Recent, eram intr-un avion care calatorea de la Chicago la Charlottesville, Virginia, cand s-a intamplat ceva ciudat: am avut o conversatie cu colegul meu de scaun. Proaspat absolventa de facultate, aceasta tanara a vorbit cu mine pentru tot zborul de doua ore!
Lucrul trist este ca acest lucru este atat de neobisnuit incat sa fie remarcabil. In zilele noastre, se pare ca oamenii au rar conversatii, daramite cu un strain. In schimb, prea multi dintre noi se indeparteaza cu atentie unul de celalalt, aplecati asupra computerelor, iPad-urilor si telefoanelor, incercand sa ne conectam online mai degraba decat cu oamenii din fata noastra.
Dar, este aceasta cu adevarat o problema sau este doar noua normalitate
Si, daca este problematica, ce ar trebui sa facem in privinta asta
Publicitate
X
Acesta este subiectul noii carti a lui Sherry Turkle, Reclaiming Conversation: The Power of Talk in a Digital Age. Turkle, un profesor MIT, face un caz convingator ca abilitatile de conversatie, conexiunea si intimitatea dispar rapid, in mare parte din cauza atasamentului nostru excesiv fata de tehnologia omniprezenta. Ea sustine ca, in loc sa ne ridicam mainile sau sa cedam, trebuie sa revendicam conversatiile si sa ne angajam mai mult cu cei din jurul nostru. In caz contrar, riscam sa pierdem multe lucruri care ne fac societatea sa functioneze, cum ar fi empatia, introspectia si capacitatea de a lucra impreuna productiv si creativ.
Cartea lui Turkle ofera o multitudine de studii stiintifice, precum si interviuri cu experti si utilizatori de tehnologie de toate varstele. Potrivit cercetarilor, prezenta telefoanelor mobile in situatii sociale, chiar si atunci cand sunt oprite, este asociata cu multe efecte negative, inclusiv inhibarea conversatiei si schimbarea naturii a ceea ce se discuta. Acest lucru ne face vulnerabili la interactiuni superficiale care ne limiteaza capacitatea de a ne intelege cu adevarat unul pe celalalt.
„Daca credem ca am putea fi intrerupti, mentinem conversatiile usoare, pe subiecte cu putine controverse sau consecinte”, scrie Turkle. „Conversatiile cu telefoanele pe peisaj blocheaza conexiunea empatica.”
Ce invatam din plictiseala
Cercetatorii au descoperit ca cei care petrec mai mult timp online conectandu-se cu ceilalti sunt mai prost in a identifica sentimentele altora si chiar propriile sentimente. Acest lucru se datoreaza faptului ca avem nevoie de contact vizual pentru a invata sa citim corect emotiile celuilalt, ceea ce ne ajuta sa cream apropiere.
Problema este ca telefoanele mobile sunt greu de renuntat, pentru ca ne ademenesc cu promisiunea lor de gratificare instantanee. Stiu ca deseori imi deschid telefonul cand astept in cabinetul unui medic sau stau la coada la un magazin si ii vad si pe altii facand asta. Nu ne place sa fim plictisiti, singuri sau incomod, scrie Turkle, iar telefoanele noastre ne ofera oportunitati de a scapa de aceste sentimente. Asa ca, in loc sa ne impotrivim, apelam la telefoane pentru a ne usura, cand ne-am descurca mult mai bine daca am ramane cu sentimentele noastre pana s-ar risipi sau ne-au transformat.
Desi evadarea poate parea inofensiva, cartea lui Turkle il leaga de niste rezultate destul de daunatoare. Copiii nu invata sa-i trateze pe ceilalti intr-un mod care sa tina cont de sentimentele lor, pentru ca nu privesc oamenii in ochi. Adolescentii nu se mai pot concentra in salile de clasa, deoarece se simt impulsionati sa verifice telefoanele mobile pentru mesaje sociale actualizate sau sa lupte cu plictiseala navigand pe internet. Lucratorii nu mai interactioneaza intre ei in conversatii ocazionale in timpul pranzului sau chiar in intalnirile de lucru, unde toti cei prezenti pot sa nu mai verifice e-mailurile sau sa cumpere online, ceea ce duce la scaderea productivitatii, a creativitatii si a conexiunii.
„De fiecare data cand iti verifici telefonul in companie, ceea ce castigi este o lovitura de stimulare, o injectie neurochimica, iar ceea ce pierzi este ceea ce tocmai a spus, a vrut sa spuna, a simtit un prieten, profesor, parinte, iubit sau coleg de munca.” ea scrie.
Multi oameni devin anxiosi fara dopamina. Dar plictiseala are un rost, scrie Turkle, pentru ca este un semnal de a merge mai adanc si de a reflecta. Ne invata sa ne angajam imaginatia, ceea ce este important pentru creativitate. In plus, atunci cand scapam de plictiseala, invatam sa ne simtim inconfortabil cu singuratatea, care este importanta pentru dezvoltarea umana.
„Psihologia dezvoltarii a sustinut de multa vreme importanta singuratatii. Si acum la fel si neurostiinta”, scrie Turkle. „Numai atunci cand suntem singuri cu gandurile noastre – fara a reactiona la stimuli externi – angajam acea parte a infrastructurii de baza a creierului dedicata formarii unui sentiment al trecutului nostru autobiografic stabil.”
Pierderea contactului
Mai multe despre conexiunile sociale
Cat de sanatoase sunt retelele tale de socializare
Faceti testul!
Aflati cum legaturile slabe si legaturile puternice lucreaza impreuna pentru a ne construi capitalul social.
Descoperiti cum retelele sociale ii pot mentine pe varstnici conectati cu prietenii si familia.
Aflati mai multe despre beneficiile pentru sanatate ale conexiunii sociale aici si aici.
Mai important pentru societate in general, daca ne bazam doar pe conexiunile online pentru contactul social, ne pierdem perspectiva, invaluindu-ne in idei fixe pe care le impartasim cu cercul nostru in retea. Acest lucru creeaza tensiuni de grup in societatea noastra si o intoleranta tot mai mare fata de diferenta, o situatie pe care o vedem in discursul politic, precum si in relatiile personale.
„Studiile arata ca oamenilor nu le place sa posteze lucruri cu care adeptii lor nu vor fi de acord – toata lumea vrea sa fie apreciata”, scrie Turkle. „Asadar, tehnologia poate sustine un partizanism din ce in ce mai rigid, care face greu sa vorbim, permitandu-ne sa traim in bule de informatii care nu lasa sa intre voci divergente.”
Spre meritul ei, Turkle le da voce oamenilor, inclusiv multor adolescenti, care sustin utilizarea omniprezenta a tehnologiei si care nu vad niciun rost sa o opreasca. De exemplu, ea vorbeste cu tineri LGBT care s-ar putea simti ostracizati traind in comunitati izolate, dar care primesc sprijin online de la altii care locuiesc departe.
De asemenea, unii dintre intervievatii ei au vorbit despre modul in care trimiterea de mesaje text sau e-mailuri a fost o modalitate pozitiva de a comunica in timpul conflictelor, deoarece raspunsul online iti permitea sa te editezi si sa eviti sa perpetuezi luptele sau sa ai reactii neclintite la comunicarile amenintatoare emotional din partea altora. Iti ofera sansa de a evita sa faci prosti, si asta este spre bine.
Dar Turkle contracareaza aceste exemple ilustrand numeroasele moduri in care trimiterea de mesaje text si e-mailuri in aceste situatii pot merge prost, cum ar fi atunci cand promoveaza neintelegerea. In plus, atunci cand cineva intarzie sa raspunda la un mesaj sau nu raspunde deloc, il poate face pe destinatar sa se simta singur si umilit. In sute de conversatii pe care Turkle le-a avut cu adolescenti si adulti despre viata lor online, ea a descoperit ca multi dintre ei nu stiau cum sa interpreteze tacerea sau intarzierile si erau desensibilizati la grosolania acesteia. Asta, la randul sau, uneori s-a transformat in plata in avans sau chiar in agresiune pe altii.
„Am vazut o generatie instalandu-se intr-un nou mod de a face fata tacerii de la alti oameni: si anume, nega ca doare si lasa deoparte intelegerea ca daca le faci altora, le va rani si pe ei.”
Intr-un studiu relatat in carte, prietenii de varsta universitara au descoperit ca conversatiile fata in fata au dus la o conexiune mai emotionala decat alte forme de comunicare, cum ar fi chat-ul video online sau mesageria instantanee. Asta pentru ca aveti nevoie de aceasta apropiere personala pentru a va conecta cu adevarat cu o alta persoana. Trimiterea mesajelor nu poate transmite emotii asa cum o poate face o fata, chiar si cu emoticoane. In contexte romantice, trimiterea de mesaje text poate fi de-a dreptul inselatoare, deoarece este aproape imposibil sa descifrezi interesul sexual online. In plus, multi oameni care merg la petreceri sau la intalniri isi folosesc adesea telefoanele mobile pentru a cauta „intalnirea perfecta”, ceea ce ii face sa reduca oricine se intampla sa fie, in cautarea a ceva mai bun.
Cum sa recuperezi conversatia
Din fericire, unii oameni iau in seama si incearca sa-si schimbe comportamentul. Din ce in ce mai multi tineri creeaza spatii si momente fara tehnologie in timp ce socializeaza, in loc sa tolereze atunci cand prietenii sau parintii lor ii renunta – o practica cu beneficii extraordinare pentru toti.
Angajatorii iau nota, de asemenea, de problemele cu tehnologia la locul de munca, deoarece studiile dezvaluie importanta conexiunilor sociale in performanta la locul de munca. Intr-un studiu, angajatii purtau dispozitive care le-au permis cercetatorilor sa masoare cat de multa interactiune sociala au avut cu alti angajati in timpul zilei de lucru, atat on-line, cat si offline. Rezultatele au aratat ca acei oameni care au avut mai multe conversatii fata in fata la locul de munca au demonstrat o productivitate mai mare si mai putin stres, in timp ce conversatia lor online nu a avut niciun impact asupra acestora.
De asemenea, parintii ar trebui sa tina cont de cercetare. De prea multe ori copiii sunt ignorati de parintii lor, care apeleaza la telefoanele mobile in loc sa le acorde copiilor atentia de care au nevoie pentru a invata abilitati sociale si emotionale. Chiar si copiii mici sunt uneori distrati cu telefoanele mobile, privandu-i de nevoia lor cea mai elementara de atasament fata de adultii din viata lor. Copiii lipsiti de contactul vizual si care se confrunta cu „fata nemiscata” a unui parinte [fata intoarsa spre telefon] „devin agitati, apoi retrasi, apoi depresivi”, scrie Turkle. „In aceste zile, oamenii de stiinta in neurostiinta speculeaza ca atunci cand parintii care au grija de copii apeleaza la telefoanele lor, acestia pot „smula in mod eficient o paradigma cu fata nemiscata”… cu toate daunele aferente.”
Cu totii ar fi intelept sa luam in considerare mai atent modul in care ne comportam in jurul tehnologiei, iar Turkle include o lista de linii directoare care ne pot ajuta sa evaluam cum sa folosim cu intelepciune telefoanele mobile pentru a evita pierderea unei conexiuni sociale importante. Iata cateva dintre sugestiile ei (parafrazate):
Amintiti-va de puterea telefonului dvs. si nu-l luati automat cu dvs. in orice situatie, mai ales atunci cand este nevoie de o conversatie.
Incetiniti si nu cautati satisfactii instantanee pentru distractie sau alinare de plictiseala sau singuratate. Invata sa savurezi singuratatea.
Protejati-va creativitatea facandu-va timp de liniste pentru dvs., astfel incat sa va puteti conecta la functionarea acesteia.
Discutati cu altii cu care nu sunteti de acord si nu va fie teama sa nu fiti de acord.
Angajati-va intr-o conversatie timp de cel putin sapte minute inainte de a renunta la ea, permitandu-i sa se aprofundeze si sa conduca potential in directii neasteptate.
Nu aduceti sensibilitatea inginereasca in fiecare aspect al vietii tale. In schimb, practica toleranta fata de ambiguitate, cultiva empatia si compasiunea fata de ceilalti si intra in conversatii in care nu cunosti rezultatul.
Invata din conflict, mai degraba decat sa-l eviti.
Pune-ti telefoanele jos si acorda atentie persoanei din fata ta – copilul tau, prietenul tau, partenerul tau, angajatul tau. Oricine interactionati, nu uitati sa va hraniti relatiile prin implicare.
Din fericire, nu este prea tarziu sa schimbam drumul pe care ne aflam, pentru ca suntem rezistenti ca specie. Chiar si micile pauze de la tehnologie pot ajuta la restabilirea conversatiei, daca luam initiativa. Turkle ne cheama pe toti sa facem acest lucru, scriind: „Este momentul gresit sa facem un pas inapoi. Cei care inteleg cum functioneaza conversatia – indiferent de varsta lor – trebuie sa faca un pas si sa transmita mai departe ceea ce stiu.”
Dupa ce am citit cartea lui Turkle, m-am trezit intr-un zbor de intoarcere incercand sa ma angajez din nou cu un tanar pasager care statea langa mine, dar fara rezultat. Si-a petrecut zborul uitandu-se pe fereastra, jucandu-se cu telefonul mobil si raspunzand incercarilor mele de a discuta cu raspunsuri scurte si abrupte.
Dar, chiar la sfarsitul zborului, am aflat de la el ca a calatorit in Iran si a participat la o conferinta la Washington DC despre pactul asupra energiei nucleare din Iran, unde facuse lobby pentru pace in regiune. Asta e ceva, corect.
Totusi, imagineaza-ti ce as fi putut invata discutand mai profund cu acest tanar despre experienta lui. Asta ar fi necesitat o conversatie!
