O citim in stiri in fiecare zi. De la schimbarile climatice la pescuitul excesiv si pana la defrisari, se pare ca suntem in pragul unui dezastru natural la scara epica. Daca nu putem face ceva pentru a inversa aceste tendinte, cu siguranta vom face planeta noastra nelocuabila.
Dar cum ii incurajam pe oameni – in special pe copiii nostri – sa le pese mai mult si sa ia masuri
Oamenii de stiinte sociale incep sa caute raspunsuri la aceasta intrebare cu rezultate promitatoare. Cercetarile indica faptul ca motivarea oamenilor sa-i pese necesita mai mult decat recitarea faptelor si predictiile apocalipsei. In schimb, necesita promovarea preocuparii pline de compasiune pentru lumea noastra naturala, care provine din contactul timpuriu cu natura, empatie pentru semenii nostri si un sentiment de uimire si fascinatie.
Reclama
X
Mai exact, oamenii de stiinta incep sa descopere cum sa incurajeze aceasta ingrijorare plina de compasiune la copii, astfel incat sa se traduca in comportament pro-mediu pe drum – iar aceasta cercetare nu vine prea curand.
De ce discutiile despre dezastru nu ne misca (si ce ne emotioneaza)
Pictarea unui portret dezastruos al viitorului pamantului ne face deseori sa verificam. Ideea de distrugere la o scara atat de masiva poate fi fie prea dificil de contemplat, fie poate parea prea scapata de controlul nostru pentru a motiva actiunea – in special actiunea neconvenabila pentru noi, cum ar fi mersul pe jos la serviciu sau aducerea propriilor bagaje la magazin.
Prejudecatile psihologice joaca, de asemenea, un rol. Atunci cand o problema pare indepartata sau abstracta, poate fi indepartata cu usurinta de preocupari mai presante, imediate, cum ar fi temele scolare sau grijile legate de relatie.
Dar oamenii de stiinta au aflat ca exista o modalitate de a depasi aceste elemente descurajatoare: dezvoltarea unei relatii de compasiune cu lumea naturala. Cercetarile sugereaza ca dorinta de a conserva este strans legata de conexiunea noastra cu natura – sau de gradul in care ne face placere sa petrecem timp in natura, sa empatizam cu semenii nostri si sa simtim un sentiment de unitate cu natura. Acea conexiune emotionala mareste simtul nostru de responsabilitate personala fata de natura si ne face sa vrem sa facem mai mult pentru a o pastra.
De exemplu, un studiu realizat de Cynthia Frantz si F. Stephan Mayer a analizat relatia dintre utilizarea energiei electrice si conexiunea emotionala la natura la rezidentii caminului de la Oberlin College. Elevii au completat Scala de conectare la natura (CNS) si alte masuri ale conexiunii cu natura proprie, iar scorurile au fost agregate si comparate cu consumul de energie electrica din camin.
Rezultatele au aratat ca caminele cu scoruri medii mai mari de conectare la natura au folosit mai putina energie electrica decat cele cu scoruri mai mici, iar aceasta diferenta a fost si mai pronuntata atunci cand studentilor li s-a oferit feedback direct cu privire la utilizarea energiei electrice de-a lungul timpului. Dar caminele ai caror rezidenti in medie au obtinut scoruri mai mari la pretuirea naturii si la sprijinirea masurilor de protectie a mediului nu au folosit mai putina energie electrica, ceea ce sugereaza ca a avea o conexiune emotionala cu natura este unic puternic in prezicerea comportamentului.
Intr-un alt studiu, sentimentele implicite ale studentilor despre natura au contat cel mai mult. Studentii de la Universitatea Nanjing din China au sustinut un test de asociatii implicite (IAT), care le-a masurat sentimentele automate, inconstiente, despre lucrurile asociate cu mediile construite (adica, masini, strazi, cladiri) fata de mediile naturale (animale, pasari, copaci). Ei au completat, de asemenea, CNS si au fost intrebati despre comportamentele lor deliberate de mediu, cum ar fi cat de multa apa folosesc atunci cand se spala sau cat de des merg cu bicicleta sau merg la scoala, mai degraba decat conduc. Ulterior, elevilor li s-a oferit un cadou de napolitane gustoase si apoi au fost intrebati daca doresc o punga de plastic pentru a le transporta. Indiferent daca elevii au solicitat sau nu geanta a fost folosit ca masura indirecta a comportamentului spontan de mediu.
Mai multe despre Natura si copii
Aflati cum natura va face mai bun, mai fericit si mai creativ.
Explorati „tulburarea deficitului natural” la copii.
Descoperiti cum experimentarea uluire ii poate face pe copii mai putin absorbiti de ei insisi.
Doriti sa profitati de beneficiile naturii.
Faceti o plimbare cu admiratie
sau faceti o meditatie pe jos.
Rezultatele experimentului au aratat ca scorurile CNS nu au prezis rezultatele la IAT, sugerand ca sentimentele noastre constiente despre natura pot fi diferite de sentimentele noastre mai putin constiente. Scorurile la IAT au fost legate de daca elevii au luat sau nu geanta (un act spontan pro-mediu), in timp ce scorurile CNS au contribuit cel mai mult la comportamentele explicite pro-mediu. Cercetatorii au concluzionat: „Pe termen lung, ar fi intelept sa cultivam legatura oamenilor cu natura, sa promovam legatura emotionala si cognitiva dintre oameni si lumea naturala si sa crestem sentimentul oamenilor de a fi una cu natura”.
Aceste studii si altele sugereaza ca o conexiune grijulie cu natura poate fi un indicator important al cat de mult suntem dispusi sa ne angajam in comportamente pentru a ne salva lumea naturala. Si asta are implicatii pentru copiii nostri.
De ce copiii trebuie sa iasa afara
Multi copii din ziua de azi sufera de ceea ce Richard Louv numeste „tulburare cu deficit de natura”, deoarece petrec atat de putin timp acolo – in special copiii din orase, unde spatiile verzi pot fi putine si indepartate. Pe langa faptul ca are un impact asupra sanatatii si bunastarii copiilor, aceasta lipsa de contact cu natura poate afecta si grija lor plina de compasiune fata de mediu.
Cercetatorii de la Universitatea Cornell au descoperit ca, atunci cand copiii inainte de varsta de 11 ani petrec timp in natura – drumetii, camping, vanatoare sau pescuit, de exemplu – ei devin adulti carora le pasa mai mult de mediu decat cei carora nu aveau asta. expunere timpurie. Aceasta grija se traduce, de asemenea, intr-un comportament mai favorabil mediului la varsta adulta, ceea ce sugereaza ca scoaterea copiilor in natura este importanta daca vrem ca ei sa devina viitorii nostri ecologisti.
Programele de mediu in scoli sunt o modalitate de a face acest lucru. Intr-un studiu, cercetatorii au masurat copiii de 9-10 ani si copiii de 11-13 ani cu privire la conexiunea lor cu natura (folosind Scala Incluziunea Sinelui in Natura, sau INS), apoi i-au urmarit printr-un program de educatie ecologica de patru zile axat pe apa. Programul a implicat lectii despre apa si experiente imersive, incarcate de senzori cu apa, cum ar fi mersul descult printr-un parau si prinderea si eliberarea faunei salbatice din parau.
Dupa program, copiii au fost masurati din nou in legatura cu natura si comparati cu un grup de copii de aceeasi varsta care nu au trecut prin program. Rezultatele au aratat ca copiii mai mici au avut initial scoruri INS mai mari decat copiii mai mari, dar programul de educatie a crescut INS in ambele grupe de varsta. In special, cercetatorii au citat activitatile de imersiune ca fiind critice pentru aceste efecte. Cu toate acestea, doar copiii mai mici au mentinut cresterile INS patru saptamani mai tarziu, sugerand ca aceste tipuri de programe ar trebui probabil sa vizeze studentii mai tineri.
Intr-adevar, un alt studiu care a vizat tinerii cu varsta intre 14 si 19 ani a aratat ca participarea la un program de educatie ecologica de o zi privind schimbarile climatice globale, care nu includea experiente imersive in natura, a avut un impact foarte mic asupra conexiunii cu scorurile naturii.
Un posibil motiv pentru care petrecerea timpului in natura creste legatura copiilor cu aceasta este ca experienta se simte bine intr-un fel. Cercetarile efectuate pe adulti au descoperit ca petrecerea timpului in natura ajuta la ceea ce se numeste restabilirea atentiei – ajutand creierul sa se recupereze din suprasolicitarea senzoriala si cognitiva, ceea ce reduce stresul si imbunatateste performanta ulterioara la sarcinile cognitive.
Cel putin un studiu cu copii sugereaza ca restabilirea atentiei joaca un rol si in placerea lor fata de natura si duce la a se ingriji mai mult de ea. Cercetatorii au descoperit ca copiii din scolile cu curtile scolilor care aveau mai multe elemente naturale au raportat niveluri mai ridicate de restaurare, ceea ce duce la atitudini ecologice mai pozitive. Si acele atitudini sporite pro-natura, la randul lor, au fost legate de un comportament mai pro-mediu.
Cum sa sporesti conexiunea cu natura
© Fotografie de Michelle Nogales
Cu toate acestea, cercetatorii nu stiu exact despre ce este vorba despre a fi in natura care are un impact asupra ingrijorarii si actiunilor de mediu, desi multi sunt de acord ca implicarea emotionala este esentiala. Deci, cum putem creste acea implicare in copiii nostri
Mindfulness poate fi o cale potentiala. Cel putin un studiu cu adulti a gasit o legatura intre mindfulness, conexiune cu natura si bunastare, in timp ce un alt studiu a constatat ca mindfulness este asociata cu „comportamentul ecologic”. Poate ca mindfulness le permite oamenilor – si le-ar permite copiilor – sa acorde atentie naturii si sa o aprecieze mai pe deplin.
Un studiu recent a repartizat aleatoriu studentii de licenta care participau la o excursie de trei zile in natura pentru a efectua meditatie (cu practici formale dimineata) sau nu (un grup de control). Inainte si dupa excursie, elevii au fost masurati in functie de conexiunea lor cu natura. In comparatie cu grupul de control, cei care au fost in grupul de meditatie au raportat cresteri mai mari ale conexiunii cu natura de sine, precum si amintiri mai spontane ale amintirilor de calatorie care subliniaza natura (mai degraba decat alte aspecte ale calatoriei, cum ar fi interactiunile sociale).
Acest lucru implica faptul ca meditatia mindfulness poate contribui intr-adevar la cresterea conexiunii emotionale cu natura, poate ajutand oamenii sa fie mai prezenti pentru experientele in aer liber sau prin scaderea sentimentului lor de separare de natura. Desi cercetarile asupra copiilor sunt rare, cel putin un studiu a constatat ca un program pentru copiii de scoala gimnaziala care imbina meditatia mindfulness si tai chi parea sa le sporeasca conexiunea cu natura.
O alta strategie potentiala pentru a-i ajuta pe copii sa aiba grija mai mult de natura poate fi dezvoltarea empatiei pentru animale. In cel putin un studiu cu adulti, instruirea oamenilor sa ia perspectiva unui animal afectat de poluare a crescut preocuparea de mediu mai mult decat instruirea lor sa fie obiective. Un alt studiu a constatat ca antropomorfizarea naturii – atribuirea unor calitati asemanatoare omului obiectelor din natura – a sporit conexiunea studentilor cu natura, ceea ce, la randul sau, a afectat dorinta lor de a se angaja in comportamente de conservare si de a le promova in fata altora.
Din fericire, copiii par sa se identifice in mod natural cu animalele si natura inca de la o varsta frageda. Dar parintii isi pot incuraja si mai mult dragostea pentru animale, prezentandu-le faunei salbatice din zona lor, aducand un animal de companie in casa sau citindu-le povesti in care animalele sau obiectele naturale sunt prezentate ca personaje simpatice.
Desi implicarea copiilor din punct de vedere social si emotional cu natura poate fi utila, in mod clar mai avem mai multe de invatat despre ceea ce ii face pe copii sa doreasca sa protejeze mediul. O mare parte din cercetarile referitoare la acest lucru sunt destul de preliminare si abia incepem sa intelegem cum sa ne impingem copiii in aceasta directie.
In plus, ar putea fi nevoie sa luam in considerare diferentele culturale cu mai multa atentie. Cel putin un studiu a constatat ca oamenii din culturi mai putin individualiste/mai mult colectiviste au mai multe sanse de a fi influentati de normele sociale, mai degraba decat de preocuparea individuala atunci cand vine vorba de actiunea de mediu. Acest lucru sugereaza ca, pe langa cresterea conexiunii copiilor nostri cu natura, ar putea fi nevoie sa subliniem rolul societatii in influentarea comportamentului, concentrandu-ne pe valorile comune si eforturile comunitatii de a proteja mediul natural, in special pentru copiii din culturi mai colectiviste.
Totusi, se pare ca nu am face niciun rau daca ne asiguram ca copiii nostri ies afara. Multe studii au descoperit ca copiii, la fel ca si adultii, primesc beneficii psihologice si fizice de la expunerea la natura, inclusiv o atentie mai buna, autodisciplina si dezvoltare cognitiva si niveluri scazute de stres. Si nici a-i ajuta pe copii sa dezvolte mai multe abilitati de constientizare sau empatie nu ar strica, avand in vedere cercetarile care arata impactul lor pozitiv asupra copiilor.
Daca si copiii nostri ajung sa stinga mai mult luminile sau sa devina ecologisti, cu atat mai bine — pentru planeta noastra si pentru toti cei care traiesc pe ea.
