Comunicarea in cabinetul medicului este un subiect fierbinte in acest moment. Dupa cum noteaza o analiza a Health Affairs, „calitatea interactiunilor medic-pacient in asistenta primara a scazut”.
Pe partea pozitiva, comunicarea eficienta este un instrument puternic, desi subutilizat, in cutia de instrumente a asistentei medicale. Este asociat cu o satisfactie mai mare a pacientului, o mai buna aderenta la medicamente, o probabilitate mai mica de greseala si mai putine cazuri de malpraxis. Ea afecteaza chiar si rezultatele privind sanatatea pacientului; o revizuire a cercetarii a concluzionat ca comunicarea eficienta medic-pacient imbunatateste sanatatea emotionala a pacientilor, simptomele, raspunsurile fiziologice si nivelul durerii.
In special, empatia este o componenta critica a comunicarii care a atras o atentie tot mai mare in ultimii ani. Empatia intr-un context clinic este capacitatea medicului de a intelege emotiile pacientilor, ceea ce poate facilita diagnostice mai precise si tratament mai ingrijitor. Acest lucru difera de simpatie sau de impartasirea emotiilor pacientilor, care in schimb pot impiedica diagnosticarea obiectiva si tratamentul eficient.
Dr. Helen Riess.
Reclama
X
Empatia conteaza din cateva motive. In primul rand, empatia este buna pentru pacienti. Construieste increderea, ceea ce creste satisfactia si conformitatea pacientului. Atunci cand pacientii percep ca se conecteaza pe un teren comun cu medicul, ei au rate de recuperare mai bune. In al doilea rand, empatia este buna pentru medici. Conform cercetarilor, pacientii isi verbalizeaza foarte rar preocuparile emotionale si, atunci cand o fac, de multe ori medicii lor nu recunosc preocuparile. Empatia poate contracara aceasta problema, poate ajuta medicii sa-si faca treaba bine si chiar poate proteja impotriva epuizarii medicului.
Cu toate acestea, avem un drum lung de parcurs inainte ca empatia sa fie incorporata corect in practica de zi cu zi. Dupa cum a observat un articol, „cultura medicinei si a pregatirii medicale pot fi de asa natura incat empatia este subestimata si subinvatata”. Un studiu a constatat ca in saizeci si noua la suta din programarile la cabinet, medicii au intrerupt inainte ca pacientii sa-si termine de explicat problemele de sanatate. Mai mult decat atat, empatia chiar scade in timpul educatiei medicale.
Deci, cum putem aborda lipsa de empatie in domeniul medical
Desi pot exista trasaturi de personalitate care sunt premise pentru empatie, cum ar fi atitudinile pro-sociale, non-stereotipice fata de ceilalti, consensul in randul savantilor este ca empatia poate fi predata. Formarea poate include „oferirea de experiente care cresc constientizarea de sine, abilitatile de ascultare, constientizarea aspectelor comune ale tuturor fiintelor umane si respectul si toleranta fata de diferente” si „predarea abilitatilor umaniste de intervievare”.
Au existat deja mai multe eforturi de succes de a preda empatia medicilor: Un program de comunicare a condus la o exprimare mai empatica in timpul interactiunilor cu pacientii. O alta abordare, cursurile online numite Empathetics, s-a dovedit a fi eficienta in dezvoltarea empatiei la medicii rezidenti.
Practica recunostintei pentru asistente
ofera strategii bazate pe cercetare pentru a va sustine bunastarea si pentru a ajuta la construirea unei culturi a recunostintei in organizatia dumneavoastra.
Aflati mai multe
Pentru a afla mai multe despre acest subiect, m-am intalnit cu fondatorul Empathetics, dr. Helen Riess, pentru a discuta despre munca ei inovatoare privind stimularea empatiei in relatia medic-pacient si implicatiile acesteia pentru imbunatatirea furnizarii asistentei medicale. Dr. Riess este directorul Programului de empatie si stiinta relationala de la Spitalul General din Massachusetts, profesor asociat de psihiatrie la Harvard Medical School si un psihiatru practicant.
Kasley Killam: Cum ti-a afectat munca in empatie practica ta de psihiatrie
Helen Riess:Practica mea este cea care mi-a afectat munca in empatie. Cand eram rezident de psihiatrie, am fost scolarizat in Psihologia Sinelui, care este o abordare a psihoterapiei dezvoltata de Heinz Kohut, care subliniaza importanta de a te simti inteles si de a simti ca experienta ta in lume este umana si poate fi impartasita. Acel antrenament mi-a modelat munca cu pacientii. Am putut vedea clar ca, desi bineinteles ca ai nevoie de alte tehnici, daca nu ai acea conexiune, nu ajungi nicaieri.
KK: Cum ati creat Empathetics
HR:Compania Empathetics a fost infiintata pentru a raspunde cererii uriase de formare bazata pe dovezi pe care am dezvoltat-o la Spitalul General din Massachusetts. Un studiu controlat randomizat a demonstrat ca aceasta abordare a imbunatatit semnificativ scorurile de satisfactie a pacientului. Cursurile electronice sunt o traducere a instruirii despre empatie pe care l-am oferit sutelor de medici. Am studiat neurostiinta empatiei timp de cativa ani si ceea ce am invatat a fost modul in care oamenii percep emotiile celorlalti si cum raspund ei cel mai bine.
KK: Este empatia intotdeauna benefica pentru relatia medic-pacient sau ar putea exista rezultate negative asociate cu empatia medicului
HR:Raspunsul este da: poate exista prea multa empatie afectiva sau emotionala. Empatia afectiva este rezonanta emotionala pe care oamenii o simt pentru durerea sau situatia altei persoane [asemanatoare cu simpatia]. Acest lucru duce adesea la un comportament prosocial, dar poate duce si la decizii gresite. In schimb, empatia cognitiva inseamna intelegerea a ceea ce simte si gandeste persoana respectiva, indiferent daca ai fost exact in aceeasi situatie sau daca simti emotiile persoanei respective. Rolul nostru ca medici este sa intram sub pielea pacientului si sa vedem lumea din punctul lui de vedere, dar si sa iesim inapoi astfel incat sa fim obiectivi si sa luam cea mai buna decizie rationala.
De exemplu, ati putea avea un pacient caruia ii este foarte frica de ace si nu doreste sa se injecteze impotriva tetanosului. Daca empatizezi prea mult cu acea frica emotionala, s-ar putea sa te decizi: „Nu ai sansa, pentru ca vad cat de tulburat esti.” Dar odata ce revii in rolul tau de medic, iti dai seama, in schimb, „trebuie sa te ajut sa depasesti frica, pentru ca ar fi mult mai rau pentru tine sa faci tetanos”. Pentru medicii in formare, prea multa empatie afectiva le poate distrage atentia uneori de la munca dificila pe care o au de facut. Daca esti prea ingrijorat ca ranesti pacientul, s-ar putea sa nu inveti procedura. De aceea, in cele mai multe cazuri, empatia devine oarecum tocita in timpul scolii de medicina. Trebuie sa folosesti si sa pastrezi empatia cognitiva, chiar si atunci cand empatia afectiva poate scadea,
KK: In exemplul unui pacient caruia ii este frica de ace, cum ai putea folosi empatia pentru a-l ajuta pe pacient sa se simta in largul tau, in timp ce faci tot ce trebuie sa faci
HR: este o chestiune de a reincadra. Ai putea spune: „Stiu ca chiar nu-ti plac acele si daca as putea face ceva pentru ca asta sa nu doara, as face-o. O sa-ti pun niste alcool pe piele si sa-ti cer sa numeri cu voce tare pana la zece si o sa incerc sa fac asta cat mai repede posibil.” In acest fel, ii anuntati ca incercati sa lucrati cu frica. Il recunosti si apoi folosesti distractia.
KK: Cum pot medicii de familie sa fie empatici cand abia au 15 minute cu fiecare pacient
HR:Doar pentru ca esti grabit nu inseamna ca trebuie sa te comporti ca si cum te-ai grabi. Poti sti ca ai la dispozitie 15 minute, dar totusi stai jos — ceea ce te face mult mai conectat cu persoana respectiva decat daca stai in picioare — si sa faci un contact vizual bun, sa dai din cap, sa te apleci. Toate aceste obiceiuri arata ca esti prezent. Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa mergi la usa, sa pui mana pe manerul usii si sa continui sa vorbesti, pentru ca atunci persoana stie ca jumatate din mintea ta este deja acolo unde urmeaza sa mergi. In schimb, stati asezat si spuneti: „Daca aveti o alta intrebare scurta, va pot raspunde acum si, daca doriti mai mult timp pentru a analiza lucrurile, sa programam o alta intalnire”. In acest fel, esti complet cu pacientul, dar nu incerci sa inghesui zece kilograme de faina intr-o punga de cinci kilograme.
KK: Intr-o discutie cu Jodi Halpern, care studiaza empatia clinica la UC Berkeley, ati mentionat ca in zilele noastre medicii nu au sansa sa se recupereze de la facultatea de medicina, asa ca orice epuizare sau reducere a empatiei se transfera in practica lor clinica. Cum credeti ca putem aborda aceasta problema
HR: Cred ca trebuie sa aducem mai multa umanitate inapoi in educatia medicala. Pendulul a inceput sa se miste in acest fel, odata cu restrictia privind numarul de ore in care medicii au voie sa fie de garda. Trebuia sa stam treji toata noaptea in camera de urgenta si apoi sa petrecem a doua zi facand psihoterapie cu oamenii. Ne-am ciupi literalmente pentru a ramane treji. Care a fost sensul asta
Deci, cred ca restrictia orelor de serviciu este un pas in directia corecta.
Dar trebuie totusi sa provocam mentalitatea de mai mult lucru si fara joaca si sa promovam o mai buna ingrijire de sine daca dorim ca oamenii sa aiba in continuare capacitatea de a darui. Nu poti extrage dintr-o fantana uscata si cred ca aceasta este o problema uriasa in modul in care medicamentul s-a schimbat de-a lungul timpului. Exista mai multa documentare, exista mai multa utilizare a computerului si este mai putin din timpul pretios petrecut vorbind cu pacientii. Din aceasta cauza, munca a incalcat viata oamenilor. Am vorbit cu cativa medici mai in varsta care spun ca merg acasa si isi scriu notele acolo, pentru ca vor sa maximizeze timpul cu pacientii lor la cabinet. Deci, practic, ajung sa lucreze toata ziua si noaptea. Asta nu este sustenabil. Cred ca modalitatea de a fi un medic bun pentru cea mai lunga perioada de timp este sa practici auto-ingrijirea. Daca oamenii isi satisfac propriile nevoi,
KK: Mergand inainte, ce esti cel mai incantat de
HR: Cel mai mult, sunt incantat de cuvantul care iese – empatia poate fi predata – si de faptul ca oamenii isi dau seama ca au nevoie de el in orice comunitate sau profesie in care se afla. Cred ca lumea trebuie sa se indeparteze de o mentalitate egocentrica, de supravietuire a celui mai in forma, de lipsa, care ii determina pe oameni sa nu impartaseasca si sa nu-l priveasca pe cealalta persoana. Nu functioneaza ca societate. Asa ca cred ca este destul de interesant ca exista atat de multi oameni care se uita la asta si incearca sa faca ceva in privinta asta.
