Steven Spielberg este dislexic, dar nu stia asta in copilarie. S-a luptat la scoala si a ramas in urma din punct de vedere academic, dar a descoperit ca putea comunica prin filme mai degraba decat prin cuvinte pe o pagina. Talentul sau de a impartasi povesti si de a atinge imaginatia si inimile oamenilor prin film s-a nascut, partial, din dislexia lui. El considera dragostea parintilor sai si sprijinul lor fata de pasiunile sale drept factori cheie ai succesului sau.
Tim Howard a avut o cariera stelara ca portar profesionist in SUA World Cup Soccer Series, precum si pentru Everton Club din Marea Britanie si Manchester United (a jucat cu David Beckham). El a intampinat multe provocari in crestere cu TOC si sindromul Tourette, dar acestea nu i-au descurajat cariera uimitoare. In timp ce majoritatea copiilor s-au plictisit de antrenamentele de fotbal si ar renunta, Howard a devenit un portar celebru la nivel international, profitand de trasaturile tulburarii sale – cum ar fi hiperconcentrarea, pasiunea profunda si o abilitate neobisnuita de a urmari mingea si de a nu fi distras. de catre jucatori sau suporteri.
Ca toti copiii, cei care cresc cu o tulburare (fie ca este vorba de invatare, psihologica sau de dezvoltare) au puncte forte si puncte slabe; cei doi coexista. Problemele si diferentele cu care se confrunta acesti copii nu anuleaza multele puncte forte pe care le au. Cu toate acestea, este obisnuit ca scolile, medicii, psihologii si altii sa se concentreze doar asupra dezavantajelor, ceea ce incurajeaza, de asemenea, copiii sa se concentreze asupra a ceea ce pare sa lipseasca sau sa le lipseasca.
Publicitate
X
Daca esti parintele unui astfel de copil, nu trebuie sa-ti spun cat de demoralizant poate fi. Aceasta orientare „diagnostic si deficitara” a sistemelor noastre medicale, psihologice si educationale, desi menita sa fie de ajutor pentru tratament, poate eroda identitatea unui copil.
Parintul bazat pe forta poate fi o modalitate importanta de a construi identitatea copilului dumneavoastra, deoarece incepe cu intrebarea „Ce este bine cu copilul meu
” inainte de a analiza ce ar putea fi gresit. Acest stil de parenting incepe prin a construi punctele forte si atuurile inainte de a incerca sa rezolve problemele si slabiciunile. Cuvantul de dinainte este important in aceste descrieri. Parintul bazat pe forta nu inseamna ignorarea sau inchiderea nerealista a ochilor asupra dezavantajelor; este vorba de locul in care va plasati mai intai atentia. Cand te uiti la punctele tari inainte de slabiciune, ii poti ajuta pe copiii tai sa foloseasca ceea ce sunt buni pentru a depasi ceea ce nu sunt atat de buni.
Este posibil sa nu stiti inca calea viitoare a copilului dumneavoastra. Poate ca vor creste pentru a juca la Cupa Mondiala sau vor fi un regizor celebru de film; poate ca au alta cale. Deocamdata, ceea ce poti face este sa-ti ajuti copilul sa-si foloseasca punctele forte in situatiile de zi cu zi pentru a-si spori sentimentul de sine si a contracara mesajul dominant pe care il primeste ca este ceva „in neregula” cu el.
Trei moduri de a identifica puterea unui copil
Cum determinati punctele forte ale copilului dumneavoastra
O forta este tot ceea ce ne ofera un avantaj, ne creste eficacitatea si ne energizeaza. Punctele forte pot fi talente specifice, cum ar fi capacitatea de a calcula numere, de a memora fapte, de a vedea modele in date, de a canta la un instrument muzical, de a vedea imaginea de ansamblu sau de a alerga rapid. Ele pot fi, de asemenea, trasaturi pozitive de personalitate sau puncte forte ale caracterului, cum ar fi bunatatea, loialitatea, onestitatea, umorul, entuziasmul, grija sau curajul.
Punctele forte vin in toate formele si dimensiunile si stau in interiorul tuturor. Cand adoptati o abordare bazata pe forta cu un copil care are o tulburare, il ajutati sa gaseasca un aur despre care stiti ca este deja acolo.
Cercetarile sugereaza ca exista trei elemente care se unesc pentru a forma o putere. In scopul crearii parentale bazate pe putere, trebuie sa fim cu ochii pe toate trei:
Performanta (a fi bun la ceva).Urmariti-va cand copilul dumneavoastra prezinta o invatare rapida, un model repetat de succes si o performanta care este peste asteptarile de varsta sau mult mai puternica decat celelalte abilitati ale sale.
Energie (te simti bine facand-o).Punctele forte se auto-intaresc: cu cat le folosim mai mult, cu atat primim mai mult din ele. Ne umplu de vigoare. Veti observa ca copilul dumneavoastra are energie din belsug atunci cand foloseste o putere.
Utilizare ridicata (alegand sa o faca).In cele din urma, cautati ce alege copilul dumneavoastra sa faca in timpul liber, cat de des se angajeaza intr-o anumita activitate si cum vorbeste despre acea activitate.
O parte din bucuria parintelui bazat pe forta este sa cauti semne ale acestor trei elemente si sa oferi laude si oportunitati pentru copilul tau de a-si explora punctele forte. Mama lui Steven Spielberg, de exemplu, l-a ajutat sa faca decoruri de film acasa si sa experimenteze cu fasole pentru a crea si a filma vulcani care explodeaza in curtea din spate.
Nu trebuie sa raspundeti la fiecare indiciu de forta – asta ar fi obositor atat pentru tine, cat si pentru copilul tau. Dar poti invata multe despre punctele forte ale copilului tau doar observand ceea ce fac si spun in mod natural. De exemplu, fiica mea, Emily, in varsta de 12 ani, mazgaleste constant fara sa-si dea seama. Daca la televizor sunt desene animate, ea deseneaza personajele in timp ce se uita. Ea deseneaza imagini in fiecare felicitare de nastere pe care o da unui prieten. Vazand acest lucru m-a ajutat sa realizez cum pot sa-si construiesc aceasta forta a ei pastrand casa aprovizionata cu rechizite de arta, ducand-o la galerii, aratandu-i arta stradala si incurajand-o sa participe la concursuri de arta.
Cercetarile privind alte practici parentale pozitive – cum ar fi folosirea laudelor, a atentiei, a afectiunii fizice si a angajarii cu nevoile si interesele copilului dvs. – au descoperit ca ii ajuta pe copiii cu autism si ADHD sa aiba mai putine lupte in ceea ce priveste conduita, starea de spirit, sociabilitatea si hiperactivitatea.
Parinte bazata pe forta in practica
Fiica prietenei mele, Cassia, putea recita tabelul periodic pana la varsta de trei ani – noi l-am numit „super-puterea” autismului ei. Inainte rapid 17 ani, iar acum este o licenta fericita cu specializare in stiinte.
Aceasta realizare nu a venit fara provocarile prezente in cresterea cu autism, in special durerea si confuzia cu care se confrunta adesea cu situatiile sociale, in special in anii adolescentei. Dar parintii Cassiei au adoptat abordarea deliberata de a o ajuta sa se defineasca prin cine era ea (memoria ei uimitoare, onestitatea ei, loialitatea ei, interesul ei profund si pasiunea pentru chimie), mai degraba decat prin ceea ce altii au vazut ca fiind diferit in ea ca urmare a tulburarea ei.
O mama din cartea mea, The Strength Switch, o ajuta pe fiica ei de 10 ani, Grace, sa-si foloseasca curiozitatea puternica si dragostea pentru prietenii ei pentru a se bucura de scoala atunci cand se lupta sa stea nemiscata si sa invete. Mama Katrina o ajuta pe Grace sa canalizeze punctele forte care vin odata cu ADHD, cum ar fi energia abundenta, creativitatea si imaginea de ansamblu, in alegerea proiectelor si a temelor care o implica cu adevarat. Katrina incepe mai intai cu activele lui Grace si le foloseste pentru a gestiona mai bine dezavantajele ADHD.
Acest lucru ar putea suna ca o multime de munca din partea Katrinei, ceea ce este adevarat intr-o oarecare masura. Dar ce parte din educatia parentala nu inseamna multa munca
Dintr-o alta perspectiva, conectarea copiilor cu punctele lor forte face ca parintii unui copil cu o tulburare sa fie mai usor si mai placut. O alta mama din cartea mea descrie modul in care descoperirea punctelor forte ale fiului ei, care are sindromul Asperger, i-a permis sa-l inteleaga mai bine si cum acest lucru a ajutat-o sa-i usureze educatia:
Fin are sindromul Asperger, asa ca a fost o surpriza pentru mine ca are inteligenta sociala ca punct forte de semnatura. Nu prea am crezut pana nu i-am intrebat pe altii care il cunosc bine. Profesorii lui au spus ca are sens perfect pentru ei — Fin observa detalii pe care altii nu le cunosc si este foarte perceptiv cu privire la emotiile celorlalti, desi s-ar putea sa nu raspunda intotdeauna sau sa stie ce sa faca cu acea emotie.
Vazand ca aceasta era o forta pentru Fin m-a ajutat sa inteleg ca putea observa emotiile oamenilor, dar avea nevoie de ajutor pentru raspunsurile adecvate. Uneori, cand are un prieten, imi va spune ca prietenul se simte „incomod” si imi va explica ce vede in fata prietenului. Apoi vorbim si el se poate gandi cum poate ajuta la rezolvarea situatiei. Imi este mult mai usor sa vad si sa rezolv aceste situatii sociale cu Fin acum ca ii cunosc punctele forte.
Cassia, Grace si Fin sunt toate relativ verbale. Dar cercetatorii au dezvoltat, de asemenea, linii directoare pentru utilizarea unui instrument de puncte forte cu tinerii care au dizabilitati intelectuale sau sunt putin verbale. Profesorii care au implementat acest instrument de puncte forte au spus ca au invatat lucruri noi despre elevii lor si le-a permis sa identifice modalitati de a-si ajuta elevii sa invete mai eficient. Instrumentul poate fi folosit si de parinti.
Conectarea copiilor cu punctele lor forte nu trebuie deloc facuta cu un instrument, un sondaj sau cuvinte. In miile de conversatii pe care le-am avut cu parinti din intreaga lume, am observat trei moduri distincte de a aborda punctele forte. Unii parinti o fac prin conversatii cu copiii lor. Alti parinti isi conecteaza copiii la punctele lor forte prin mai multe moduri practice si practice. Altii o fac creand oportunitati bazate pe forta pentru copiii lor.
Daca copilul dumneavoastra nu este foarte verbal, atunci puteti utiliza a doua sau a treia abordare. Conectati-va la momentele in care va vedeti copiii in flux si bucurandu-se de ceea ce fac; fiti atenti la ceea ce le atrage atentia. Concentrati-va pe situatiile, abilitatile, activitatile si relatiile in care va vedeti copilul cu energie, placere si performanta ridicate. Depuneti eforturile pentru a oferi oportunitati, orare, echipamente si relatii care sa permita copilului sa se joace cu acele puncte forte.
Parintul bazat pe forta este o abordare care va va ajuta copilul sa vada avantajele vietii, identitatii si tulburarilor sale. Ei pot incepe sa-si recunoasca atuurile si sa nu se defineasca pe baza abordarii diagnostic-deficit. In plus, deoarece punctele forte sunt o calatorie pe care o poate parcurge intreaga familie, educatia in acest fel are potentialul de a crea schimbari mai larg si de a ajuta familiile sa obtina momente mai fericite, inaltatoare – un obiectiv pe care toti parintii isi doresc.
