Poate fi cultivata bucuria
Si, daca da, putem sa-i invatam pe copiii nostri cum sa fie mai veseli in viata lor.
Din experienta noastra, raspunsul la ambele intrebari este da. Dar este nevoie sa stii ce tipuri de practici aduc adevarata fericire – si nu doar placere de moment – vietii tale. Odata ce ati stapanit asta, nu este prea greu sa le prezentati copiilor acele practici intr-un mod pe care ei sa le poata intelege si aprecia.
Acest eseu este dat din Awakening Joy for Kids de James Baraz si Michele Lilyanna ©2016. Retiparit cu permisiunea Parallax Press.
Noua noastra carte, Awakening Joy for Kids, este o resursa pentru parinti, profesori si ingrijitorii care doresc sa le ofere copiilor lor cadoul fericirii autentice. Plina de practici pe care le poti integra in ziua ta acasa sau la scoala, cartea noastra este conceputa pentru a fi un ghid pentru a-ti ajuta copiii sa-si creasca bunastarea si sa le permita sa faca fata stresului lumii cu prezenta, autocompasiune si deschidere. Oferim practici atat pentru adulti, cat si pentru copii, deoarece propria bunastare este cea mai buna prescriptie pentru a o transmite tinerilor.
Reclama
X
Multe dintre practicile noastre sunt inradacinate in stiinta. De exemplu, sugeram sa-i ajutam pe copii sa-si stabileasca intentiile pentru fericire, deoarece acordarea atentiei lucrurilor bune care se intampla in viata, mai degraba decat a se concentra doar asupra celor rele, le poate ajuta sa-si recableze creierul spre fericire. Predam meditatia mindfulness, deoarece s-a demonstrat ca mindfulness scade stresul si creste fericirea. Si invatam practica compasiunii, deoarece grija fata de ceilalti este cheia pentru relatii mai bune, sanatate si bunastare emotionala.
Aceste practici si celelalte prezentate in cartea noastra provin din experientele noastre ca practicanti ai meditatiei si ca profesori ai adultilor si copiilor. Cele doua descrise mai jos – cultivarea recunostintei si construirea rezistentei in vremuri dificile – sunt unele dintre cele mai puternice.
1. Recunostinta
De ce sa practici recunostinta
Pentru ca s-a descoperit ca recunostinta creste fericirea si sprijinul social la copii, ambele cruciale pentru bunastarea pe termen lung. Se pare ca aduce beneficii si adultilor.
Acordarea atentiei la ceea ce esti recunoscator poate schimba canalul gandirii tale negative si te poate ajuta sa apreciezi ceea ce este aici in viata ta chiar acum. Pentru a aprofunda efectul, totusi, este important sa va lasati sa experimentati pe deplin recunostinta cand este aici si sa va luati timp pentru a savura momentul, in special in corp. Chiar si doar cateva secunde de inregistrare a sentimentelor pozitive de recunostinta atunci cand apar ajuta la intarirea impactului acestora.
Iata cateva moduri in care incurajam practica recunostintei, mai intai la adulti, apoi la copii:
Meditatia recunostintei pentru adulti
Pentru a experimenta un gust de recunostinta, incercati sa stati linistit intr-o postura relaxata si sa va concentrati asupra centrului inimii. Pe masura ce inspirati, vizualizati respiratia cu bunatate; pe masura ce expirati, lasati negativitatea sa fie eliberata. Apoi reflecta asupra unei binecuvantari din viata ta – orice persoana sau lucru pentru care esti recunoscator. Ar putea fi la fel de simplu ca sa ai ochi de vazut, mancare de mancat si aer de respirat; sau ar putea fi recunostinta pentru ca ai dragoste in viata ta sau un loc de munca bun sau prieteni amabili. Oricare ar fi, fa-ti timp pentru a spune un „multumesc” linistit si apoi pentru a experimenta cu atentie sentimentele bune din corpul tau.
Alte practici de recunostinta pe care le-am gasit utile sunt scrierea unei scrisori de multumire, enumerarea a trei lucruri bune intr-un jurnal inainte de a merge la culcare seara sau doar impartasirea aprecierii tale pentru ceilalti atunci cand le intalnesti in viata de zi cu zi. Ori de cate ori faci o practica de recunostinta, iti adancesti sentimentele de bucurie si maresti bucuria din jurul tau. Iata cheia: nu o ratati!
Exercitii de recunostinta pentru copii
Pentru a ajuta la insuflarea recunostintei propriilor copii, incercati sa incepeti o practica a recunostintei la ora cinei. Poate ca va puteti tine de mana cu copiii vostri si toti impartasiti ceva pentru care ati fost recunoscatori in acea zi. Poate fi ceva la fel de simplu ca sa observi o floare sau bunatatea unui prieten. Doar impartasirea in acest fel ii ajuta pe parinti si pe copiii lor sa isi faca o idee mai buna despre ceea ce se intampla in viata celuilalt si este o modalitate simpla de a construi legaturi familiale mai profunde.
La scoala, o practica pe care o sugeram este sa-i punem pe copii sa se adune intr-un cerc si sa treaca in jurul unei pietre speciale, impartasind ceea ce sunt recunoscatori. Cu putina incurajare, copiii vor veni cu multe idei, cum ar fi „sa o pun pe mama sa-mi pregateasca pranzul” sau „se ghemuiesc cu pisica mea” sau „sa traiesc pe o planeta atat de frumoasa”.
Profesorii ii pot incuraja pe copii sa scrie intr-un jurnal special despre ceea ce sunt recunoscatori sau sa faca „steaguri de recunostinta” – bucati mici de material in care noteaza pentru ce sunt recunoscatori – si apoi sa le atarne de o sfoara in curtea scolii. In acest fel, copiii isi pot aminti si pot arata prietenilor pentru ce sunt recunoscatori ori de cate ori se joaca afara.
2. Ajutor in momente dificile
Recunostinta si alte abilitati despre care scriem, cum ar fi intentia, atentia si compasiunea, pot fi cultivate de-a lungul timpului prin atentie si practica si toate duc la o fericire mai mare si o bunastare social-emotionala.
Dar asta nu inseamna ca viata este intotdeauna fericita – si nici nu ar trebui sa fie. Unul dintre marile adevaruri este ca viata aduce si provocari. Este important pentru noi sa crestem bucurie in viata noastra, nu pentru a evita dificultatile inevitabile, ci pentru a le intalni cu putere si compasiune.
Practica imbratisarii greutatii este o parte vitala a trezirii bucuriei. Cu cat intelegem mai mult suferinta si suntem dispusi sa ne impacam cu ea, cu atat este mai mare posibilitatea de a dezvolta o minte care nu se teme de lucrurile grele atunci cand apar – pentru ca sub durere se afla intelepciunea, compasiunea si iubirea care se poate deschide catre aceasta.
RAIN: Cum pot lucra adultii cu sentimente dificile
Cand suferim, simtim adesea durere, furie, frica sau tristete. Acronimul RAIN ne poate ajuta sa ne amintim cum sa ne deschidem direct si sa lucram cu pricepere cu aceste sentimente dificile. Iata pasii pentru a face aceasta practica:
Recunoasteti ceea ce simti. Lasa-te deschis la emotiile tale de tristete, furie sau frica si numeste-i.
Lasa -i sa fie aici. Renuntati la orice agenda pentru ca aceasta sa se schimbe si, pentru cateva momente, acordati-i permisiunea sa fie asa cum este.
Investigati cum se simte in corpul vostru la nivel energetic, fara a intra in povestea din spate sau a incerca sa scapati de el. Aduceti o curiozitate sau un interes care implica pur si simplu explorarea peisajului emotiei dvs. fara a fi nevoie sa va dati seama.
Neidentificare— adica nu o lua personal; nu presupune ca experienta reflecta cine esti in nucleul tau. (De exemplu, nu-ti spune: „Sunt o persoana suparata.”) Recunoasteti ca toata lumea experimenteaza emotii; fac parte din conditia umana. Deschide-te la acel adevar si nu-l lasa sa te defineasca.
Daca explorarea emotiilor dificile devine prea grea, puteti intotdeauna sa exersati putina respiratie atenta sau recunostinta si sa reveniti la explorarea emotiilor mai tarziu. Acest lucru te va ajuta sa fii amabil cu tine insuti, aducand in acelasi timp mai mult echilibru emotiilor tale.
Autocompasiune pentru adulti
Mai multe despre fericire si copii
Aflati cum conexiunile sociale din copilarie duc la adulti fericiti.
Descoperiti sapte moduri de a stimula recunostinta si empatia copiilor.
Asculta o discutie despre cresterea unor copii care ierteaza.
Explorati tendinta de a preda mindfulness in scoli.
Atunci cand lucrezi cu o experienta dificila, cel mai important lucru pe care il poti face este sa fii plin de compasiune si grijuliu fata de tine – sa nu te bata cu ea si sa invoci mai multa durere. Practicarea autocompasiunii implica indreptarea atentiei tale grijulii catre tine, amintindu-ti ca durerea ta este ceva pe care toata lumea il experimenteaza.
Cercetatorul Kristin Neff sugereaza sa-ti pui mana pe inima si sa-ti trimiti mesaje pozitive, cum ar fi „Suferinta face parte din viata” si „Fie ca sa-mi tin suferinta cu bunatate si compasiune”. Ea a descoperit ca practicile de autocompasiune constienta au potentialul de a creste calmul, de a reduce reactivitatea emotionala fata de ceilalti si de a ne ajuta sa luam esecurile mai putin personal – toate utile in situatii dificile.
Ajutati copiii sa traverseze momentele dificile
Multi parinti doresc sa „fie acolo” pentru copiii lor, sa le sustina cresterea si bunastarea. Dar a fi alaturi de ei tot timpul si a nu le permite sa experimenteze dificultati si frustrari, ii poate impiedica sa invete rezistenta sau puterea de a-si gestiona emotiile cu intelepciune si compasiune. Copiii supraprotejati sunt adesea mai anxiosi decat colegii lor si au dificultati in a reveni din esecuri.
Pentru a ajuta copiii sa traverseze momentele dificile, trebuie in continuare sa incurajam practicile de bucurie cu copiii nostri. Practicarea recunostintei si a atentiei in momentele bune le ofera energia necesara pentru a depune intr-adevar un efort concentrat atunci cand lucrurile sunt dificile – un fel de a incarca o baterie.
Dar asta nu inseamna ca ne ignoram tristetea, furia, frica sau durerea. Vrem sa-i invatam pe copii sa-si exprime emotiile in moduri sanatoase, mai degraba decat sa-i umplem sau sa explodeze.
Reincadrarea gandurilor copiilor
Un lucru pe care profesorii il pot face in clasa este sa-i ajute pe copii sa gaseasca antidoturi pentru gandirea negativa – adesea o mare sursa de stres atat pentru copii, cat si pentru adulti. Copiii primesc multe mesaje negative si au nevoie de modalitati de a contracara asta, astfel incat sa nu-i conduca intr-o spirala de disperare sau neputinta. Reincadrarea sau corectarea gandirii distorsionate este o modalitate de a schimba gandirea negativa in gandire realista.
Un exercitiu presupune oferirea copiilor o foaie de hartie care a fost impartita in doua. Pe de o parte, copiii isi noteaza unul sau mai multe ganduri negative – genul care tinde sa le curga prin cap, cum ar fi „Nu sunt bun la matematica” sau „Nimeni nu ma place”. Pe de alta parte, ei noteaza contrariul sau antidotul acelor ganduri negative, cum ar fi „Matematica mi se pare o provocare, dar accept acea provocare si este in regula daca nu primesc corect fiecare raspuns; Invat” sau „Doar pentru ca o persoana a fost rau cu mine nu inseamna ca nu sunt simpatic; Pot sa fiu in continuare deschis si amabil cu ceilalti, pentru ca asta ma ajuta sa ma conectez si sa fiu un prieten bun.”
Apoi, profesorii le pot cere elevilor sa observe pe parcursul zilei sau saptamanii urmatoare cand le trec prin minte antidoturile mai pozitive si ii pot incuraja sa se concentreze asupra acestora atunci cand apare un gand negativ. Facand acest lucru, contribuiti la reconectarea creierului lor pentru a acorda atentie pozitivului si a face din acesta setarea lor naturala, implicita. Acest lucru ii ajuta pe copii sa fie curajosi atunci cand lucrurile devin grele si sa nu se blocheze in ganduri de auto-infrangere.
Un alt lucru care ajuta este promovarea actiunii pline de compasiune. Cand invatam cum sa-i ajutam pe altii care trec prin momente grele, ne poate ajuta sa ne consolidam relatiile, o resursa importanta in situatii dificile.
Incercati acest lucru: Cereti copiilor sa se gandeasca la cineva – o persoana sau un animal sau chiar „pamantul” – caruia ii este greu. Poate fi cineva cu care sunt familiarizati sau pe care nu il cunosc bine.
Apoi cereti-le sa se gandeasca la o actiune pe care ar putea-o intreprinde pentru a imbunatati lucrurile. Este important sa incurajam copiii sa faca pasi de bebelusi si sa nu va asteptati sa rezolve intreaga problema. Dar pot face lucruri mici, cum ar fi sa scrie o scrisoare de insanatosire unei rude bolnave, sa faca un telefon rapid unui prieten care a cazut la scoala, sa imbratiseze un animal de companie care a fost singur acasa toata ziua sau sa ude plantele insetate. in afara. Incurajarea copiilor sa-i observe pe ceilalti trecand prin momente dificile si sa ia pasi pozitivi ii ajuta sa ramana in concordanta cu lumea din jurul lor. Si se simte grozav!
Credem ca impartasirea constiintei si a practicilor socio-emotionale sunt vitale nu numai pentru urmatoarea generatie, ci si pentru bunastarea planetei noastre. Ori de cate ori ii invatam pe copiii nostri – si pe noi insine – sa straluceasca binele si sa ne odihnim mintea in momente inaltatoare, intarim capacitatea de a empatiza cu ceilalti, de a ne simti mai conectati, de a construi rezilienta si de a fi inspirati sa facem acest lucru mai bun. lume. Si asta face pentru toti o viata mai fericita!
