In prezent, sistemul nostru de invatamant se concentreaza adesea pe o fasie ingusta a dezvoltarii cognitive a copiilor, cu accent pe transmiterea cunostintelor de continut, deseori pentru a fi memorate si repetate in aceeasi forma in care a fost primita. Lectiile de matematica, stiinta si lectura – si testele in aceste abilitati – domina programa.
In timp ce aceste materii sunt fundamentale, invatarea implica mult mai mult decat simpla dobandire a cunostintelor inerte in algebra sau chimie. O astfel de concentrare restransa ofera o scurta schimbare modurilor de care au nevoie copiii pentru a creste si a invata in relatiile lor, identitate, intelegere emotionala si bunastare generala. La urma urmei, copiii sunt fiinte „intregi” multidimensionale a caror dezvoltare este complexa si bogata.
Institutul de vara GGSC pentru educatori
Un atelier de sase zile pentru a transforma intelegerea profesorilor despre ei insisi si despre elevii lor
Aplicati acum
Cercetari recente in neurostiinte, stiinte ale dezvoltarii si ale invatarii, educatie, sociologie si multe alte domenii confirma ca o abordare „copil intreg” nu este doar de dorit, ci si necesara pentru asigurati-va ca copiii invata bine. Potrivit a doua recenzii cuprinzatoare ale stiintei privind dezvoltarea si invatarea copiilor:
dezvoltarea creierului este modelata de relatii consistente si de sprijin; comunicatii receptive; si modelarea comportamentelor productive. Capacitatea creierului se dezvolta cel mai mult atunci cand copiii si tinerii se simt in siguranta emotional si fizic; si atunci cand se simt conectati, implicati si provocati.
Invatarea este sociala, emotionala si academica. Relatiile pozitive, inclusiv increderea in profesor si emotiile pozitive, cum ar fi interesul si entuziasmul, deschid mintea catre invatare. Emotiile negative, cum ar fi frica de esec, anxietatea si indoiala de sine, reduc capacitatea creierului de a procesa informatii si de a invata. Copiii isi pot dezvolta abilitati si constientizare pentru a lucra cu emotiile in ei insisi si in relatiile lor.
Adversitatea – saracia, locuinta si insecuritatea alimentara, abuzul sau neglijenta – produce stres toxic care afecteaza invatarea si comportamentul, dar modul in care scolile reactioneaza conteaza. Relatiile pozitive, stabile – cand adultii au constientizarea, empatia si competenta culturala de a intelege si de a asculta copiii – pot atenua efectele chiar si ale adversitatii grave.
Reclama
X
La Institutul pentru Politici de Invatare, ca parte a unei noi initiative privind Stiinta Invatarii si Dezvoltarii, am sintetizat aceste descoperiri stiintifice pentru a identifica modul in care scolile pot promova cel mai bine dezvoltarea copilului. Am identificat patru ingrediente principale ale succesului scolar care ne permit sa ingrijim si sa cultivam potentialul tuturor copiilor: un climat scolar pozitiv, strategii de instruire productive, dezvoltare social-emotionala si sprijin individualizat. Iata ce am invatat pana acum despre de ce aceste ingrediente sunt semnificative si despre cum sa le punem in practica.
1. Promovati un mediu de sprijin care promoveaza relatii puternice intre personal, elevi si familii.
Patru ingrediente principale permit scolilor sa promoveze cel mai bine dezvoltarea intregului copil.
Intr-un sondaj national recent, doar 30% dintre elevii de liceu si-au evaluat pozitiv cultura scolii. Multe scoli de astazi se bazeaza pe modele invechite de la inceputul anilor 1900, care emuleaza modelul fabricii, in care elevii circula prin salile de clasa, iar profesorii vad sute de elevi pe zi. Aceste structuri depersonalizeaza invatarea intr-un moment in care elevii au nevoie si ar beneficia de relatii pe termen lung cu profesorii si colegii.
Crearea unui climat scolar pozitiv bazat pe relatii puternice ofera o baza pentru invatare. Elevii trebuie sa simta un sentiment de siguranta si apartenenta pentru a prospera in scoala. Unele elemente care promoveaza un sentiment de comunitate si le permit profesorilor sa-si cunoasca bine elevii includ:
scoli si clase mai mici.
Looping, in care profesorii stau cu aceiasi studenti mai mult de un an.
Cursuri de consiliere care ofera elevilor o comunitate si le permit profesorilor sa se informeze in mod constant cu elevii si parintii.
Personal care practica competenta culturala, invitand experientele elevilor in sala de clasa si comunicand ca toti elevii sunt apreciati.
Vizite la domiciliu si conferinte regulate parinti-profesori-elevi pentru a consolida legaturile dintre scoala si casa.
Oportunitati de colaborare si conducere a personalului care intaresc increderea in randul educatorilor.
De exemplu, o modalitate de a ajuta elevii sa simta ca apartin este sa-i implice in dezvoltarea propriilor norme comune de clasa, care sunt postate si la care se face referire in mod regulat, si de a atribui sarcini de clasa, astfel incat fiecare elev sa fie implicat in sprijinirea comunitatii. Profesorii pot, de asemenea, sa urmareasca sa transmita asteptari mari si sa ofere sprijin adecvat tuturor elevilor, trimitand mesajul ca sunt capabili. Acest lucru este deosebit de important pentru studentii care au primit mesaje mixte sau descurajatoare despre abilitatile lor de la adulti in trecut, fie din cauza unor partiniri explicite sau implicite.
O varietate de alte practici pot ajuta la construirea unui sentiment de comunitate. Plimbarile in comunitate, in care elevii conduc tururi ale cartierelor din jurul scolii lor, pot ajuta la dezvoltarea competentelor culturale in randul educatorilor, pe masura ce invata mai multe despre viata elevilor in afara scolii. Planificarea intalnirilor care includ educatori din diferite discipline si departamente si dezvoltarea profesionala pentru a sprijini propriile competente socio-emotionale si bunastare ale educatorilor pot ajuta educatorii sa colaboreze si sa dezvolte increderea.
In general, un climat scolar pozitiv urmareste sa promoveze relatii mai profunde intre adulti si elevi pentru a promova un sentiment de siguranta si apartenenta, care sunt favorabile invatarii.
2. Implementati practici educationale semnificative si captivante care dezvolta capacitatea elevilor de a-si gestiona propria invatare
In focus grupuri si interviuri cu studenti care au abandonat liceul din 25 de comunitati urbane, suburbane si rurale, aproape jumatate (47 la suta) au spus ca un motiv major al abandonului a fost ca salile de clasa nu erau interesante. Acesti tineri au raportat ca s-au plictisit si s-au dezlegat de liceu. Chiar si dintre cei care au ramas la scoala, 81% au spus ca ar trebui sa existe mai multe oportunitati de invatare in lumea reala.
Elevii tanjesc oportunitati de a invata lucruri care conteaza si sunt relevante pentru viata lor. Instruirea ii ajuta pe elevi sa-si dezvolte intelegerea atunci cand se bazeaza pe experienta anterioara a studentilor si ajuta la invatare intalnindu-i acolo unde se afla. De exemplu, profesorii pot conecta lectiile de matematica cu sarcinile comune in care sunt angajati elevii si care folosesc acele abilitati, cum ar fi gatit, lucrari de arta, sport si alte setari. Sau pot conecta o unitate de istorie a miscarii pentru Drepturile Civile cu probleme moderne, cum ar fi atacurile motivate rasial din Charlottesville si brutalitatea politiei impotriva oamenilor de culoare.
Atunci cand este combinata cu indemanare cu instruirea directa, invatarea bazata pe investigatie, care este condusa de interesele elevilor, le creste motivatia si dezvolta abilitatile din lumea reala. Intr-o clasa de gimnaziu din Oakland, de exemplu, elevii au decis sa studieze modul in care poluarea mediului afecteaza oceanul si apoi au conceput o campanie pentru a reduce deseurile si gunoiul si pentru a creste reciclarea la scoala lor. Aceste proiecte invata abilitati valoroase de colaborare, rezolvare de probleme si organizare si au un impact tangibil.
Evaluarile care includ feedback si oportunitati de revizuire a lucrarilor ii ajuta pe elevi sa invete cum sa invete si sa incurajeze dorinta intrinseca de a intelege materialul si de a se provoca singuri, dincolo de doar nota. Acest tip de „abordare orientata spre stapanire” este asociat cu o invatare mai semnificativa. De exemplu, unele scoli cultiva abilitatile de cercetare si de revizuire a elevilor prin proiecte capstone – proiecte de cercetare pe parcursul unui an – care le ofera studentilor ocazia de a invata profund despre o problema care conteaza pentru ei si, adesea, lucreaza pentru a crea schimbare in propria lor comunitate. Aceste proiecte sunt de obicei revizuite pentru a indeplini un standard inalt de ancheta si prezentate grupurilor de educatori si altor adulti din afara scolii, ca o sustinere a disertatiei.
Controlul elevilor asupra propriei educatii este sustinut si de practici precum conferintele conduse de studenti, care le permit elevilor sa-si impartaseasca in mod regulat munca cu parintii si profesorii si sa reflecte asupra invatarii si obiectivelor lor.
Departe de a fi plictisitoare, strategiile de instruire eficiente conecteaza invatarea la viata elevilor si ii da putere sa-si foloseasca cunostintele in beneficiul lor si al altora.
3. Dezvoltati obiceiuri, abilitati si mentalitati care le construiesc competentele sociale, emotionale si academice
Elevii din SUA raporteaza ca se simt stresati la scoala in 80% din timp. Cand elevii sunt coplesiti, este mai probabil sa se comporte si sa aiba dificultati de adaptare la scoala. Intr-adevar, copiii din scolile publice din SUA au pierdut peste 11 milioane de zile de instruire din cauza suspendarilor intr-un singur an scolar.
Mai multe resurse educationale
In afara de articolele noastre educationale si buletinul informativ lunar, oferim un Institut de vara pentru educatori, ateliere, programe de studii, alte resurse educationale si site-ul nostru Greater Good in Education, care prezinta practici bazate pe stiinta pentru scoli mai frumoase si mai fericite.
Dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale ale elevilor ii invata cum sa gestioneze stresul, stimuland in acelasi timp abilitatile sociale precum colaborarea si empatia. In acest fel, abilitatile socio-emotionale implica dezvoltarea unei mai mari constiinte despre sine si despre ceilalti. Multe scoli predau aceste abilitati in mod explicit prin programe de invatare socio-emotionala, despre care s-a constatat ca imbunatatesc rezultatele elevilor, precum si sentimentele lor de siguranta si apartenenta la scoala.
In plus, pentru a reduce suspendarile si alte discipline punitive in scoli, scolile folosesc practici restaurative, cum ar fi „cercurile” si medierea intre egali, care ii invata pe elevi sa isi asume responsabilitatea si sa repare raul facut in relatiile lor. O abordare restaurativa se bazeaza pe recunoasterea si pretuirea studentilor de rolul si responsabilitatile lor in cadrul comunitatii. In cele din urma, practicile de restaurare servesc la dezvoltarea abilitatilor individuale si la cultivarea unei comunitati mai puternice, in acelasi timp, stimuland rezultatele studentilor si ratele de absolvire.
4. Creati un sistem integrat de sprijin scolar care sa includa oportunitati extinse de invatare si parteneriate comunitare
Nu toti copiii au capitalul material si social care le ofera acces la medii si experiente de invatare de inalta calitate. De exemplu, parintii cu venituri mari si-au marit cheltuielile pentru „activitati de imbogatire” pentru copiii lor, cum ar fi tutoratul si activitatile extracurriculare, cu 151% in ultimele decenii, comparativ cu 57% pentru parintii cu venituri mici. Aceste diferente maresc decalajul de performanta dintre studentii instariti si cei cu venituri mici.
De asemenea, este nevoie de sprijin suplimentar pentru numarul tot mai mare de copii care se confrunta cu adversitati sub forma de saracie, lipsa de adapost, insecuritate alimentara, obstacole de invatare sau lipsa de ingrijire medicala. Scolile au nevoie de un sistem flexibil de sprijin pentru a raspunde acestor nevoi.
Modelul scolilor comunitare este unul in care scolile publice se asociaza cu familiile si organizatiile comunitare pentru a oferi oportunitati educationale complete si sprijin pentru succesul scolar al elevilor. De obicei, include imbogatirea inainte si dupa scoala, cum ar fi mentorat si sprijin academic, precum si oportunitati de invatare de vara, cum ar fi ateliere de film si arta, tabere sportive si excursii pe distante lungi pentru a vizita campusurile universitare. Unele scoli se asociaza cu organizatii locale si personalul universitar pentru a oferi experiente de imersiune in care studentii invata de la profesionisti prin stagii sau ateliere pe teme de interes, cum ar fi tehnologia, filmul si arta.
In plus, prin parteneriate cu organizatii comunitare, scolile ofera servicii de sanatate, sanatate mintala si sociale pentru a ajuta elevii sa depaseasca barierele din calea invatarii. Un asistent social sau o legatura comunitara coordoneaza de obicei aceste servicii. Unele scoli sunt in parteneriat cu programe universitare, precum si cu furnizori de sanatate si sanatate mintala, pentru a aduce cursanti (cum ar fi studentii la psihologie) in scoala ca personal de sprijin.
Aceste tipuri de sprijin reflecta o abordare a intregii scoli a dezvoltarii intregului copil care maximizeaza oportunitatile pentru toti copiii de a reusi.
Combinate, aceste patru ingrediente sunt parti esentiale ale unui cadru cuprinzator care, in practica, se construiesc si se consolideaza reciproc. O multime de cercetari demonstreaza ca educatia de succes nu poate avea loc in mod fragmentat. Adoptarea unei abordari integrate poate ajuta copiii, cu toata complexitatea si umanitatea lor, sa isi dezvolte potentialul maxim.
