Puterea este un lucru complicat.
In aceste zile, multi lideri isi redefinesc relatia cu oamenii pe care ii conduc, imbratisand discutii mai deschise, smerenie si chiar prietenie. Si desi aceasta poate fi o imbunatatire fata de comanda si control, nu inseamna ca dinamica puterii – si complicatiile care le insotesc – au disparut.
Un studiu recent ilustreaza aceasta realitate grea, constatand ca scuzele superiorilor la locul de munca nu sunt eficiente pentru ca suntem cinici cu cei de la putere. Cu alte cuvinte, iertarea este mai greu de obtinut atunci cand esti mai sus in ierarhie.
Reclama
X
„Deoarece puterea mare este adesea asociata cu o agenda ascunsa si exploatare, liderii, ca cei care detin putere, sunt priviti cu cinism”, explica Michelle Zheng, autorul principal al studiului. „In mod ironic, este posibil ca aceste perceptii sa nu aiba nimic de-a face cu continutul scuzilor.”
Aceasta poate fi o veste proasta pentru organizatii in ansamblu: daca angajatii nutreaza ranchiuna, sugereaza cercetarile, ei pot fi mai putin productivi, colaborativi si implicati si mai stresati si agresivi.
In cadrul a doua sondaje, Zheng si colegii ei au cerut mai mult de 360 de angajati din Statele Unite sa-si aminteasca o data recenta in care au fost raniti, raniti sau ofensati la locul de munca. De exemplu, s-ar putea sa-si aminteasca ca colegii si-au luat meritul pentru ideile lor, i-au criticat pe nedrept sau le-au refuzat concediu. Ei au raportat daca infractorul avea putere asupra lor – capacitatea de a le influenta salariul sau promovarea, sau de a le spune ce sa faca – si daca acea persoana si-a cerut scuze.
Participantii au raspuns, de asemenea, la intrebari despre nivelul lor de iertare – daca au simtit bunavointa fata de persoana sau o mai evitau, de exemplu – si daca au avut tendinta de a fi cinici fata de cuvintele si motivele persoanei respective.
In cele din urma, cercetatorii au descoperit ca scuzele nu au functionat atunci cand veneau de la oameni in pozitii de putere. Subordonatii aveau mai multe sanse sa fie iertati atunci cand si-au cerut scuze (comparativ cand nu au facut-o), dar oamenii de la putere nu au fost – erau mai putin probabil sa fie iertati in general, iar scuzele nu le-a ajutat cauza. Cand cercetatorii au sapat mai adanc in date, au descoperit ca participantii au fost mai cinici fata de superiorii lor, iar acest lucru a explicat de ce scuzele au fost ineficiente.
Pentru a aduna mai multe dovezi ale acestei dinamici, cercetatorii au testat-o in laborator. Ei au recrutat peste 100 de studenti europeni pentru a juca un joc in care unii jucatori au inceput cu 10 jetoane si au trebuit sa decida cate sa transfere la un al doilea jucator; acele jetoane au fost triplate, iar al doilea jucator a decis apoi cate sa returneze.
Cercetatorii au manipulat cine avea mai multa putere in joc pur si simplu incadrandu-l diferit: le-au spus unor jucatori ca Jucatorul 2 depindea de ei pentru a-i transfera jetoane si le-au spus altora ca depind de Jucatorul 2 pentru a transfera jetoanele inapoi. Cand nicio jetoane nu au fost returnate – Playerul 2 era de fapt un computer, programat sa fie lacom – unii dintre participanti au primit scuze de baza prin mesaj digital: „Hei! Imi pare rau pentru ceea ce tocmai s-a intamplat.”
Si aici a aparut acelasi model: scuzele jucatorilor de mare putere pur si simplu nu au inspirat iertare, partial pentru ca jucatorii cu putere redusa au fost mai cinici cu ei.
Deci, ce trebuie sa faca un lider bine intentionat dupa ce a ranit sau a jignit un subordonat
„Nu pretindem ca liderii nu ar trebui sa-si ceara scuze”, clarifica cercetatorii. In schimb, o abordare este sa incerci sa oferi scuze mai bune si mai substantiale decat „Imi pare rau pentru ceea ce s-a intamplat”. Cele mai eficiente scuze includ de obicei si alte elemente in afara de remuscari, cum ar fi empatia, asumarea responsabilitatii si ofertele de despagubire. Daca un angajat a ramas blocat cu munca excesiva care nu era treaba ei, de exemplu, oferirea unei dupa-amiezi libere sau o recunoastere speciala ar putea duce la drum lung.
Din pacate sau nu, puterea insasi poate inspira intotdeauna cinismul si complica relatiile noastre cu ceilalti – ceva de care liderii trebuie sa tina cont chiar daca incearca sa fie cat mai autentici, demni de incredere si umili.
