Luna aceasta, prezentam videoclipuri cu o prezentare Greater Good a lui Rick Hanson, cel mai bine vandut autor si psiholog pioner. In acest fragment din discursul sau, dr. Hanson explica cum putem profita de „plasticitatea” naturala a creierului – capacitatea sa de a-si schimba forma in timp.

© gobyg

Exista aceasta replica grozava a lui Ani Tenzin Palmo, o englezoaica care a petrecut 12 ani intr-o pestera din Tibet: „Nu stim ce este un gand, dar ne gandim la ele tot timpul.”
E adevarat. Cantitatea de cunostinte pe care o avem despre creier s-a dublat in ultimii 20 de ani. Cu toate acestea, sunt inca multe pe care nu le stim.
Reclama
X
In ultimii ani, insa, am inceput sa intelegem mai bine bazele neuronale ale unor stari precum fericirea, recunostinta, rezistenta, iubirea, compasiunea si asa mai departe. Si o mai buna intelegere a acestora inseamna ca putem stimula cu pricepere substraturile neuronale ale acelor stari – ceea ce, la randul sau, inseamna ca le putem intari. Pentru ca, asa cum spune faimoasa zicala a omului de stiinta canadian Donald Hebb, „Neuronii care se declanseaza impreuna, se conecteaza impreuna”.
In cele din urma, ceea ce poate insemna acest lucru este ca, cu o practica adecvata, ne putem pacali din ce in ce mai mult masina noastra neuronala pentru a cultiva stari pozitive ale mintii.
Dar pentru a intelege cum, trebuie sa intelegeti trei fapte importante despre creier.
Faptul unu: pe masura ce creierul se schimba, mintea se schimba, in bine sau in rau.
Resurse
Faceti acest test pentru a afla cat de constient esti.
Inregistrati-va pentru viitorul nostru seminar de o zi cu Dr. Hanson despre „Taking in the Good”.
Urmareste clipuri din ultima discutie a Dr. Hanson Greater Good.
Aflati mai multe despre munca Dr. Hanson, inclusiv cartile sale Buddha’s Brain si Just One Thing, pe site-ul sau.
De exemplu, mai multa activare in cortexul prefrontal stang este asociata cu mai multe emotii pozitive. Deci, pe masura ce exista o mai mare activare in partea stanga, frontala a creierului in raport cu cea dreapta, exista si o mai mare bunastare. Probabil ca, in mare parte, cortexul prefrontal stang este o parte majora a creierului pentru controlul emotiilor negative. Deci, daca puneti pauzele pe negativ, obtineti mai mult din pozitiv.
Pe de alta parte, oamenii care sufera in mod obisnuit de stres cronic – in special stres acut, chiar traumatic – elibereaza hormonul cortizol, care literalmente mananca, aproape ca o baie acida, la hipocamp, care este o parte a creierului care este foarte implicata in memorie vizual-spatiala precum si memorie pentru context si decor.
De exemplu, adultii care au avut aceasta istorie de stres si au pierdut pana la 25 la suta din volumul acestei parti extrem de importante a creierului sunt mai putin capabili sa-si formeze amintiri noi.
Deci putem vedea ca pe masura ce creierul se schimba, mintea se schimba. Si asta ne duce la al doilea fapt, care este locul in care lucrurile incep sa devina cu adevarat interesante.
Faptul doi: pe masura ce mintea se schimba, creierul se schimba.
Aceste schimbari au loc in moduri temporare si de durata. In ceea ce priveste schimbarile temporare, fluxul diferitelor substante neurochimice din creier va varia in momente diferite. De exemplu, atunci cand oamenii practica in mod constient recunostinta, probabil ca primesc fluxuri mai mari de neurotransmitatori legati de recompensa, cum ar fi dopamina. Cercetarile sugereaza ca atunci cand oamenii practica recunostinta, experimenteaza o alerta generala si o luminozitate a mintii, iar acest lucru este probabil corelat cu mai mult neurotransmitatorul norepinefrina.
Iata un alt exemplu despre modul in care schimbarile in activitatea mentala pot produce schimbari in activitatea neuronala: cand studentilor profund indragostiti li se arata o imagine a iubitei lor, creierul lor devine mai activ in nucleul caudat, un centru de recompensa al creierului. Pe masura ce mintea se schimba – acea valuri de iubire, acel sentiment profund de fericire si recompensa – se coreleaza cu activarea unei anumite parti a creierului. Cand inceteaza sa se uite la acea poza a iubitei lor, centrul de recompense se adoarme.
Acum si mintea poate schimba creierul in moduri de durata. Cu alte cuvinte, ceea ce curge prin minte sculpteaza creierul. Eu definesc mintea ca fiind fluxul de informatii imateriale prin sistemul nervos – toate semnalele fiind trimise, dintre care majoritatea au loc pentru totdeauna in afara constiintei. Pe masura ce mintea curge prin creier, pe masura ce neuronii se declanseaza impreuna in moduri deosebit de modelate pe baza informatiilor pe care o reprezinta, acele modele de activitate neuronala schimba structura neuronala.
Asa ca regiunile ocupate ale creierului incep sa creeze noi conexiuni intre ele. Sinapsele existente – conexiunile dintre neuroni care sunt foarte ocupati – devin mai puternice, devin mai sensibile, incep sa construiasca mai multi receptori. Se formeaza si noi sinapse.
Unul dintre studiile mele preferate despre asta a implicat soferii de taxi din Londra. Pentru a obtine un permis de taxi acolo, trebuie sa memorezi strazile ca spaghete din Londra. Ei bine, la sfarsitul antrenamentului soferilor, hipocampul creierului lor – o parte foarte implicata in memoria vizual-spatiala – este masurabil mai gros. Cu alte cuvinte, neuronii care se declanseaza impreuna se conecteaza, chiar si pana la punctul de a fi observabil mai grosi.
Acest lucru a fost gasit si in randul meditatorilor: oamenii care mentin un fel de practica meditativa regulata au creier masurabil mai gros in anumite regiuni cheie. Una dintre aceste regiuni este insula, care este implicata in ceea ce se numeste „interoceptie” – acordarea cu starea corpului tau, precum si cu sentimentele tale profunde. Acest lucru nu ar trebui sa fie o surpriza: o mare parte din ceea ce fac ei este sa exerseze atentia asupra respiratiei, ramanand cu adevarat prezent cu ceea ce se intampla in interiorul lor; nu e de mirare ca folosesc si, prin urmare, construiesc insula.
O alta regiune este regiunile frontale ale cortexului prefrontal – zone implicate in controlul atentiei. Din nou, acest lucru nu ar trebui sa fie o surpriza: isi concentreaza atentia in meditatie, astfel incat obtin mai mult control asupra ei si ii intaresc baza neuronala.
In plus, cercetarile au aratat ca este posibil sa incetinim pierderea celulelor creierului nostru. In mod normal, pierdem aproximativ 10.000 de celule cerebrale pe zi. Poate suna oribil, dar ne-am nascut cu 1,1 trilioane. De asemenea, avem cateva mii de nascut in fiecare zi, in principal in hipocamp, in ceea ce se numeste neurogeneza. Asa ca pierderea a 10.000 pe zi nu este o problema atat de mare, dar rezultatul net este ca un batran obisnuit de 80 de ani va fi pierdut aproximativ 4% din masa creierului sau – se numeste „subtierea corticala odata cu imbatranirea”. Este un proces normal.
Dar intr-un studiu, cercetatorii au comparat meditatorii si non-meditatorii. In graficul din stanga, meditatorii sunt cercurile albastre, iar cei nemeditatorii sunt patratele rosii, comparand oameni de aceeasi varsta. Nemeditatorii au experimentat subtierea corticala normala in acele doua regiuni ale creierului pe care le-am mentionat mai sus, impreuna cu o a treia, cortexul somatosenzorial.
Cu toate acestea, oamenii care au meditat si „lucrat” in mod obisnuit creierul nu au experimentat subtierea corticala in acele regiuni.
Acest lucru are o mare implicatie pentru o populatie in varsta: folositi-l sau pierdeti-l, ceea ce se aplica atat creierului, cat si altor aspecte ale vietii.
Asta evidentiaza un punct important care cred ca este o concluzie majora in acest teritoriu: experienta conteaza cu adevarat. Nu conteaza doar in starea noastra de bine din moment in moment – ​​cum ma simt sa fiu eu – ci conteaza cu adevarat in reziduurile de durata pe care le lasa in urma, tesute in insasi fiinta noastra.
Ceea ce ne duce la al treilea fapt, care este cel cu cel mai practic importanta.
Faptul trei: Puteti folosi mintea pentru a schimba creierul pentru a schimba mintea in bine.
Aceasta este cunoscuta sub numele de „neuroplasticitate auto-directionata”. Neuroplasticitatea se refera la natura maleabila a creierului si este constanta, continua. Neuroplasticitatea autodirijata inseamna sa o faci cu claritate, pricepere si intentie.
Cheia este utilizarea controlata a atentiei. Atentia este ca un reflector, desigur, straluceste asupra lucrurilor din constientizarea noastra. Dar este, de asemenea, ca un aspirator, aspirand tot ce se sprijina in creier, la bine si la rau.
De exemplu, daca ne concentram atentia in mod obisnuit asupra a ceea ce ne suparam sau regretam – necazurile noastre, colegul nostru de camera prost, ceea ce Jean-Paul Sartre numea „iad” (alti oameni) – atunci vom construi substraturile neuronale ale acelor. ganduri si sentimente.
Pe de alta parte, daca ne concentram atentia asupra lucrurilor pentru care suntem recunoscatori, asupra binecuvantarilor din viata noastra – asupra calitatilor sanatoase din noi insine si din lumea din jurul nostru; lucrurile pe care le facem, dintre care majoritatea sunt destul de mici, dar sunt totusi realizari – apoi construim substraturi neuronale foarte diferite.
Cred ca de aceea, cu mai bine de 100 de ani in urma, inainte de a exista lucruri precum RMN-urile, William James. parintele psihologiei in America, a spus. „Educatia atentiei ar fi o educatie prin excelenta.”
Problema, desigur, este ca majoritatea oamenilor nu au un control foarte bun asupra atentiei lor. O parte din aceasta se datoreaza naturii umane, modelata de evolutie: inaintasii nostri care tocmai s-au concentrat pe reflectarea luminii soarelui in apa – au fost masiti de pradatori. Dar cei care erau in permanenta vigilenti — au trait.
Si astazi suntem bombardati in mod constant cu stimuli pe care creierul nu a evoluat sa ii gestioneze. Asa ca obtinerea unui control mai mare asupra atentiei intr-un fel sau altul este cu adevarat cruciala, fie ca este prin practicarea atentiei, de exemplu, sau prin practici de recunostinta, unde ne numaram binecuvantarile. Acestea sunt modalitati grozave de a castiga controlul asupra atentiei tale, pentru ca acolo, timp de 30 de secunde sau 30 de minute, te intorci pentru a te concentra asupra unui obiect al constientizarii.
Aprecierea binelui
Acest lucru ma duce la una dintre metodele mele preferate de a folosi in mod deliberat mintea pentru a schimba creierul in timp in bine: a lua in bine.
Doar sa ai experiente pozitive nu este suficient pentru a promova starea de bine. Daca o persoana se simte recunoscatoare pentru cateva secunde, e frumos. Este mai bine decat sa te simti resentit sau amar pentru cateva secunde. Dar pentru a absorbi cu adevarat acea experienta in creier, trebuie sa ramanem cu acele experiente pentru o perioada mai lunga de timp – trebuie sa luam pasi, in mod constient, pentru a mentine atentia asupra pozitivului.
Deci, cum facem de fapt acest lucru.
Acestia sunt cei trei pasi pe care ii recomand pentru a face bine. Trebuie sa remarc ca nu eu am inventat acesti pasi. Ele sunt incorporate in multe terapii si practici de viata bune. Dar am incercat sa le departez si sa le integrez intr-o intelegere evolutiva a modului in care functioneaza creierul.
1. Lasa un fapt bun sa devina o experienta buna. Adesea trecem prin viata si se intampla ceva bun – un lucru mic, cum ar fi bifat un articol de pe lista noastra de lucruri de facut, am supravietuit inca o zi la serviciu, florile infloresc si asa mai departe. Hei, aceasta este o oportunitate de a te simti bine. Nu lasa bani pe masa: recunoasteti ca aceasta este o oportunitate de a va lasa sa va simtiti cu adevarat bine.
2. Savurati cu adevarat aceasta experienta pozitiva. Practica ceea ce stie orice profesor de scoala: daca vrei sa ajuti oamenii sa invete ceva, fa-l cat mai intens posibil – in acest caz, cat mai simtit in corp – cat mai mult timp.
3. In cele din urma, pe masura ce va scufundati in aceasta experienta, simtiti-va intentia ca aceasta experienta se cufunda in voi. Uneori, oamenii fac acest lucru prin vizualizare, cum ar fi percepand o lumina aurie care vine in ei insisi sau un balsam linistitor in interiorul lor. S-ar putea sa-ti imaginezi o bijuterie care intra in cufarul de comori din inima ta – sau doar stii ca aceasta experienta se scufunda in tine, devenind o resursa pe care o poti lua cu tine oriunde ai merge.