Saptamana trecuta, Greater Good a starnit controverse in randul cititorilor cand a acoperit un nou studiu pe care l-am realizat impreuna cu Robert Levenson si Claudia Haase. Cercetarea noastra, publicata in jurnalul Emotion, a constatat ca cele mai fericite casnicii au fost cele in care sotiile au putut sa se calmeze rapid in timpul conflictului.
Acest lucru a lovit o coarda cu multi comentatori de pe pagina de Facebook a Greater Good, dintre care unii au citit cercetarea ca promovand un mesaj anti-feminist, ca si in aceste trei exemple separate:
Da. Cu cat o femeie isi poate umple suferinta mai repede, cu atat barbatul trebuie sa se descurce mai putin cu toate acele sentimente dezordonate ale ei si ale lui.
Reclama
X
Timp de generatii, cultura noastra a socializat femeile sa ramana linistite si sa nu leaga barca. Tacerea NU este de aur in relatiile in care doar unei singure persoane i se permite sa aiba emotii negative. Este abuziv.
Grozav, acum chiar si stiinta ii permite barbatilor sa se desprinda in ceea ce priveste impartasirea responsabilitatii emotionale si angajamentului unei relatii, necesitand rezolvarea unor chestii dificile precum furia, dezamagirea, frustrarea. Si de ce ar trebui femeile sa faca acest sacrificiu
De ce, pentru binele mai mare, desigur (= binele mai mare al barbatilor). Sunt chestii de genul acesta care submineaza cu adevarat increderea oamenilor in stiinta si pe temeiuri bune.
Greater Good m-a invitat sa abordez intrebarea daca aceste inferente caracterizeaza cu acuratete rezultatele noastre. Desi pot intelege radacinile frustrarii exprimate de cititori, as dori sa detaliez constatarile noastre, impartasind trei consideratii importante care ar putea modela raspunsul la studiul nostru.
1. Rezultatele ar putea reflecta prejudecati generationale – nu adevaruri inevitabile
In primul rand, este important de retinut ca aceasta constatare face parte dintr-un studiu mult mai amplu. Incepand din 1989, echipa de cercetare a Dr. Levenson a inceput sa urmareasca cupluri casatorite de varsta mijlocie si mai in varsta, heterosexuale. Cercetatorii i-au observat in laborator implicandu-se in conflicte in timp ce masurau simultan diverse aspecte ale raspunsului lor emotional (cum ar fi temperatura corpului si transpiratia, expresiile faciale si sentimentele auto-raportate).
Din acest set bogat de date, eu si colegii mei am reusit sa identificam cat de repede au reusit sotii sa se recupereze emotional din momentele „butonului fierbinte” din timpul conflictelor lor. Am descoperit ca, cu cat o sotie a reusit sa-si revina mai repede din momentele negative din timpul conflictului, cu atat casatoria tinde sa fie mai fericita. Privind aceasta descoperire in mod izolat, se poate presupune ca sotiile conteaza in acest context, deoarece sunt mai bune la reglarea emotiilor.
Cu toate acestea, nu aici se termina povestea. De fapt, am descoperit ca sotii si sotii erau la fel de buni sa se calmeze emotional in timpul conflictului. Deci, de ce doar reglarea emotiilor sotiilor pare sa conteze pentru satisfactia conjugala
Credem ca acest lucru se datoreaza stereotipurilor de gen despre emotie, care perpetueaza ideea ca femeile sunt centrele emotionale ale unei casnicii.
Din punct de vedere istoric, femeile au fost presupuse a fi responsabile pentru mentinerea echilibrului emotional intr-o casatorie; in contrast, barbatii au fost presupusi a fi analfabeti din punct de vedere emotional. Este posibil ca aceste preconceptii sa fi fost deosebit de active in cuplurile pe care le-am studiat, dintre care multe se casatoreau intr-o perioada in care carti precum Barbatii lui John Gray sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus dominau topurile de best-seller.
Credem ca aceste stereotipuri i-au determinat pe sotii din studiul nostru sa se concentreze mai mult pe sentimentele sotiilor in timpul conflictului – de unde legatura dintre satisfactia conjugala si capacitatea sotiilor, dar nu a sotilor, de a-si calma emotiile.
Mai multe despre Casatoriile fericite
John Gottman vorbeste despre incredere si tradare in casatorie
Christine Carter ofera sfaturi despre cum sa lupti.
Philip si Carolyn Cowan exploreaza cum sa promoveze empatia intr-o casnicie.
Joshua Coleman despre cum sa reconstruiesti increderea dupa o tradare.
Cat de increzator ai in relatia ta
Faceti acest test!
Si fa acest test pentru a masura cat de plina de compasiune este iubirea ta.
Barbara Fredrickson explica cum sa pastrezi dragostea vie pe termen lung.
Vestea buna pe acest front
Aceste stereotipuri pot fi maleabile. Speram ca stereotipurile de gen despre emotie sa continue sa evolueze intr-un mod care sa incurajeze cuplurile sa priveasca atat sotii, cat si sotiile ca contribuitori emotionali la casatorii. Speculam – cu optimism – ca replicarea acestui studiu cu un esantion mai tanar ar dezvalui ca diferentele de gen pe care le-am gasit sunt mai putin pronuntate.
2. Comunicarea constructiva serveste la rezolvarea conflictelor
In studiu, ne-a interesat si sa intelegem de ce calmarea emotionala in timpul conflictului serveste atat de bine satisfactiei conjugale.
Am descoperit ca sotiile din studiul nostru care s-au calmat rapid au fost capabile sa foloseasca strategii de comunicare constructive, cum ar fi exprimarea clara a sentimentelor si sugerarea de solutii sau compromisuri la problema in cauza. De asemenea, speculam ca barbatii care se calmeaza rapid vor fi mai capabili sa foloseasca strategii de comunicare constructive. Acest lucru este in concordanta cu un corp mult mai larg de cercetari care demonstreaza ca, in general, starile de echilibru emotional sunt mai propice unei comunicari constructive.
Acest lucru este in contrast cu strategiile de comunicare distructive, cum ar fi critica si blama, care domnesc atunci cand conflictul este cel mai aprins; de asemenea, difera semnificativ de evitarea conflictelor, care poate sa nu fie sanatoasa nici pentru relatii. Important este ca comunicarea constructiva are mai multe sanse sa duca la rezolvarea conflictelor, sporind astfel satisfactia conjugala.
Astfel, descoperirea sugereaza ca, cu cat cuplurile se pot indeparta mai eficient de momentele de foc in conflict – si catre momente mai cool, calme, colaborative si constructive – cu atat vor fi mai capabili sa se angajeze in rezolvarea productiva a conflictului.
Acest lucru evidentiaza faptul ca conflictul nu este, de fapt, un lucru inerent rau. Credem ca conflictul – si emotia negativa pe care o genereaza in mod natural – poate fi de nepretuit in evidentierea punctelor de probleme in relatii si pentru a deschide calea pentru solutionarea conflictelor, sustinand in cele din urma relatii mai fericite. Sugeram ca modul in care cuplurile raspund la emotiile negative in timpul conflictului este esential. In masura in care cuplurile pot folosi negativitatea pentru a naviga catre repararea relatiei, emotia negativa in timpul conflictului poate fi foarte utila.
Ideea aici nu este ca femeile ar trebui sa stea linistite si sa evite conflictele. Mai degraba, femeile – si barbatii – ar trebui sa stie ca conflictele si emotiile negative sunt adesea cheia unei relatii sanatoase. Ceea ce conteaza nu este daca se implica intr-un conflict, ci cat de constructiv pot rezolva acel conflict.
In cele din urma, acest tipar de constatari – sugerand in special ca sotiile poarta povara gestionarii emotiilor in relatii – este ceea ce am observat, nu ceea ce credem ca ar trebui sa fie. Credem ca, indiferent de sex sau generatie, sotii pot lucra in mod constient pentru a se concentra asupra contributiilor emotionale ale ambilor parteneri la dinamica conjugala.
Peste 96% dintre americani se casatoresc cel putin o data in viata. Aceasta este o statistica uluitoare. Casatoria nu este doar frecventa, ci si puternica: cat de bine sau cat de prost se descurca aceste casatorii are implicatii uriase asupra sentimentului de bunastare personala, de sanatate fizica si mintala al ambilor soti.
De aceea, este esential ca ambii soti sa depuna efort in invatarea si exersarea abilitatilor pentru a ajuta la trecerea de la emotiile inflacarate la discutii mai calme si constructive in timpul conflictelor. Indiferent daca cuplurile aleg sa lucreze cu un terapeut conjugal sau sa se angajeze singure in aceste eforturi, credem ca este foarte posibil sa se schimbe chiar si obiceiurile de comunicare extrem de inradacinate si distructive in relatii.
