puternice, activitati orientate spre scop si emotii pozitive.
Mi-ar placea sa vad ziarele sarbatorind scolile care fac acest lucru bine, mai degraba decat sa injoseasca profesorii care au nevoie de sprijinul nostru.
