In copilarie, ma intorceam adesea la cainele meu pentru mangaiere cand ma simteam trist. Privind in ochii ei mari caprui, m-a facut sa simt ca m-ar fi inteles si i-ar pasa cu adevarat.
Acum, un nou studiu sugereaza ca asta nu era doar in capul meu.
Cercetatorii de la Universitatea din Viena au venit cu o modalitate ingenioasa de a studia modul in care cainii raspund la emotiile umane (si ale cainilor). Descoperirile lor sugereaza ca cainii pot capta emotiile ambelor specii si chiar pot distinge intre sentimente pozitive si negative, ceea ce sugereaza ca ar putea avea unul dintre elementele cheie ale empatiei.
Reclama
X
Pentru studiu, proprietarii de caini si-au adus cainii in laborator, unde au fost instalate difuzoare in diferite locatii din jurul unei incaperi. Cainii au fost lasati in lesa si au primit o patura pe care sa se intinda langa locul unde statea stapanul lor.
In timp ce proprietarii purtau casti si isi ignorau cainii citind o carte (deci reactiile lor nu au putut influenta experimentul), sunetele au fost redate prin unul dintre difuzoare la intervale diferite. Sunetele au inclus caini angajati in latrat sau plans jucaus (emotii pozitive si negative), oameni care radeau sau plangeau, sunete ale obiectelor neinsufletite (cum ar fi ploaia care cade sau frunzele fosnind in vant) si sunete animate lipsite de continut emotional (cum ar fi sunetele de un greier sau o persoana angajata in discutii non-emotionale). Reactiile cainilor au fost inregistrate video pentru analize ulterioare.
Analizatorii video care nu stiau ce sunete se redau au cautat diverse semne ca cainii sunt atenti sau se apropiau de difuzoare. Ei s-au uitat, de asemenea, la comportamentele pe care alte cercetari le-au asociat cu excitarea sau stresul – cum ar fi latratul, scancitul, cascatul sau lingerea buzelor – si au creat un scor bazat pe durata si intensitatea comportamentului.
Rezultatele au aratat ca cainii au acordat o atentie mai mare difuzoarelor atunci cand au auzit continut emotional – fie emotii pozitive sau negative vocalizate de un om sau de un alt caine – in comparatie cu sunetele non-emotionale. In plus, ei au avut scoruri mai mari in general si la un comportament – inghetarea – atunci cand au auzit sunete emotionale negative in comparatie cu cele pozitive, ceea ce indica faptul ca au recunoscut diferenta dintre suferinta si fericire.
„Am fost surprinsi de modul in care au raspuns cainii”
―Annika Huber, cercetatoare la Universitatea de Medicina Veterinara din Viena
. Acesta este primul studiu care arata ca cainii fac diferenta intre emotiile pozitive si cele negative ale celorlalti.
„Am fost surprinsi de modul in care cainii au raspuns la sunete emotionale pozitive”, spune autoarea studiului Annika Huber. „Le-au acordat acelasi nivel de atentie ca si sunetelor emotionale negative, dar nu si-au exprimat comportamentele emotionale negative in acelasi mod.”
In mod interesant, modul in care cainii au raspuns la emotiile negative a fost identic, indiferent daca emotia a fost exprimata de oameni sau de caini, cu exceptia inghetului, care a fost mai evident pentru sunetele cainilor decat sunetele umane. Rezultatele sugereaza ca contagiunea emotionala are loc intre specii, poate in mod inconstient.
„Din moment ce cainii isi impartasesc mediul natural cu noi, oamenii, vocalizarile noastre emotionale sunt probabil sa fie relevante pentru ei”, spune Huber. „Indica relatia noastra apropiata.”
Mai multe despre animale si animale de companie
Descoperiti cum cainii ajuta oamenii sa se inteleaga mai bine.
Explorati cum arata durerea, prietenia, recunostinta si mirarea la animale.
Urmariti radacinile cooperarii pana la regnul animal.
Descoperiti cum se joaca animalele si ce putem invata de la ele.
In timp ce studiile anterioare au descoperit ca cainii raspund oamenilor aflati in suferinta cu comportamente reconfortante, nu este clar daca aceste raspunsuri sunt declansate de propriile sentimente ale cainelui sau sunt pur si simplu antrenati de experientele anterioare. Desigur, este greu de spus cu siguranta, deoarece cainii nu isi pot exprima sentimentele verbal. Dar cercetarile lui Huber indica posibilitatea ca sentimentele cainilor sa o oglindeasca uneori pe ale noastre.
„Daca cainii exprima tot mai mult comportamente care indica stari emotionale negative ca raspuns la sunete emotionale negative, este rezonabil sa interpretam acest lucru ca fiind determinat de contagiune emotionala”, spune Huber.
De ce ar trebui sa ne pese de asta
Huber spune ca cercetarile ei indica ca cainii au mai multe capacitati emotionale decat ne putem da seama. Acest lucru ar putea avea implicatii pentru situatiile in care cainii si oamenii interactioneaza, cum ar fi atunci cand sunt folositi ca animale de terapie sau pur si simplu traiesc intr-o familie ca animal de companie.
„Daca cainii sunt afectati doar atunci cand aud vocalizari emotionale, ar trebui sa devenim mai constienti de starea emotionala a cainilor in contactul nostru zilnic cu ei”, spune Huber.
Ea spera, de asemenea, ca cercetarile ei ar putea duce la un tratament mai plin de compasiune pentru caini in viitor – si pentru alte animale, de asemenea.
„Perspectivele asupra capacitatilor emotionale ale animalelor non-umane in general si ale cainilor in special sunt importante de luat in considerare in ceea ce priveste bunastarea lor si capacitatea lor de a suferi”, spune ea. „Cel putin ar trebui sa afecteze considerentele noastre etice despre caini.”
Ascultare activa
Conecteaza-te cu un partener prin empatie si intelegere.
Incearca acum
