Cum putem realiza in mod eficient o lume mai dreapta
Desi poate sa nu fie evident la prima vedere, autocompasiunea joaca un rol cheie in incercarea de a pune capat sexismului, rasismului, heterosexismului si altor forme de opresiune. Tintind compasiunea atat in interior, cat si in exterior, ne putem confrunta mai bine cu durerea nedreptatii fara a fi coplesiti si putem gasi puterea si energia pentru a lupta pentru ceea ce este drept.
Compasiunea de sine ne ajuta sa facem fata acceptand sentimentele noastre dificile si, de asemenea, prin schimbarea circumstantelor care le provoaca. Cea mai recenta carte, Fierce Self-Compassion: How Women Can Harness Kindness to Speak Up, Claim Their Power and Thrive, exploreaza ambele abordari. Compasiunea tandra de sine foloseste caldura si ingrijirea pentru a ne linisti si a ne linisti atunci cand suntem stresati. Compasiunea feroce de sine foloseste puterea actiunii pentru a ne proteja, a ne indeplini nevoile sau a motiva schimbarea. Metaforic vorbind, compasiune tandra de sine este ca un parinte care isi mangaie copilul, in timp ce autocompasiunea acerba este ca mama ursuletului care isi apara puiul.
Reclama
X
Compasiunea de sine are trei componente de baza – bunatate, umanitate comuna si atentie – iar aspectul feroce si tandru al fiecareia are un rol important de jucat in miscarea pentru justitie sociala. Bunatatea ofera caldura, dragoste si intelegere atunci cand suntem raniti de durerea nedreptatii, dar ne indeamna si sa fim curajosi si curajosi atunci cand incercam sa o corectam. Umanitatea comuna ne ajuta sa ne simtim conectati cu ceilalti, deoarece recunoastem ca oprimarea dauneaza tuturor si, de asemenea, ne da putere atunci cand ne legam cu ceilalti in lupta pentru egalitate. Mindfulness ne permite sa ne intoarcem spre si sa fim prezenti cu durerea discriminarii si ofera, de asemenea, claritatea necesara pentru a o chema.
Pe masura ce sustinem schimbarea, este esential ca ferocia si tandretea sa fie echilibrate. Daca suntem prea tandri fara sa luam suficienta actiune acerba, putem deveni multumiti. Dar daca inversunarea noastra nu este temperata cu tandrete, putem deveni ostili si agresivi, subminand compasiunea. Dupa cum a scris Martin Luther King Jr., „Puterea fara iubire este nesabuita si abuziva, iar iubirea fara putere este sentimentala si anemica. Puterea in cea mai buna forma este iubirea care pune in aplicare cerintele dreptatii, iar dreptatea in cea mai buna masura este puterea de a corecta tot ceea ce sta impotriva iubirii.” Cand cautarea noastra pentru dreptate provine din autocompasiune, s-ar putea sa fim fermi si neinduplecati, dar in inimile noastre exista mai degraba dragoste decat ura.
Desi cercetarea despre autocompasiunea si justitia sociala este inca in fazele sale incipiente, se pare ca exista cel putin patru moduri prin care autocompasiunea poate fi benefica pentru actiunea justitiei sociale.
1. Ajuta femeile sa contracareze stereotipurile si sa-si recastige puterea
In cultura occidentala, stereotipurile legate de rolurile de gen descriu femeile ca fiind „comunale” (sensibile, calde si blande), iar barbatii ca „agenti” (puternici, independenti si orientati spre actiune) . Aceasta inseamna ca femeile sunt crescute pentru a fi tandre, dar nu aprige, subminandu-le puterea. Practicarea autocompasiunii poate ajuta femeile sa contracareze stereotipurile limitative si sa-si recupereze razboinicul interior feroce.
De exemplu, Ashley Allen si colegii ei au efectuat un studiu pe peste 200 de femei si au descoperit ca cele cu niveluri mai ridicate de autocompasiune au avut, de asemenea, scoruri mai mari in sentimentele de imputernicire. S-au simtit mai puternici si mai competenti, s-au afirmat mai mult, s-au simtit mai confortabil in exprimarea furiei si au fost mai dedicati activismului social.
Intr-un alt studiu, ei au descoperit ca femeile dintr-un adapost pentru violenta domestica care au aflat despre autocompasiune intr-un grup de sprijin s-au simtit semnificativ mai imputernicite si capabile sa se mentina in siguranta. Un studiu calitativ al antrenamentului de autocompasiune pentru femeile cu traume complexe a constatat ca le-a ajutat sa devina mai asertive si mai putin supuse. „M-a facut sa simt ca m-am imbracat ca o armura plina de compasiune in care stii ca ma descurc mai bine in fiecare zi”, a spus un participant. „Sunt capabil sa fiu doar plin de compasiune cu toate aspectele vietii mele. . . ma face sa ma simt mai puternic si mai imputernicit.”
2. Ofera rezistenta victimelor nedreptatii
Compasiunea de sine poate ajuta oamenii sa faca fata impactului negativ al discriminarii. Un studiu recent asupra a peste 200 de studenti asia-americani a constatat ca cei cu niveluri mai ridicate de autocompasiune erau mai putin probabil sa devina depresii atunci cand se confrunta cu rasismul anti-asiatic. Forta si sprijinul, precum si caldura si acceptarea de sine oferite de aceasta mentalitate buna ajuta la contracararea mesajelor negative transmise de ceilalti.
De asemenea, autocompasiunea s-a dovedit a fi o resursa puternica pentru tinerii LGBTQ+, care sunt adesea stigmatizati pentru ca sunt diferiti. Abra Vigna si colegii ei au examinat compasiunea in experienta de agresiune a adolescentilor LGBTQ+ la un liceu din Midwest. Ei au descoperit ca adolescentii care au fost mai compasivi de ei insisi au fost mai capabili sa faca fata faptului ca sunt hartuiti, amenintati sau hartuiti si au fost mai putin probabil sa devina anxiosi sau deprimati ca urmare. Intr-un al doilea studiu, acesti cercetatori au descoperit ca autocompasiunea a redus anxietatea, depresia si ideea suicidara in randul tinerilor de culoare LGBTQ+ care au fost hartuiti din cauza rasei, precum si a orientarii sexuale, subliniind puterea autocompasiunii ca sursa de emotie. rezistenta in fata tratamentului nedrept.
3. Ajuta la prevenirea epuizarii in timp ce lucrezi pentru justitie
Compasiunea de sine ne poate ajuta sa sustinem cautarea justitiei sociale prin combaterea epuizarii si epuizarii care apar atunci cand luptam pentru probleme precum egalitatea de gen, justitia rasiala sau drepturile omului. Activistii sociali sunt deosebit de predispusi la burnout, avand in vedere sarcina intensa si descurajanta cu care se confrunta in incercarea de a schimba structurile de putere inradacinate. Sa te deschizi in fata durerii nedreptatii este destul de suparator, dar este agravat de reactia de ura a celor de la putere care lupta fara incetare cu eforturile tale. Acest lucru creeaza conditii perfecte pentru epuizare, determinand multi oameni sa renunte cu totul la activism.
Din pacate, activismul poate fi insotit si de convingerea ca grija ar trebui sa mearga doar intr-o singura directie: catre ceilalti. Kathleen Rodgers a realizat interviuri amanuntite cu 50 de lucratori Amnesty International si a constatat ca o cultura a abnegatiei si a sacrificiului de sine a patruns in organizatie intr-un mod care a crescut direct epuizarea. Dupa cum a comentat un lucrator, „Exista un potential incorporat de vinovatie, de a nu face suficient cu privire la oamenii care sunt victimele incalcarii, care „merita” sau „au nevoie” sau „trebuie sa aiba” atentie si fiecare atentie si fiecare strop de energie pe care o putem aduce.”
Aceasta viziune nu reuseste sa recunoasca modul in care autocompasiunea este de fapt sursa de energie care alimenteaza capacitatea noastra de a-i ajuta pe ceilalti. Avand grija de propriile noastre nevoi, este mai putin probabil sa devenim epuizati sau sa experimentam stresul traumatic secundar care poate aparea atunci cand luptam cu nedreptatea. Cercetarile mele sugereaza ca antrenamentul pentru auto-compasiune reduce epuizarea si stresul, in acelasi timp, creste si satisfactia compasiune – sentimentele pozitive experimentate din munca cuiva, cum ar fi sa te simti plin de energie, fericit si recunoscator pentru a fi capabil sa faci o diferenta in lume.
4. Ne ajuta sa ne descurcam mai eficient cu vinovatia sau rusinea
Compasiunea de sine poate fi, de asemenea, benefica pentru cei care comit nedreptate fara sa stie. Oamenii albi rezista adesea sa-si recunoasca propriile stereotipuri negative despre oamenii de culoare din cauza rusinii pe care o provoaca. Nimeni nu vrea sa creada ca sunt rasisti. Rusinea care izvoraste la simpla insinuare a rasismului interfereaza cu capacitatea noastra de a recunoaste partinirile inconstiente care stau la baza rasismului sistemic.
A fi amabili si intelegatori cu noi insine faciliteaza capacitatea de a vedea ca, chiar si atunci cand nu avem constient opinii rasiste, rasismul influenteaza inconstient interactiunile noastre cu ceilalti pur si simplu in virtutea faptului ca am crescut intr-o societate rasista. Daca putem recunoaste aceste partiniri fara o auto-judecare dura, avem sansa sa le corectam. Un studiu de disertatie de la Universitatea din Kentucky a examinat aceasta problema in randul a 240 de adulti albi. Indivizii cu mai multa compasiune de sine au experimentat mai putina rusine ca sunt albi si, de asemenea, au avut mai putina frica si neincredere fata de oamenii de culoare.
Daca vrem sa aducem dreptate unei societati inechitabile, va trebui sa ne asiguram ca compasiunea noastra este indreptata spre noi insine la fel de mult ca si catre ceilalti. Ne putem baza pe o autocompasiune feroce pentru a oferi concentrare si energie eforturilor noastre si pe o compasiune tandra de sine pentru a ne hrani in calatoria noastra.
