Aceasta bibliografie este rezultatul dorintei de a extinde intelegerea stiintifica a compasiunii pentru a include o gama mai larga de influente. Lecturile budiste analizate aici sunt departe de psihologia academica traditionala cu care sunt obisnuit. Din acest motiv, analiza trebuie sa fie excesiv de simplificata si gresita. Lecturile sunt carti de lunga durata care sunt dense si apar adesea circulare si contradictorii in rationamentul lor. Aceasta nu este o critica a scrierilor; este mai degraba parte a naturii circulare a budismului si a credintelor sale, precum si a contradictiilor inerente vietii.
In plus, acestea nu sunt discutii izolate despre compasiune. Conceptul este definit in contextul discutiilor despre budism in ansamblu. In interesul de a indica cititorii catre informatiile utile, ofer: 1) un tabel rezumat pentru a structura comparatia mea dintre conceptiile occidentale (deseori stiintifice) si budiste despre compasiune si 2) rezumate ale lecturilor care indica cititorii catre sectiuni care ar putea fi deosebit de util.
Publicitate
X
Compasiunea ca rece
Cu cat citesti mai mult scrierile budiste, cu atat mai mult iti dai seama ca compasiunea budista este similara cu conceptiile laice despre compasiune numai in nume. In timp ce conceptele laice ale compasiunii sunt sentimente calde pentru anumite persoane aflate in nevoie, compasiunea budista nu este un sentiment special, cald sau chiar un sentiment. Poate ca cea mai succinta si clara mentiune despre aceasta se afla in discutiile lui Dalai Lama si Jean-Claude Carriere (1996, p. 53). O nota de subsol explica intr-un limbaj revigorant de simplu ca compasiunea in sensul budist nu se bazeaza pe ceea ce numim „sentiment”. In timp ce budistii nu neaga sentimentele naturale care pot aparea din a vedea pe altul in nevoie, aceasta nu este valorile compasiunii pe care budismul le are. In schimb, compasiunea budista este rezultatul stirii ca cineva face parte dintr-un intreg mai mare si este interdependent si conectat la acel intreg. Este rezultatul meditatiilor practicate. Intr-adevar, compasiunea budista ar trebui sa fie fara caldura sau pasiune – este obiectiva, rece, constanta si universala.
Trungpa (1973) sustine ca adevarata compasiune are potentialul de a parea cruda sau nemiloasa. Compasiunea necesita prajna sau intelepciunea transcendentala – o abilitate de a vedea aparentele superficiale din trecut si de a vedea adevarata suferinta si nevoie. Din acest motiv, compasiunea poate implica sa oferi cuiva ceea ce are nevoie cu adevarat, nu ceea ce isi doreste. In plus, compasiunea este un dar deschis, este generozitate fara pretentii. Nu se asteapta si nu cere reciprocitate sau confirmare a compasiunii. Intr-adevar, adevarata compasiune nu va fi adesea apreciata si poate fi primita cu furie sau ura. Urmatoarea sectiune discuta despre amenintarea furiei la adresa compasiunii si metodele de a face fata acestui lucru.
Mania in opozitie cu compasiunea
Al saselea capitol al Ghidului lui Shantideva pentru modul de viata despre perfectiunea rabdarii (numit si Perfectiunea tolerantei) ofera o discutie interesanta despre furie, compasiune si emotii tulburatoare. Furia este principalul obstacol care cauzeaza deteriorarea compasiunii si a mintii care se trezesc. Cu toate acestea, compasiunea nu este o emotie sau un sentiment, asa ca cele doua nu sunt opuse in conceptiile budiste, asa cum sunt in conceptiile occidentale si laice (vezi Weiner, 1993). Discutia lui Shantideva furnizeaza cauzele furiei ca: 1) suferinta personala, 2) lipsa de respect si 3) faptul ca i se vorbeste aspru. Se poate distruge mania cunoscandu-si dusmanul si realizand ca el creeaza doar tristete. Poate in mod surprinzator, cel mai rau mod de a face fata maniei este sa o suprimati. Remediul pentru manie este rabdarea. Meditand asupra cauzelor furiei, cineva poate simti compasiune pentru dusmanul cuiva. De exemplu, cineva care imi vorbeste dur nu detine controlul si nu poate fi acuzat pentru actiunile sale. Actiunile sale sunt rezultatul unor emotii tulburatoare precum furia – emotii asupra carora nu are control.
Iubire, atasament si compasiune
Desi adesea exprimate ca bunatate iubitoare, este important de retinut ca budismul face o distinctie stricta intre compasiune si ceea ce numeste intelegerea dragostei si atasamentului. Dragostea, cand este vazuta ca dorinta, duce in mod necesar la suferinta. In acest fel, iubirea este vazuta ca o nevoie de a se atasa de ceilalti pentru a obtine un sentiment de securitate si apartenenta (Trungpa, 1973). In schimb, budismul incurajeaza iubirea si compasiunea in sensul de deschidere si neinfricare. Adevarata compasiune si iubire nu au limite teritoriale – sunt oferite si primite in mod liber.
Incurajarea compasiunii
Cele patru adevaruri nobile descoperite de Siddartha sunt 1) lumea este mizerabila si plina de suferinta, 2) aceasta suferinta este rezultatul dorintelor, 3) este posibil sa opriti dorintele si sa puneti capat suferintei si 4) exista o cale specifica pentru facand asta. Cea mai importanta parte a caii budiste este meditatia. Meditatia incurajeaza si incurajeaza o minte trezita si compasiune. Scrierile lui Shantideva din capitolul Desavarsirea meditatiei (cap. 8) prezinta cateva exercitii specifice in acest sens. Ele sunt prezentate clar si in scrierile lui S. Rinpoche (1992).
O meditatie este sa ne facem egali cu ceilalti. In acest fel recunoastem ceea ce este acelasi in noi toti: sa fim oameni, sa simtim suferinta si cu totii dorim sa gasim fericirea si sa evitam suferinta. Acest exercitiu pare sa joace pe ceea ce oamenii de stiinta sociali occidentali au identificat ca fiind similaritate. Daca ne putem identifica cu situatiile altora si ne simtim asemanatori cu ei, este mai probabil sa simtim simpatie. De asemenea, aceasta meditatie incurajeaza pe cineva sa vada ce este asemanator in toata lumea.
O meditatie similara, dar distincta, implica schimbul de sine cu ceilalti. Din nou, in termeni psihologici sociali, aceasta poate fi considerata o luare de perspectiva. Cand cineva sufera si nu stim cum sa ajutam, ar trebui sa ne punem in locul lui. Acest exercitiu este, de asemenea, o renuntare la ego si la sine. Schimbandu-se sistematic cu ceilalti inferiori si superiori, se poate vedea viata din perspectiva lor si se poate pierde mila si gelozie.
Desi aceasta bibliografie nu are o profunzime si un context de intelegere pentru conceptele mai largi ale budismului, ea incearca sa identifice si sa structureze diferentele fundamentale dintre conceptiile occidentale si budiste despre compasiune. Am facut acest lucru comparand conceptia occidentala despre compasiune ca un sentiment cald pentru un anumit individ cu compasiunea budista, care poate fi mai mult ca o cunoastere sau cunoastere a suferintei universale.
Este interesant de observat ca scrierile budiste sugereaza o oarecare universalitate pentru emotia compasiunii. Ei au grija sa mentioneze diferenta dintre compasiunea fara pasiune cultivata in meditatie si aparitia fierbinte spontana a compasiunii. Acest lucru implica faptul ca componentele emotionale naturale ale compasiunii pot avea calitati universale.
Conceptii despre compasiune
Compasiunea si simpatia occidentala Compasiunea
budista Emotie
spontana, sentiment
Rezultatul meditatiilor lungi – imobil
Fierbinte, subiectiv
Rece, lipsit de pasiune, obiectiv
Indreptat catre un individ
Indreptat catre toate fiintele simtitoare
Devine din sentimentul de preocupare pentru suferinta altui individ
Devine din cunoasterea suferintei comune
Evaluare – altul nu este responsabil pentru suferinta (agentie)
Vedeti intotdeauna pe ceilalti ca nu detin control – ei sunt condusi de dorinte si emotii
Opus maniei
In opozitie cu furie
Compasiunea este expresia ingrijorarii grijulii. Oricine o poate simti.
Adevarata compasiune necesita cunoastere si intelepciune (prajna), altfel este daunatoare.
Compasiunea ca amabilitate
Compasiunea ca cruda
Diferentierea fata de iubire si atasament
Compasiunea poate fi simtita pentru straini
Dragostea ca intelepciune
Mai probabil pentru cei pe care ii iubim
Fara asteptari – fara reciprocitate
Incurajarea compasiunii
Socializarea
Cele patru adevaruri nobile
Asemanarea Ne
facem egali cu ceilalti
Luarea de perspectiva
„Schimbarea pe sine pentru celalalt”
Referinte:
Dalai Lama & Carriere, Jean-Claude (1996). Violenta si compasiune. New York: Doubleday.
Aceasta carte este rezultatul unei serii de discutii intre Jean-Claude Carriere si Dalai Lama. Aceste discutii se concentreaza pe aplicarea perspectivelor budiste la probleme contemporane, cum ar fi explozia populatiei, dezvoltarea in lumea a treia si violenta si razboiul. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu budismul si invataturile sale, aceasta discutie ofera o discutie uimitor de inteles. In timp ce cartea este cel mai bine citita si digerata in intregime, o atentie speciala acordata compasiunii apare in discutia despre educatie si contaminare, pp. 27-63.
Rinpoche, Sogyal (1992). Cartea tibetana a vietii si a mortii. New York: Harper Collins Publishers.
Aceasta carte mai recenta este scrisa de un calugar tibetan invatat care si-a petrecut o mare parte a vietii sale in vest. Aceasta scriere este incercarea lui de a-i aduce pe acesti doi impreuna pentru a intelege viata si moartea. Moartea este un timp profund pentru budisti, ceea ce inseamna si renasterea. Aceasta carte ofera indrumari pentru a dobandi pace si compasiune in viata pentru a facilita renasterea intr-un taram superior. De un interes deosebit este capitolul al doisprezecelea, Compasiunea: bijuteria care implineste dorintele. In acest capitol, autorul ofera o explicatie clara si concisa a compasiunii, a modului de a o incuraja in tine si a practicii Tonglen. Tonglen este practica de a da si de a primi: a da departe de fericirea si iubirea cuiva si de a primi suferinta si nefericirea altuia.
Rinpoche, Thrangu (2002). Un ghid al stilului de viata al lui Shantideva al Bodhisattva: un comentariu. Delhi, India: Sri Satguru Publications.
Aceasta carte este o interpretare a unuia dintre cele mai importante texte ale traditiei Mahayana: invataturile lui Shantideva despre modul de viata al Bodhisattva (Bodhisattvacaryavatara). In traditia Mahayana, un Bodhisattva este practicantul budist care are o compasiune atat de incredibila pentru fiintele simtitoare incat a decis sa renunte la nirvana si sa ajute restul fiintelor simtitoare sa ajunga la iluminare inaintea lui insusi. Acest text este unul dintre cele mai respectate comentarii despre cum sa te angajezi in calea Mahayana. Tema centrala a textului este trezirea si intretinerea mintii care se trezesc. Textul este impartit in capitole. Primele trei definesc mintea care se trezeste si discuta cum poate fi trezita, urmatoarele trei discuta cum poate fi mentinuta si protejata mintea care se trezeste de deteriorare. Ultimii trei discuta cum sa dezvolte si sa creasca mintea de trezire. De un interes deosebit pentru compasiune sunt capitolele despre Perfectiunea rabdarii (cap. 6) si perfectiunea meditatiei (cap. 8).
Trungpa, Chogyam (1973). Trecand prin materialismul spiritual. Boston: Shambala Publications, Inc.
Aceasta carte este rezultatul unei serii de discutii sustinute in Boulder, Colorado in 1970 si 1971 de Chogyam Trungpa la centrul de meditatie Karma Dzong din Boulder. Discutiile au fost menite sa clarifice confuzia despre calea budismului si sa ii ajute pe cei care nu sunt familiarizati cu ea sa inteleaga. Acopera majoritatea subiectelor budiste clasice, dar poate intr-un mod care este mai accesibil occidentalilor. Este adesea plin de umor si jucaus. Exista un capitol special despre Prajna si Compasiunea, care prezinta natura compasiunii si modul in care se bazeaza pe inteligenta prajna. Chiar si atunci cand cineva are intentii bune, fara prajna compasiunea poate fi daunatoare. Acest capitol pune un accent deosebit pe natura nemiloasa a adevaratei compasiuni si pe distinctia dintre compasiune si iubire.
