In orice zi, multi dintre noi ne luptam cu fricile. S-ar putea sa ne gandim la o schimbare in cariera, sa spunem cuiva ca il iubim sau sa dorim sa vorbim pentru ceea ce este corect atunci cand vedem nedreptate. Dar o voce din interiorul nostru se ridica si spune ca nu are rost sau ca nu suntem cu adevarat capabili sa cream viata sau lumea pe care o dorim.
Indiferent daca ii numiti „frica” sau alt nume – anxietate, stres, disconfort, provocari ale vietii – ciclul se desfasoara adesea in acelasi mod. Avem o dorinta de schimbare, dar teama noastra de ceea ce s-ar putea intampla sau ingrijorarea ca nu suntem cumva suficienti ne pot tine blocati.
In noua mea carte, „Obisnuinta curajului”, sustin ca atunci cand vine vorba de a face fata fricii, deseori mergem gresit. In loc sa vedem frica ca fiind rea si sa incercam sa scapam de ea atunci cand apare, putem alege sa acceptam frica ca parte a procesului de schimbare si, in schimb, sa practicam curajul. Aceasta alegere te poate ajuta sa te simti mai rezistent din punct de vedere emotional pe masura ce faci schimbari in viata sau mergi dupa vise mari.

Obiceiul curajului

Publicitate
X
Desi curajul este adesea considerat o trasatura innascuta a caracterului, este de fapt un mod de a fi si o practica care poate fi invatata pentru a face fata dificultatilor. Cu alte cuvinte, curajul poate deveni un obicei.
De obicei, ne gandim la obiceiuri ca la actiuni, cum ar fi spalatul pe dinti sau exercitiile fizice. Dar obiceiurile constau si in raspunsurile noastre comportamentale la diferite emotii. Pentru multi oameni, raspunsurile bazate pe frica sunt raspunsul natural, obisnuit, la adversitate, deoarece creierul nostru tinde sa caute cel mai rapid si eficient mod de a scapa de stres atunci cand il simtim. Asta inseamna ca ne bazam pe solutii care au oferit in trecut ameliorarea stresului pe termen scurt – cum ar fi amanarea ca raspuns la sentimentele de indoiala de sine sau punerea in exces a perfectionismului (care in cele din urma ajunge sa ne saboteze prin epuizare).
Creierului tau ii place predictibilitatea si este pregatit sa te „rasplateasca” pentru ca ai ales raspunsuri si rutine familiare. Deci, daca renunti la planul de a merge dupa acel vis si, in schimb, alegi ceea ce este cunoscut si, prin urmare, sigur, vei fi „rasplatit” pe masura ce creierul se relaxeaza.
Cum gestionati diferit frica.
Puteti intelege ca face parte din conditia umana si doriti sa lucrati mai degraba cu ea decat impotriva ei. Pornind din cercetarile privind formarea obiceiurilor si reducerea stresului – si din propria mea munca cu clientii care se confrunta cu frica – am descoperit patru strategii utile pentru a face fata fricii si a ma apropia de curaj.

1. Accesati corpul
Frica apare in corp, adesea sub forma de palme transpirate, o senzatie de rau la stomac sau un vag sentiment de disconfort. Odata ce corpurile noastre intra in modul frica, avem nevoie de o modalitate de a recunoaste semnele si de a lucra cu ceea ce ne spun sentimentele. O practica bazata pe corp poate ajuta.
Utilizarea respiratiei concentrate sau a scanarilor corporale – ambele practici asociate cu meditatia constienta – ne poate ajuta sa ne acordam senzatiile corpului nostru fara a incerca sa le schimbam sau sa le judecam. In acest fel, ne putem accesa frica fara a o respinge sau a fi atrasi intr-o veche rutina a fricii. Asta ne lasa mai liberi sa identificam mai bine sursa fricii si sa urmarim lucrurile pe care ni le dorim in viata.

Scanare corporala

Senzatie de tensiune
Simtiti-va corpul relaxat in timp ce incercati aceasta practica.
Incearca acum
Daca practicile de mindfulness nu iti convin, poti incerca si dansul, alergarea, yoga, stretchingul, drumetiile sau chiar sexul. Doar cresterea placerii si acceptarii corpului tau te poate ajuta sa-l asculti atunci cand iti spune ca ceva nu este in regula.

2. Asculta fara atasament

Multi dintre noi care sunt blocati de frica au un critic interior, care ne hraneste in mod constant informatii gresite despre abilitatile noastre si ne spune ca suntem sortiti esecului. Adesea, nici macar nu suntem constienti de acea voce. Sau, daca suntem constienti de asta, incercam strategii de a linisti sau de a scapa de el – cum ar fi ignorarea completa a criticului, calmarea lui incercand sa facem lucrurile perfect (deci nu va fi nimic pe care criticul sa se concentreze), sau atacand-o direct spunandu-ne: „Nu am de gand sa te ascult – taci si lasa-ma in pace!”
Desi aceste strategii ne pot oferi o usurare temporara, ele nu il fac pe critic sa dispara. In schimb, trebuie sa reincadram vocea ca o parte a noastra care incearca sa ne atraga atentia si sa invatam sa ascultam.
Daca ne putem face timp sa ne ascultam criticul interior fara atasament – ​​fara a fi nevoie sa ignoram sau sa acceptam ceea ce spune – suntem intr-o pozitie mai buna de a invata din asta. Scrierea expresiva sau lucrul cu un antrenor sau terapeut ne poate ajuta sa intelegem originile gandurilor noastre critice si sa culegem informatii utile fara a fi deturnati.

3. Reincadrati povestile limitative
Ca oameni, dam sens experientelor noastre spunandu-ne singuri povesti despre modul in care functioneaza lumea. Dar iata partea importanta: acele povesti s-ar putea sa nu fie obiectiv adevarate. Sunt mai degraba ca obiectivul tau personal asupra vietii, colorandu-ti experientele exact ca si cum ai purta ochelari de soare. Povestile tale au totul de-a face cu modul in care te vezi pe tine insuti si cu lumea – indiferent daca esti o victima sau un supravietuitor, daca o experienta este periculoasa sau o oportunitate si daca ai capacitatea de a dezvolta mai mult curaj sau nu esti „pur si simplu nu”. foarte curajos.”
Nu este gresit sa adoptam povesti – fiecare are presupuneri interne pentru a se orienta in lume. Dar unele povesti sunt mai utile decat altele. De exemplu, probabil ca toti am intalnit oameni care isi spun ca „toata lumea este egoista si numai pentru ei insisi”. Pentru ca vad lumea prin aceasta lentila, sunt suspiciosi in ceea ce priveste motivele oamenilor, sunt inclinati sa calculeze greselile oamenilor si au o atitudine „trebuie sa ma uit la mine” – ceea ce nu este neaparat util.
Din fericire, putem reformula povestile limitative prin diverse tehnici – cum ar fi provocarea interpretarilor excesiv de negative ale abilitatilor noastre sau obtinerea de perspectiva privind o situatie dificila asa cum ar face un strain sau un prieten apropiat – care ne pot ajuta sa facem fata mai bine stresului pe care frica sau anxietatea aduce inevitabil.

Obtinerea unei perspective asupra evenimentelor negative

Fa un pas inapoi si analizeaza-ti sentimentele fara a rumina
Incearca acum
In loc sa vezi reincadrarea ca o abordare „Pollyanna” care ocoleste provocarile foarte reale din lume, recadrarea se refera la reglarea emotiilor. Te opreste sa rumegi despre ce nu merge pana la punctul de a renunta. Recadraturile nu trebuie sa fie extrem de optimiste. De exemplu, in loc sa spuneti „Nu pot”, ati putea spune „Sunt cel putin dispus sa incerc”; „Este prea coplesitor!” poate deveni „Lasa-ma sa incetinesc si sa fac pas la un pas, ca sa trec peste asta.” Acest proces de reincadrare, care implica o conversatie pozitiva cu sine, te poate ajuta sa vezi rezultate in viata ta, inclusiv un sentiment mai mare de capacitate si o emotie si optimism mai pozitive, care conduc la o mai mare rezistenta.

4. Creati o comunitate

Pentru a trai cu adevarat vieti curajoase, avem nevoie de oameni cu ganduri similare in jurul nostru, care incearca, de asemenea, sa onoreze valorile curajului. Crearea de comunitati curajoase ne ofera sprijinul pentru a face fata provocarilor. Uneori, povestile noastre ne stau in cale si avem nevoie de oameni care fac o munca similara pentru a ne ajuta sa vedem unde ramanem blocati sau de ce suntem cu adevarat capabili.
Charles Duhigg, autorul cartii Puterea obisnuintei, scrie: „Pentru cei mai multi oameni care isi revizuiesc viata, nu exista momente fundamentale sau dezastre care sa le schimbe viata. Exista pur si simplu comunitati – uneori ale unei singure persoane – care fac schimbarea credibila.” A face schimbare este pur si simplu mai usor atunci cand avem sprijin.
Pentru a aplica acest lucru pentru a trai cu mai mult curaj, trebuie sa ne examinam relatiile si sa le distingem pe cele care au radacinile pur si simplu in comoditate (cum ar fi intalnirea cu colegii de munca pentru o bautura) de cele in care oamenii care au aceleasi idei impartasesc valori similare, curajoase, cum ar fi bunatatea. , vulnerabilitate, optimism si empatie. Relatiile de comoditate nu sunt „rele”, dar acele alte relatii sunt cele care ofera cel mai mult sprijin pentru a va proteja de stresul de a-ti asuma un risc si de a merge dupa mari schimbari in viata.

Punand totul impreuna
Pe masura ce deveniti mai exersati in accesarea corpului, va va fi mai usor sa va recunoasteti tiparele de frica la locul de munca. Pe masura ce va acordati frica ascultand fara atasament, va va fi mai usor sa vedeti in ce este inradacinata frica dvs. si apoi sa utilizati practici precum reincadrarea povestilor limitative. Integrarea mai multor relatii bazate pe curaj in viata ta va va ajuta sa observati acele momente in care ramaneti blocat in vechile tipare de frica si sa va amintiti viziunea mai mare de a pasi in mai mult curaj si rezistenta emotionala.
Cu cat intrerupi mai mult vechile obiceiuri bazate pe frica si inlocuiesti raspunsurile bazate pe frica cu raspunsuri pentru a stimula curajul, cu atat mai mult vei crea un „obicei curaj”. Traiindu-ti viata cu curaj, vei avea mai multe sanse sa faci schimbarile care vor duce la o mai mare implinire – fie ca te angajezi intr-o noua relatie sau loc de munca, fie ca contribui la salvarea lumii.