Potrivit lui Bonnie Benard, reziliența este ceva ce avem cu toții. Este un impuls intern pentru a ne satisface cele mai elementare nevoi psihologice. Ne ajută să depășim obstacolele din calea rămânerii pe o cale de dezvoltare sănătoasă. Și acesta este motivul pentru care mulți copii care se confruntă cu sărăcia sau abuzul sunt încă OK.
Oamenii de științe sociale au prezis în mod tradițional o viață sumbră pentru acești copii, numiți în mod obișnuit copii „în pericol”. Cea mai recentă carte a lui Benard, Resiliency: What We Have Learned, pune această presupunere în frâu. Bazându-se pe cercetarea de un deceniu în domeniul rezilienței de la o gamă largă de savanți, Benard arată că factorii negativi din viața unui copil nu prezic neapărat rezultate negative, în timp ce există o asociere puternică între factorii pozitivi și rezultatele pozitive.
Benard subliniază că acest lucru nu înseamnă că ar trebui să ignorăm efectele abuzului sau sărăciei asupra copiilor. Mai degrabă, susține ea, putem compensa aceste efecte oferindu-le copiilor tipurile potrivite de sprijin, permițându-le să-și găsească propriile puncte forte naturale. În Reziliență, Benard evaluează încercările anterioare de a pune în aplicare aceste suporturi la nivelul familiei, școlii și comunității în general. Ea sugerează, de asemenea, cum putem continua să creăm astfel de oportunități pentru copii în viitor.
Reclama
X
La baza argumentului lui Benard se află ideea că mediile cele mai favorabile pentru copii conțin trei elemente: relații de îngrijire, așteptări mari și oportunități de a fi un membru activ al unei comunități. În casă, de exemplu, Benard sugerează că părinții pot comunica așteptări mari devenind adaptați la punctele forte unice ale copilului lor, apoi conectându-l cu resurse care vor ajuta aceste puncte forte să se dezvolte – un proces pe care Benard îl numește „descoperirea talentelor”. Școlile pot promova relațiile de îngrijire prin reducerea mărimii clasei și a școlilor în ansamblu, creând mai multe proiecte de grup mic și încurajând relațiile de mentor adulți-elevi. În ceea ce privește comunitățile, Benard spune că trebuie să ofere mai multe activități la care copiii să poată participa și la care să contribuie. Prin programe de formare profesională, artă sau aventură, printre altele, ea spune că copiii nu doar dezvoltă abilități concrete, ci și un sentiment de apartenență, scop și respect. În același timp, aceștia acționează ca modele pentru semenii lor.
Reziliența este o carte plină de speranță și practică. Ca o revizuire cuprinzătoare a literaturii de reziliență, este o sursă bogată de teorie. În plus, Benard a distilat aceste teorii în idei concrete de acțiune – toate într-un stil de scriere clar. Ca rezultat, ar trebui să fie un instrument util pentru oamenii care îi ajută pe cei care au nevoie de speranță.
