Au trecut mai bine de patru decenii, dar inca nu pot sa iert ce mi-au facut in acea dupa-amiaza de vara. Aveam 14 ani si ma plimbam prin mall cu cei doi „prieteni” ai mei, Roger si Carson. Ii prezentasem unul altuia cu o saptamana inainte, iar acum vorbeau inainte si inapoi, lasandu-ma afara doar pentru a ma tachina ocazional.
— Hei, Hank, spuse Roger. „Du-te in acest magazin si vezi cat costa milkshake-urile.”
— Vom astepta aici, spuse Carson.
Cu respect, am facut ceea ce mi-au sugerat prietenii. Cand m-am intors, ei disparusera. M-am uitat in sus si in jos pe poteci, le-am strigat numele, am asteptat sa se intoarca. In cele din urma, mi-am dat seama… am fost abandonat.
Reclama
X
Patruzeci si doi de ani mai tarziu, Carson a murit din cauza ranilor cauzate de un accident de motocicleta, sangele rau dintre noi nerezolvat. Roger
Am 4.922 de prieteni pe Facebook, dar nu este unul dintre ei. Ii sterg fiecare cerere.
Razbunarea nu este atat de dulce
Razbunarea este o emotie puternica; dorinta de a-i rani pe cei care ne gresesc este o trasatura universala a naturii umane, sustine Michael E. McCullough, autorul cartii Beyond Revenge: The Evolution of the Forgiveness Instinct. Dar necesita o taxa.
„Ochiul pentru ochi nu face decat sa oarba lumea” este un aforism atribuit frecvent lui Gandhi despre ceea ce se intampla atunci cand natiunile se lupta pentru ranchiuni de mult timp. In ceea ce priveste tinerea de ranile individuale, cercetatorii asociaza neiertarea cu depresia, anxietatea si ostilitatea. Mai multe studii au descoperit o rata mai mare a sistemului imunitar compromis si a problemelor cardiace la adultii care tin ranchiuna. In schimb, copiii si adultii care sunt capabili sa renunte la sentimentele de furie atunci cand au fost nedreptatiti experimenteaza o mai mare bunastare psihologica.
„Amaraciunea este ca cancerul”, i-a spus poetul Maya Angelou lui Dave Chappelle intr-un interviu. „Manca pe gazda. Nu face nimic obiectului nemultumirii sale.”
Fara resentimente
Iertarea are radacini ca invatatura atat spirituala, cat si seculara in cultura occidentala. In ultimii 40 de ani, a devenit subiect de studiu academic, deoarece cercetatorii au investigat impactul iertarii – si nu al iertarii – asupra relatiilor, sanatatii si fericirii celor care au suferit o serie de experiente traumatice. Dar, in ciuda dovezilor ca iertarea este buna pentru tine, iertarea are o problema de imagine, care provine, spun cercetatorii, dintr-o intelegere gresita a ceea ce este si ce nu este iertarea.
Potrivit Asociatiei Americane de Psihologie, iertarea este o schimbare voluntara si deliberata a sentimentelor fata de cineva care ti-a cauzat ranirea sau ranirea; implica renuntarea la emotiile negative fata de infractor si are ca rezultat o scadere a dorintei de razbunare sau razbunare.
Nu inseamna ca infractiunea a fost in regula. Iertarea este adesea considerata a fi un raspuns slab care tolereaza, minimizeaza sau scuza faptele gresite. Toate acestea sunt conceptii gresite, spune Loren Toussaint, profesor de psihologie la Luther College si co-editor al revistei Forgiveness and Health: Scientific Evidence and Theories Relating Forgiveness to Better Health.
Iertarea nu necesita ca cealalta persoana sa-si ceara scuze. Si nu trebuie (si uneori nu ar trebui) sa duca la reconciliere. Iertarea inseamna pur si simplu ca renunti la sentimentele de resentimente si razbunare. Va reorientati gandurile asupra emotiilor pozitive; poate chiar sentimente de intelegere, empatie si compasiune fata de persoana care te-a ranit.
„Iertarea nu inseamna compensare cu un raufacator daca este probabil sa te raneasca din nou”, explica Toussaint. „Iertarea inseamna sa te simti mai bine ca persoana.”
Daca copilul dumneavoastra este ranit de un frate sau de un bataus, este esential ca partea ranita sa fie protejata, iar faptuitorul sa fie disciplinat in mod corespunzator. Dar, presupunand ca infractiunea este tratata in mod corect, atunci cand un copil simte furie persistenta si ranit, iertarea este ceea ce il va ajuta sa-si revina – de acea ranire, si poate si de altii.
Un studiu pe copii de sase pana la noua ani din Belfast, condus de Robert Enright, profesor de psihologie educationala la Universitatea din Wisconsin-Madison, a constatat ca studentii care au invatat sa ierte si-au redus furia in general fata de toata lumea, nu doar fata de persoana care le-a facut rau.
De ce iertarea functioneaza pentru copii
Mai multe despre iertare si copii
Descoperiti cum iertarea ii face pe copii mai fericiti.
Explorati noua moduri de a ajuta fratii sa se inteleaga mai bine.
Invata cum sa cresti copii iertatori.
Cat de iertator esti
Raspunde la testul nostru si incearca aceste practici de iertare.
Cand copiii sunt nedreptatiti si nu iarta, ei raman „blocati” in situatia traumatizanta in care s-au simtit victimizati. De fiecare data cand isi amintesc evenimentul dureros, isi reexperimenteaza raspunsul la stres. Daca insista asupra resentimentelor lor, ei continua sa elibereze in creier substante chimice ale stresului, cum ar fi adrenalina, cortizolul si norepinefrina. Acest lucru activeaza amigdala si alte regiuni primitive ale creierului implicate in emotii de supravietuire, cum ar fi frica si furia. Rezultatul este o inhibitie a capacitatii creierului de rezolvare a problemelor, a creativitatii, a rationamentului si a controlului impulsurilor.
Ce se intampla in creier cand o persoana iarta este o imagine foarte diferita. In cercetarea Universitatii din Sheffield folosind scanarea fMRI, exercitiile de iertare au ajutat la activarea regiunilor creierului care simt empatie si emit judecati morale. Un studiu de la Universitatea din Pisa a constatat ca participantii care au avut in vedere iertare au manifestat activare in cinci regiuni ale creierului, indicand o crestere a emotiilor pozitive, a moralitatii cognitive, a intelegerii starilor mentale ale celorlalti, a perceptiei si a controlului cognitiv al emotiilor. Desi participantii la cercetare erau adulti tineri, studiile arata ca creierele copiilor sunt conectate in mod similar pentru rationament moral si empatie.
Copiii care invata sa ierte castiga, de asemenea, un avantaj din punct de vedere academic, iar motivul poate fi la fel de simplu ca sa aiba mai multa energie disponibila pentru a se concentra pe activitati constructive. Creierele lor nu sunt pline de fum, povestesc durerea si comploteaza sa se razbune; in schimb, au o lista curata in care pot organiza informatiile si pot gandi creativ.
Un studiu realizat de Enright a constatat ca sesiunile de consiliere dedicate predarii iertarii au avut beneficii academice semnificative pentru adolescentii expusi riscului. Doisprezece elevi de gimnaziu, care au suferit fiecare leziuni care le-au schimbat viata, au fost testati inainte si dupa un program de 15 saptamani de consiliere pentru iertare, cu rezultate uluitoare. Copiii au aratat imbunatatiri masurate in limba engleza scrisa, matematica si studii sociale; in atitudinea lor fata de scoala si profesorii lor; si in relatiile lor cu parintii lor si alti copii.
„Cercetarea sustine legatura dintre iertare si functiile academice imbunatatite”, spune Toussaint. „Emotiile negative ale lipsei de iertare pot fi detractori puternici de la atentia si concentrarea copiilor in clasa si in studiile lor individuale.”
Bine. In cele din urma, voi renunta la una dintre resentimentele mele de jumatate de secol. Nu e grozav ca Carson si Roger m-au abandonat. Dar merg mai departe. Roger, accept cererea ta pe Facebook… salut.
Acest articol face parte dintr-o noua serie GreatSchools despre modul in care stiinta dezvoltarii caracterului poate ajuta parintii sa promoveze onestitatea, diligenta, recunostinta, generozitatea, iertarea si curiozitatea in copiii lor. A fost publicat initial pe GreatSchools. Cititi articolul original.
