Oamenii se straduiesc sa fie fericiti. Intr-adevar, multi filozofi cred ca dorinta de fericire este ceea ce ne determina cea mai mare parte a ceea ce facem, fie ca este implicarea in activitati placute, conectarea cu alti oameni sau urmarirea realizarii.
Dar ar putea fi cautarea fericirii personale o problema atunci cand vine vorba de construirea unei lumi durabile
Ideea nu pare exagerata. La urma urmei, sustenabilitatea inseamna satisfacerea nevoilor noastre actuale pentru o viata buna, fara a indeparta generatiile viitoare, iar concentrarea pe propria noastra placere in prezent ar putea avea costuri de mediu in viitor. De exemplu, gasirea fericirii in conducerea unui SUV care consuma gaz ar putea contribui la poluare, iar obtinerea succesului in vanzarea produselor care trebuie inlocuite in mod constant ar putea crea deseuri.
Cu toate acestea, descoperirile unui nou studiu sugereaza ca fericirea nu dauneaza durabilitatii. De fapt, ele pot merge mana in mana.
Publicitate
X
Cercetatorii au folosit sondaje din 152 de tari pentru a vedea cum fericirea este legata de obiectivele si comportamentele de sustenabilitate. Pentru a masura fericirea, ei au extras din World Happiness Report si World Database of Happiness, ambele oferind scoruri de fericire pentru diferite tari, pe baza rapoartelor cetatenilor despre cat de buna cred ca este viata lor sau cat de multumiti sunt de viata lor.
Cercetatorii au analizat, de asemenea, cat de mult au consumat aceste tari, cat de mult au atins obiectivele de durabilitate (asa cum sunt stabilite de Natiunile Unite) si cat de mult au reciclat. Apoi, au analizat relatia dintre fericire, consum, durabilitate si reciclare.
In primul rand, au descoperit ca tarile mai fericite consumau mai mult, in general, decat tarile mai putin fericite – nu neaparat un semn bun pentru durabilitate. Dar, chiar daca au consumat mai mult, tarile mai fericite au fost, de asemenea, mai bune in atingerea obiectivelor de sustenabilitate si reciclare.
„In tarile mai fericite, oamenii se bucura de viata lor si consuma lucruri, dar consuma intr-un mod mai responsabil”, spune cercetatorul principal Yomna Sameer. „Nu este un nici/sau. Fericirea poate merge mana in mana cu durabilitatea.”
Pentru a consolida aceste constatari, Sameer si colegii ei au facut o a doua analiza, impartind tarile in categorii de fericire inalta si scazuta si controland alti factori care le-ar putea denatura rezultatele – de exemplu, bogatia pe cap de locuitor, coruptia democratica sau guvernamentala, increderea sociala generala si Mai Mult. Apoi, au reanalizat relatia dintre fericire si durabilitate.
Din nou, tarile mai fericite si-au indeplinit mai mult obiectivele de durabilitate si au reciclat mai mult decat tarile nefericite, chiar si atunci cand iau in considerare acesti factori sociali si politici.
„Am vrut sa ne asiguram ca aceasta relatie nu a fost un lucru intamplator – ca relatia despre care credem ca se intampla se intampla cu adevarat”, spune ea. „Si am constatat in continuare ca, cu cat tara este mai fericita, cu atat este mai sustenabila si responsabila.”
Acest lucru l-a determinat pe Sameer sa se intrebe de ce oamenii mai fericiti ar actiona in moduri mai durabile. Poate ca oamenii mai fericiti se simt mai recunoscatori pentru viata lor si vor sa aiba grija de ceea ce o imbogateste – mediul lor si societatea din jurul lor. Sau poate atunci cand oamenii sunt mai deprimati (si mai putin fericiti), sunt mai concentrati in interior sau pur si simplu nu au energia pentru a recicla si a face alte activitati care sustin mediul.
Ea nu are datele care sa explice aceasta legatura, sugerand necesitatea unor cercetari suplimentare. In plus, acesta este doar un studiu si nu poate arata cu siguranta ca fericirea duce la durabilitate si nu invers, spune ea. Dar, deoarece nivelul de fericire al unei tari pare sa fie legat de alte rezultate pozitive (cum ar fi mai multa justitie sociala, bunuri comune mai bine gestionate si legaturi mai puternice cu comunitatea), este posibil sa promoveze si durabilitatea.
Cel mai important lucru, spune Sameer, este ca fericirea nu trebuie sa fie o bariera in calea durabilitatii, iar aceasta este o constatare contraintuitiva despre care oamenii ar trebui sa stie. In caz contrar, guvernele si alti mesageri ar putea spune ca sacrificarea fericirii cuiva este necesara pentru a crea o lume mai durabila si asta ar putea fi contraproductiv pentru a convinge oamenii sa aiba grija de mediu.
„Oamenii fericiti nu sunt egoisti. Nu le pasa doar de propria lor fericire si refuza sa le pese de altii sau de mediu”, spune ea. „Cu cat avem mai multa constientizare despre acest lucru, cu atat guvernele si companiile pot incepe sa vorbeasca despre durabilitate din aceasta perspectiva.”
