Creierul uman nu a fost conceput pentru educatie industriala.
A fost modelat de-a lungul a milioane de ani de adaptare secventiala ca raspuns la cerintele de mediu in continua schimbare. De-a lungul timpului, creierul a crescut in dimensiune si complexitate; structurile vechi au fost conservate si au aparut structuri noi. Pe masura ce am evoluat in fiinte sociale, creierul nostru a devenit incredibil de sensibil la lumile noastre sociale.
Acest amestec de conservare, adaptare si inovare a dus la un creier uimitor de complex, capabil de orice, de la monitorizarea respiratiei pana la crearea culturii. Aceasta complexitate suplimentara a venit cu un cost. Nu numai ca toate aceste sisteme trebuie sa se dezvolte si sa se interconecteze, dar trebuie, de asemenea, sa ramana echilibrate si integrate corespunzator pentru o performanta optima.
Reclama
X
Aceasta istorie evolutiva reprezinta o provocare pentru educatori. Desi descoperirile din neurostiinta sociala pot oferi niste ghiduri binevenite pentru profesori, ele nu pot inlocui flexibilitatea necesara in clasa pentru a gazdui o gama larga de studenti. Elevii si profesorii nu sunt materii prime uniforme sau lucratori la linia de asamblare, ci o colectie diversa de fiinte umane vii, care respira, cu istorii evolutive complexe, medii culturale si povesti de viata.
Daca vom merge mai departe, va trebui sa recunoastem ca un model de educatie universal este sortit sa esueze majoritatea elevilor si profesorilor.
Si prin intelegerea modului in care functioneaza de fapt creierul elevilor si prin utilizarea acestor cunostinte in beneficiul invatarii la clasa, putem fi capabili sa influentam pozitiv educatia in clasa si sa pregatim elevii pentru a face fata mai bine viitorului de necunoscut. Iata noua perspective stiintifice pe care educatorii ar putea dori sa le tina cont.
1. Creierul este un organ social.
Creierul nostru necesita stimulare si conexiune pentru a supravietui si a prospera. Un creier fara conexiune cu alte creiere si fara o provocare suficienta se va micsora si in cele din urma va muri – in plus, mediul primar al creierului uman modern este matricea noastra de relatii sociale. Ca rezultat, relatiile stranse de sprijin stimuleaza emotiile pozitive, neuroplasticitatea si invatarea.
De aceea, este util ca profesorii sa creeze experiente sociale pozitive in clasa. Din perspectiva neurobiologica, pozitia profesorului este foarte asemanatoare cu cea a parintelui in construirea creierului copilului. S-a dovedit ca optimismul, incurajarea si acordarea cuiva de beneficiul indoielii au un impact pozitiv asupra performantei – la fel si o consideratie grijulie si pozitiva pentru studenti. Promovarea programelor de invatare social-emotionala care scad conflictele studentilor si creeaza climate sociale pozitive in clasa este de nepretuit pentru invatare.
2. Avem doua creiere.
Emisferele cerebrale s-au diferentiat unele de altele si au dezvoltat functii si abilitati specializate. In general, emisfera stanga a preluat conducerea in procesarea limbajului, gandirea liniara si functionarea pro-sociala, in timp ce emisfera dreapta este specializata in procesarea vizual-spatiala, emotiile puternice si experienta privata.
Majoritatea sarcinilor, totusi, implica contributii din ambele emisfere. Prin urmare, este important sa intelegeti cum sa va implicati atat in contextul clasei.
Profesorii buni inteleg intuitiv acest lucru la elevii lor si vor cauta sa echilibreze expresia emotiei si cognitia, incurajand elevii prea rationali sa-si constientizeze si sa-si exploreze sentimentele, ajutand in acelasi timp elevii anxiosi sa-si dezvolte capacitatile cognitive ale emisferelor stangi pentru a-si regla emotiile. .
Povestirea poate ajuta aici, deoarece povestile pot servi ca instrumente puternice de organizare pentru integrarea retelelor neuronale. O poveste bine spusa, care contine conflicte si rezolutii si ganduri aromate cu emotii, va modela creierul si va conecta oamenii.
3. Invatarea timpurie este puternica.
O mare parte din cea mai importanta invatare emotionala si interpersonala a noastra are loc in primii ani de viata, cand retelele noastre neuronale mai primitive detin control. Experientele timpurii modeleaza structurile in moduri care au un impact pe tot parcursul vietii asupra a trei dintre cele mai importante domenii ale noastre de invatare: atasamentul, reglarea emotionala si stima de sine. Aceste trei sfere de invatare ne stabilesc abilitatile de a ne conecta cu ceilalti, de a face fata stresului si de a simti ca avem valoare.
De fiecare data cand copiii se comporta intr-un mod pe care ei (sau noi) nu il inteleg, un profesor are ocazia sa se angajeze intr-o explorare a lumii lor interioare. Cand experientele dureroase pot fi gandite, denumite si plasate in mod constient intr-o naratiune coerenta, copiii dobandesc capacitatea de a reintegra retelele neuronale disociate de afect, cognitie si constientizare corporala.
Incurajarea elevilor sa scrie despre experientele lor in jurnale si jurnale poate ajuta, deoarece ii permite elevilor sa devina stapanii experientei lor si reducand anxietatea si stresul. Cercetarile au aratat ca a scrie despre experientele tale poate creste bunastarea si poate ajuta la reglarea emotionala, care poate fi afectata de experientele traumatice timpurii.
4. Constientizarea constienta si procesarea inconstienta apar la viteze diferite, adesea simultan.
Constientizarea constienta si memoria explicita sunt doar o mica parte din cantitatea imensa de procesare neuronala care are loc in fiecare milisecunda.
Gandeste-te la cate lucruri faci fara a fi nevoie sa te gandesti la ele: respiratia, mersul, echilibrarea, chiar si construirea sintaxei unei propozitii, se gestioneaza automat. Creierul este capabil sa proceseze informatiile primite, sa le analizeze pe baza unei experiente de viata si sa ni le prezinte intr-o jumatate de secunda. Creierul creeaza apoi iluzia ca ceea ce traim se intampla chiar acum si ca luam decizii bazate pe procesele noastre de gandire constienta.
Din acest motiv, este deosebit de important sa-i invatam pe elevi sa-si puna la indoiala presupunerile si posibilele influente ale experientelor trecute si ale prejudecatilor inconstiente asupra sentimentelor si convingerilor lor.
Acest lucru este valabil mai ales atunci cand ne gandim la prejudecati. Deoarece conditionarea fricii nu necesita o constientizare constienta, reactia creierului brusca la indivizii altor rase nu are legatura cu atitudinile noastre constiente. Discutia deschisa si expunerea interrasiala sporita pot lucra impotriva transformarii prejudecatilor in convingeri constiente si comportamente negative.
5. Mintea, creierul si corpul sunt impletite.
Activitatea fizica exercita o influenta stimulativa asupra intregului creier care il mentine sa functioneze la un nivel optim. S-a demonstrat ca exercitiile fizice stimuleaza nasterea de noi neuroni in hipocamp si pompeaza mai mult oxigen prin creier, stimuland cresterea capilara si plasticitatea lobului frontal.
Nutritia adecvata si somnul adecvat sunt, de asemenea, esentiale pentru invatare. Desi creierul este doar o fractiune din greutatea corpului nostru, el consuma aproximativ 20% din energia noastra, ceea ce face ca o alimentatie buna sa fie o componenta critica a invatarii. Somnul creste performanta cognitiva si mareste invatarea, in timp ce privarea de somn limiteaza capacitatea noastra de a mentine vigilenta si atentia. De asemenea, s-a demonstrat ca privarea de somn afecteaza gandirea flexibila si luarea deciziilor.
Constientizarea acestor realitati biologice poate duce la schimbari in orele de incepere a scolii, programele de pranz si programele de recreere. Profesorii pot invata elevii despre importanta somnului si pot face sugestii pentru obiceiuri de somn mai bune, cum ar fi cum sa creeze un mediu de somn bun si sa promoveze relaxarea. O alimentatie buna si exercitii fizice regulate pot fi incorporate in mediul scolar. Predarea despre interconexiunile dintre creier, corp si modul in care invatam va oferi elevilor cunostinte stiintifice importante, care le-ar putea imbunatati performanta academica si sanatatea fizica.
In plus, invatarea poate fi imbunatatita de anumite conditii de mediu si impiedicata de altele. Facilitatile scolare inadecvate, acustica slaba, zgomotul exterior si iluminarea inadecvata a clasei se coreleaza cu o performanta scolara mai slaba. Scaunele cu un suport slab impiedica alimentarea cu sange a creierului si impiedica cunoasterea, in timp ce temperaturile peste 74–77 de grade Fahrenheit s-au dovedit a se corela cu o intelegere mai scazuta a citirii si scoruri la matematica. Un climat mai primitor pentru invatare poate ajuta la performanta prin asigurarea nevoilor fizice ale corpului.
6. Creierul are o perioada scurta de atentie si are nevoie de repetare si procesare pe mai multe canale pentru ca o invatare mai profunda sa aiba loc.
Curiozitatea, impulsul de a explora si impulsul de a cauta noutatea, joaca un rol important in supravietuire. Suntem rasplatiti pentru curiozitate de dopamina si opioide (substante chimice care se simt bine din creier), care sunt stimulate in fata a ceva nou. Deoarece creierul nostru a evoluat pentru a ramane vigilent la un mediu in continua schimbare, invatam mai bine la intervale scurte.
Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care variatiile materialelor, pauzele si chiar somnele intermitente faciliteaza invatarea. Este probabil important ca profesorii sa-si restabileasca atentia elevilor la fiecare cinci pana la 10 minute si sa continue sa-si schimbe atentia catre subiecte noi.
Invatarea implica si intarirea conexiunilor dintre neuroni. „Ceea ce impinge fire impreuna”, spun oamenii de stiinta in neurostiinta, motiv pentru care repetitia sustine invatarea, in timp ce absenta repetitiei si a expunerii duce la degradarea acesteia. Profesorii ar face bine sa se asigure ca repeta puncte importante in lectiile lor pentru a aprofunda invatarea.
Avand in vedere ca retelele neuronale vizuale, semantice, senzoriale, motorii si emotionale contin toate propriile sisteme de memorie, invatarea multicanal care implica fiecare dintre aceste retele creste probabilitatea atat de stocare, cat si de reamintire. Avem o capacitate uimitoare de memorie vizuala, iar informatiile scrise sau vorbite asociate cu informatiile vizuale au ca rezultat o reamintire mai buna. Exista o probabilitate mai mare ca invatarea sa se generalizeze in afara salii de clasa daca este organizata prin retele senzoriale, fizice, emotionale si cognitive.
7. Frica si stresul afecteaza invatarea.
Evolutia ne-a modelat creierul pentru a gresi din partea precautiei si pentru a declansa frica ori de cate ori ar putea fi utila de la distanta. Frica ne face mai putin inteligenti, deoarece activarea amigdalei – care are loc ca parte a raspunsului la frica – interfereaza cu functionarea prefrontala. De asemenea, frica opreste explorarea, ne face gandirea mai rigida si provoaca „neofobie”, teama de orice nou.
Situatiile stresante declanseaza eliberarea cortizolului, hormonul stresului, care interfereaza cu cresterea neuronala. Stresul prelungit afecteaza capacitatea noastra de a invata si de a mentine sanatatea fizica.
Succesul la scoala depinde de capacitatea elevului de a-si reduce cumva stresul. Includerea tehnicilor de management al stresului in curriculum este o aplicare evidenta a neurostiintei in educatie, care poate imbunatati invatarea, bunastarea emotionala si sanatatea fizica. Profesorii isi pot folosi caldura, grija empatica si respectul pozitiv pentru a crea o stare de spirit care scade frica si creste neuroplasticitatea si invatarea.
8. Ii analizam pe altii, dar nu pe noi insine: primatul proiectiei.
Creierul nostru a evoluat pentru a acorda atentie comportamentelor si emotiilor altor oameni. Nu numai ca aceasta procesare este complexa, dar este fulgerator, modeland experienta noastra fata de ceilalti milisecunde inainte de a deveni chiar constienti de prezenta lor. Generam automat o teorie a ceea ce au in minte – ideile noastre despre ceea ce stiu, care ar putea fi motivatiile lor si ce ar putea face in continuare. Drept urmare, suntem la fel de rapidi sa credem ca ii cunoastem pe altii, pe cat suntem lenti sa devenim constienti de propriile motive si greseli.
Sa ne luam gandurile despre ceilalti si sa le incercam pentru dimensiune are potentialul de a ne invata despre noi insine si de a ne creste abilitatile empatice. Exercitiile simple care ii ghideaza pe elevi sa examineze ce si cum ceea ce gandesc si simt despre ceilalti poate fi adevarat pentru ei insisi, pot deschide o fereastra de constientizare de sine, empatie si intelegere. Profesorii pot cere elevilor sa examineze vietile personajelor istorice si ale personajelor din carti si filme pentru a-i ajuta sa obtina o perspectiva cu al treilea ochi asupra propriilor puncte forte, motivatii si defecte.
9. Invatarea este imbunatatita prin accentuarea imaginii de ansamblu – si apoi permitandu-le elevilor sa descopere ei insisi detaliile.
Cand problemele sunt reprezentate la niveluri superioare de abstractizare, invatarea poate fi integrata in scheme mai mari care imbunatatesc memoria, invatarea si flexibilitatea cognitiva. A incepe cu conceptele majore si a reveni in mod repetat la acestea in timpul unei prelegeri imbunatateste intelegerea si memoria, fenomen care creste atunci cand elevii isi creeaza propriile categorii si strategii de organizare a informatiilor. Imbunatatirea materialului in segmente semnificative il face mai usor de retinut si imbunatateste performanta testului, crescand in acelasi timp activitatea prefrontala in timpul codificarii.
Cand vine vorba de descoperirea detaliilor, retineti ca creierul nostru a evoluat pentru a invata se face prin explorare prin incercare si eroare. Acest lucru este valabil pentru invatare si adaptare atat la mediul nostru social, cat si la cel fizic. Prin urmare, folosirea a ceea ce invatam pentru a incerca sa rezolvam problemele din lumea reala si ajustarea comportamentelor sau ideilor noastre pe baza rezultatelor creste pastrarea abilitatilor si a informatiilor. Suntem nascuti pentru a explora, iar profesorii care folosesc acest lucru probabil vor avea mai mult succes in clasa.
