La fel ca multi oameni de varsta mea, am avut un tata care mergea la munca in fiecare zi si o mama care statea acasa – un aranjament traditional. Mama a crescut copiii, a facut curat in casa si s-a ocupat de toate aranjamentele sociale ale familiei; tatal meu a fost sustinatorul familiei.
In zilele noastre, aceasta diviziune a muncii este mai putin comuna – cel putin in unele tari. Din 1970, procentul familiilor din Statele Unite in care ambii parinti lucreaza a crescut de la 49 la suta la 66 la suta, cu o scadere cu 20 la suta a numarului de gospodarii in care lucreaza doar tatal. Si tarile europene au inregistrat tendinte in crestere catre gospodariile cu venituri duble, la fel ca si Japonia.
Pe masura ce femeile au intrat in forta de munca in numar tot mai mare, aceasta schimbare a generat atat putere sporita pentru femei, cat si dureri crescande pentru cuplurile cu venituri duble. In loc sa aiba acasa un coordonator „administrator” desemnat, asa cum erau sotiile candva, multe cupluri care lucreaza trebuie sa negocieze impartirea sarcinilor casnice si de ingrijire a copilului, ceea ce poate duce in cele din urma la conflicte.
Publicitate
X
Deci, cum navigheaza cuplurile aceste norme in schimbare si cum le afecteaza bunastarea
Cercetarile (dintre care majoritatea au implicat cupluri heterosexuale) sugereaza ca, chiar si atunci cand femeile lucreaza in afara casei, ele inca mai suporta o mare parte din sarcina gospodariei. Si asta le afecteaza sanatatea mintala, sanatatea mintala a partenerului lor si starea relatiei lor. Dar se dovedeste ca povestea este si mai complicata decat aceasta: nu doar diviziunea reala a muncii pare sa conteze, ci si convingerile partenerilor cu privire la ceea ce este si ar trebui sa fie. Intelegerea acestui lucru ar putea avea implicatii importante pentru cupluri, ajutandu-le sa negocieze mai bine munca casnica si sa se bucure de casnicii mai fericite si mai sanatoase.
Starea actuala a (in)egalitatii casatoriei
In timp ce mai multi barbati se ocupa de ingrijirea copiilor si de treburile casnice decat oricand, femeile continua sa efectueze mai multa munca fizica si emotionala in familiile lor.
De exemplu, femeile din familiile cu venituri duble au mai multe sanse sa fie responsabile de crearea si mentinerea unui program familial si tind sa gestioneze viata sociala a familiilor lor mai mult decat barbatii. Un studiu a constatat ca femeile tind sa-si planifice timpul petrecut impreuna cu familia lor – cum ar fi iesirile si vacantele – si sa lucreze mai mult in timpul liber (ingrijirea copiilor, gatit etc.) decat partenerii lor de sex masculin.
Femeile sunt, de asemenea, mai predispuse sa-si asume povara de a reaminti barbatilor sa-si indeplineasca treburile casnice decat invers – poate din cauza asteptarilor culturale care sugereaza ca femeile sunt responsabile de casa. Cand barbatii emit mementouri, este mai probabil sa fie in situatiile in care indeplinirea unei sarcini ii va aduce beneficii personal, mai degraba decat sa-i beneficieze partenerul – de exemplu, amintindu-i sa treaca la magazin pentru a-si lua cerealele preferate.
Dupa cum a descoperit cercetatorul Sharon Bartley, nici toate treburile sunt create egale. Este important sa faceti distinctia intre cele care sunt banale si care nu necesita mult efort sau provocare – cum ar fi vasele – si treburile mai provocatoare care permit o anumita autonomie – cum ar fi asamblarea unei noi piese de mobilier. Oamenii tind sa fie mai deprimati atunci cand fac prima, care (in multe cazuri) sunt inca considerate „munca femeilor”.
Efectele inegalitatii
Diviziunea muncii dezavantajand adesea femeile, acest lucru are consecinte asupra bunastarii lor. Femeile care isi asuma o responsabilitate mai mare pentru administrarea acasa – in special in ceea ce priveste asigurarea faptului ca copiii se descurca bine – tind sa simta mai multa tensiune personala si sunt mai putin multumite de casnicia lor decat cele al caror administrator este mai egal.
In timp ce treburile casnice sunt neplacute pentru persoanele de ambele sexe, femeile care sunt supraincarcate de acestea experimenteaza de fapt mai multe simptome depresive. Acest lucru se poate datora sarcinilor emotionale mai degraba decat sarcinilor fizice ale gestionarii vietii sociale si ingrijirii copiilor. De fapt, dupa cum a constatat un studiu, femeile si barbatii care se simt responsabili pentru sarcinile casnice – nu cei care petrec de fapt mai mult timp facandu-le – au o sanatate cardiovasculara mai proasta.
Intr-adevar, intr-un alt studiu, parintii cu venituri duble au petrecut timp egal gandindu-se la treburile casnice si la ingrijirea copiilor, dar mamele au fost mai tulburate de aceste ganduri, simtind o „povara dubla” de a fi responsabili atat pentru munca, cat si pentru gestionarea vietii acasa.
Cercetatoarea Karen Kramer spune ca acest lucru se poate datora modului in care mamele care lucreaza „fac sex”.
„Multe mame care lucreaza investesc mai mult in copiii lor si le ofera mai mult timp doar pentru a se asigura ca nu ii penalizeaza pentru ca au propria lor cariera”, spune ea. „Mamele au o „a doua tura” – asa cum o numeste Arlie Hochschild – unde lucreaza cand ajung acasa si isi compromit timpul liber.”
Nu este doar inegalitatea, ci si perceptia nedreptatii care raneste cuplurile – atat barbatii, cat si femeile. Studiile sugereaza ca atunci cand oamenii sunt nemultumiti de diviziunea muncii, casatoriile sunt susceptibile sa aiba de suferit. Cuplurile sunt adesea mai putin tulburate atunci cand exista mai mult egalitarism in jurul treburilor casnice.
„Fie ca tu sau partenerul tau faci mai mult decat partea echitabila din treburile casnice, efectul este aproximativ acelasi: experimentezi mai multe emotii negative” –
Kathryn Lively, Ph.D.
„Fie ca tu sau partenerul tau faci mai mult decat partea echitabila din treburile casnice, efectul este aproximativ acelasi: experimentezi mai multe emotii negative”, spune Kathryn Lively.
Cu toate acestea, cercetarile lui Lively sugereaza cateva nuante in jurul acestei descoperiri. Barbatii si femeile considera ca inegalitatea este suparatoare, indiferent pe cine privilegiaza. Dar barbatii au fost mai deranjati decat femeile de inegalitatea care ii face sa beneficieze mai putin, in timp ce femeile erau mai tulburate de inegalitatea care le aduce mai mult beneficii – poate pentru ca se simt vinovate pentru ca obtin mai mult decat partea echitabila.
„Daca femeile credeau ca fac mai putin decat partea lor echitabila, erau mult mai probabil sa simta frica sau auto-repros”, spune ea. „Barbatii care credeau ca fac mai mult decat partea lor echitabil aveau mai multe sanse sa experimenteze furie sau furie in comparatie cu femeile.”
Convingerile despre egalitate pot conta cel mai mult
Desi inegalitatea pare sa fie problematica pentru bunastarea cuplurilor in general, acesta nu este intotdeauna cazul.
Toate cuplurile traiesc in cadrul unor societati cu asteptari sociale si culturale cu privire la modul in care ar trebui sa-si imparta viata. Potrivit cercetarii, cuplurile care apreciaza egalitatea sau o diviziune echitabila a muncii sunt mai afectate atunci cand acele asteptari nu sunt indeplinite decat cele care impartasesc valori mai traditionale.
„Nu este surprinzator faptul ca femeile care apreciaza mai multa echitate in diviziunea muncii, dar nu au sprijin din partea partenerilor lor, sunt mai putin multumite”, spune cercetatorul Brian Ogolsky. „In esenta, aceste femei pretuiesc echitatea, dar primesc mai putin decat s-au tarzit.”
Dar si valorile par sa conteze in sine. Un studiu realizat de Ogolsky si colegii sai a constatat ca, atunci cand ambii membri ai unui cuplu sunt de acord ca munca in gospodarie ar trebui impartita in mod egal, ei sunt mai fericiti decat cuplurile care au convingeri contradictorii in ceea ce priveste echitatea. Pentru femei, acest acord afecteaza modul in care se simt cu privire la calitatea casatoriilor lor – chiar mai mult decat daca sarcinile sunt sau nu impartite in mod egal. Cu alte cuvinte, este deosebit de relevant pentru femei ceea ce cred partenerii lor, nu doar ceea ce fac ei.
Desi casatoriile pot fi totusi satisfacatoare daca diviziunea muncii nu este egala, a avea convingeri contradictorii poate fi problematica.
„Consecventa in credinte este mai importanta decat credintele in sine”, spune Ogolsky. „Cuplurile se vor descurca mai bine daca vor comunica despre diviziunea muncii si lucreaza pentru a gasi un teren reciproc.”
Totusi, a crede intr-o diviziune traditionala poate avea un dezavantaj atunci cand femeile trebuie sa contribuie financiar la gospodariile lor. Un studiu realizat de Kramer si colegii sai a constatat ca, pe masura ce cota mamei care lucreaza din venitul familiei sale a crescut, ea avea mai multe sanse sa fie deprimata, in timp ce opusul era adevarat pentru tati: cu cat contributia lor este mai mare, cu atat erau mai putin deprimati. Dar femeile care apreciau echitatea nu au experimentat acest dezavantaj.
„Cand mamele sunt mai egalitare, le protejeaza impotriva simptomelor depresiei – poate pentru ca le permite sa fie modele bune pentru copiii lor”, spune Kramer. „Cei cu roluri de gen mai traditionale, care isi percep rolurile principale ca fiind acasa, vor avea mai multa depresie daca lucreaza.”
Pe masura ce normele societale se schimba, mai multe femei se pot astepta la impartirea egala a muncii neremunerate si devin dezamagite sau suparate atunci cand aceasta nu exista. Si nu este intotdeauna vina sotului/sotiei – deoarece barbatii pot sa nu primeasca concediu platit pentru ingrijirea copilului de la angajatori, iar profesorii pot contacta in mod reflex mamele atunci cand planifica conferinte parinti-profesori. Toate aceste inechitati in tratament intaresc asteptarea ca femeile – si nu barbatii – sunt responsabili pentru gestionarea muncii neremunerate, ceea ce se adauga la povara lor.
Deci, cum mergem mai departe in acest mediu in schimbare.
Se poate reduce la faptul ca femeile individuale se sustin si cer mai multa egalitate in casniciile lor. Sau, poate fi necesar sa se faca schimbari la nivel de politica sociala. La urma urmei, cercetarile sugereaza ca atunci cand tarile adopta politici menite sa sprijine parintii care lucreaza, atat femeile, cat si barbatii par sa beneficieze, ceea ce ar imbunatati probabil fericirea conjugala.
Intre timp, cel putin cercetarea este clara asupra unor lucruri: corectitudinea conteaza si convingerile congruente conteaza. Si, pe masura ce rolurile de gen se schimba si realitatile economice ale oamenilor se schimba, cuplurile vor avea nevoie sa aiba mai multe conversatii despre cum isi organizeaza viata de zi cu zi impreuna, daca vor sa ramana fericiti.
„Nu trebuie sa fie totul egal – stii, schimbam acelasi numar de scutece – dar cuplurile trebuie sa aiba sentimentul ca exista o diviziune corecta a muncii”, spune Lively. „Realitatea este ca ambele parti beneficiaza de fapt de a simti ca isi fac partea corecta.”
