Unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi găzduiește o petrecere fără să te invite; partenerul tău romantic pare să nu țină cont de încercările tale de a conversa; colegii de muncă iau decizii importante la spatele tău.
Cât timp rămâi de obicei supărat după aceste evenimente
O oră
O zi
O săptămână
Ne confruntăm în mod constant cu respingeri mari și mici în viața noastră de zi cu zi, dar unii oameni își recapătă calmul mai repede decât alții. Un nou studiu oferă dovezi preliminare că modul în care răspundem ar putea fi determinat de cât de atenți suntem și urmărit într-o anumită parte a creierului.
În studiul lor, cercetătorii au recrutat 40 de studenți pentru a răspunde la sondaje despre conștientizarea lor conștientă: cât de receptivi și atenți sunt de obicei la evenimente și experiențe din momentul prezent.
Publicitate
X
Apoi, studenții au jucat un joc online în timp ce creierul lor era scanat prin fMRI. Trei jucători au aruncat mingea unul altuia; dar după câteva aruncări, ceilalți doi jucători l-au exclus pe student. Deși elevilor li s-a spus că jucătorii sunt participanți adevărați aflați în alte camere, interacțiunile au fost de fapt pre-programate.
În cele din urmă, studenții care au fost în mod natural mai atenți au raportat că au simțit mai puțină suferință decât ceilalți pentru a fi respinși.
„Persoanele cu o trăsătură mai mare de atenție pot fi regulatori mai eficienți ai emoțiilor lor negative”, scriu autorii studiului.
Ce explică acest efect
Priviți pe fMRI, studenții mai atenți au avut diferite niveluri de activitate în cortexul lor prefrontal ventrolateral (VLPFC).
VLPFC este partea frontală inferioară a creierului care ajută la reglarea emoțiilor negative, în special după respingerea socială. Concret vorbind, VLPFC este un pachet de neuroni care te ajută să-ți ții emoțiile sub control și să îți păstrezi „controlul” asupra ta, chiar și în timpul unor evenimente la fel de traumatizante precum descoperirea partenerului tău care te înșală, de exemplu. Această abilitate de a regla emoțiile puternice și de a continua să îndeplinească sarcini esențiale în ciuda lor a fost o abilitate de supraviețuire crucială pentru strămoșii noștri.
În studiu, VLPFC ale studenților mai atenți au fost mai puțin activi în comparație cu elevii mai puțin atenți atunci când se simțeau excluși. După cum au descoperit studiile anterioare, VLPFC mai active nu conduc întotdeauna la o mai bună reglare emoțională. De fapt, suprastimularea VLPFC ne poate face uneori să „pierdem controlul”.
Coautorul David S. Chester explică că un efort excesiv de a ne controla emoțiile și de a le „schimba” în mod conștient, gândindu-ne la o situație diferit („De ce sunt atât de furios
Această luptă nu este cu adevărat mare lucru! Ar trebui să fiu calm…”) poate fi un consum de energie și în cele din urmă ne face VLPFC „prea obosit” pentru a continua să inhibe emoțiile. Acesta este momentul în care, în ciuda eforturilor atât de greu de păstrat calmul, cuvintele dure, farfurii sau pumnii pot începe în mod neașteptat să zboare. Așa ceva se poate întâmpla în creierul oamenilor mai puțin conștienți, deoarece suferința lor în fața respingerii sociale devine „prea mare”.
Încercarea de a ne gândi la o cale de ieșire din emoțiile negative, căutând argumente sau luând o perspectivă mai largă, funcționează uneori. Dar alteori, aceste procese de gândire pot fi prea agobiante, ne pot duce în rătăcire în ruminare sau chiar eșuează complet. În aceste cazuri, o abordare mai atentă a sentimentelor noastre – lăsându-le să apară și să treacă ca norii pe cer – ar putea fi o modalitate mai bună de a face față.
