Cu toții am mai auzit stereotipurile. Cea mai mare generație este „responsabilă și muncitoare”; Baby Boomers sunt „egoişti”; Gen Xers sunt „cinici și nemulțumiți”; Millennials sunt „îndreptățiți și leneși”; Gen Zers au „minte civice”. Chiar dacă aceste stereotipuri sunt adesea puse sub semnul întrebării, ele persistă în minte, alimentate de mass-media, politicieni și experți în afaceri.
Dar, deși caracterizarea generațiilor este o practică obișnuită, este adesea contraproductivă, spune Bobby Duffy, director al Institutului de Politică de la King’s College din Londra și autor al unei noi cărți, The Generation Myth: Why When You’re Born Matters Less Than You Think. Duffy susține că atribuirea unor cohorte de oameni a unor trăsături specifice pierde importanța factorilor externi care le afectează atitudinile și acțiunile. În plus, ne duce pe o cale inutilă de a pune o generație împotriva unei alte, creând diviziune.
„Generația în care ne-am născut este doar o parte importantă a poveștii, alături de influența extraordinară a ciclurilor individuale de viață și de impactul evenimentelor istorice”, scrie Duffy. „Deși este posibil să învățăm ceva neprețuit despre noi înșine studiind dinamica generațională, nu vom învăța aceste lecții dintr-un amestec de conflicte fabricate și clișee obositoare.”
Reclama
X
Ca un corector al cursului, Duffy oferă date longitudinale despre o multitudine de probleme – de la obezitate la opinii despre sexul premarital până la deținerea de mașini și multe altele – care arată modul în care generațiile răspund la diferite tendințe sociale, de sănătate și economice. În acest fel, el separă efectele cu adevărat generaționale de schimbările care afectează toate vârstele la un anumit moment istoric sau de schimbările care îi afectează pe toată lumea odată ce ajung la o anumită vârstă. Acest lucru face o lectură fascinantă, în mare parte contraintuitivă și instructivă.
Cum greșim stereotipurile generaționale
O parte din ceea ce determină stereotipurile generaționale este incertitudinea viitorului și îngrijorarea că copiii noștri nu se vor descurca la fel de bine ca noi în viață, spune Duffy. Căutăm explicații simpliste, mai degrabă decât să explorăm motivele complexe ale luptei unei generații de a reuși, pierzând oportunitățile de a lucra împreună pentru a ameliora problemele prezente sau pentru a ne pregăti pentru viitorul dezastru.
Un exemplu în acest sens este preocuparea noastră cu privire la schimbările climatice. Mulți dintre noi cădem pradă stereotipului că generațiile tinere sunt cele mai preocupate de schimbările climatice și conduc lupta împotriva încălzirii globale (gândiți-vă la Greta Thunberg și mișcarea ei). Dar, când Duffy se uită la opinia publică, el constată că îngrijorarea cu privire la schimbările climatice a crescut în rândul tuturor generațiilor, cu foarte puține diferențe între ele. Și, în timp ce activismul tinerei generații este cu siguranță important pentru a crea vizibilitate, baby boomers ar putea avea mai multe șanse decât tinerii să ia atitudine împotriva încălzirii globale, schimbându-și comportamentul real.
Cu alte cuvinte, stereotipurile noastre generaționale despre boomers egoiști și generația Zer grijulii pot induce în eroare. În plus, ele pot determina oamenii să pună prea multă încredere în generațiile mai tinere, gândindu-se că vor rezolva schimbările climatice, mai degrabă decât să facem toți să facem ceva.
Un alt mit persistent – că generația X și Millennials sunt mai leneși, mai materialiști și mai puțin dispuși să acționeze responsabil decât alte generații – ascunde schimbările mai importante care au loc în societate. Când te uiți prin date, devine clar că aceste stereotipuri ignoră tendințele pe termen lung în creșterea inegalității de bogăție, stagnarea veniturilor, nevoia de educație mai mare (și mai scumpă) pentru a concura în economia actuală și prăbușirile devastatoare ale pieței. Ceea ce unii oameni numesc „vârsta adultă întârziată” are mai puțin de-a face cu personalitatea decât cu realitățile externe, cum ar fi costurile exorbitante ale locuințelor sau acumularea limitată de avere. Pentru a rezolva problema, susține Duffy, trebuie să evităm să dăm vina pe victime și să acordăm prioritate locuințelor la prețuri accesibile și controlului chiriilor pentru tinerii vulnerabili.
Din nefericire, aceste soluții sunt mai greu de pus în aplicare decât să rămânem la stereotipuri nemăgulitoare. Generațiile mai în vârstă ignoră adesea cât de mult s-a schimbat lumea de când erau adulți tineri, nereușind să recunoască faptul că oportunitățile de care s-au bucurat nu mai există. Este mai ușor să ne bazăm pe părtinirile noastre cognitive și să ne formăm stereotipuri scurte ale tinerilor, în care „subliniem explicațiile bazate pe personalitate pentru comportamentul pe care îl observăm la alții, subliniind în același timp explicațiile situaționale”, scrie Duffy.
„Aceste caracterizări directe reflectă tendința de a alege generațiile mai tinere pentru trăsături care sunt create de context”, adaugă el.
Luați în considerare frenezia actuală a mass-media asupra impactului rețelelor sociale asupra generației Z. Acesta urmează un model bine uzat: fiecare generație succesivă a găsit un fel de noi media sau tehnologie de vină pentru necazurile tinerilor, inclusiv cărți, radio, benzi desenate, TV, iar acum rețelele de socializare. Deși este adevărat că utilizarea rețelelor sociale este mai mare în generațiile mai tinere decât în generațiile trecute – și asta ar putea fi legat de probleme ale tinerilor, inclusiv declinul sănătății mintale – dovezile pentru acest lucru sunt inconsistente.
„Este vital să rezistăm momerii acestor răspunsuri simple, deoarece este posibil să ne distragă atenția de la luarea măsurilor necesare”, scrie Duffy.
Recunoașterea efectelor generaționale reale, nu a stereotipurilor
Deși stereotipul este greșit, Duffy găsește diferențe reale de generație în atitudini și comportament care ar putea fi instructive. De exemplu, generațiile mai în vârstă participă la slujbele religioase mai regulat decât generațiile tinere, fiecare generație participând mai rar decât cea anterioară. Cu fiecare generație succesivă, consumul de alcool a scăzut, de asemenea, unul dintre cele mai consistente efecte de cohortă discutate în carte. Și generația Zer raportează mai multe probleme de sănătate mintală în comparație cu generațiile anterioare – o tendință care s-ar putea să se agraveze doar în timpul pandemiei de COVID-19.
Cunoașterea existenței acestor tendințe generaționale ne-ar putea ajuta să înțelegem cum să abordăm problemele care afectează generațiile în mod diferit, poate adaptând suporturile la provocările lor specifice. De exemplu, dacă generațiile mai tinere nu găsesc sprijin social participând la slujbele religioase, poate că comunitățile trebuie să le ofere alte spații pentru a se conecta cu ceilalți în jurul unui simț comun al scopului și al sensului.
Totuși, este posibil ca și aceste diferențe generaționale mai clare să se diminueze atunci când luați în considerare circumstanțe atenuante, cum ar fi alternativele disponibile la alcool pentru generațiile mai tinere (cum ar fi marijuana legalizată) sau disponibilitatea acestora de a raporta mai ușor problemele de sănătate mintală. Trebuie să ne uităm îndeaproape la date, așa cum face Duffy în cartea sa, pentru a identifica diferențele reale, mai degrabă decât cele imaginate. Desigur, acest lucru poate fi mai puțin atrăgător și demn de clic decât hypeul media, dar ne-ar putea ajuta să identificăm unde sunt problemele reale.
Din păcate, munca noastră este decupată pentru noi. Stereotipurile abundă atunci când nu avem contact direct între diferite grupuri de oameni. Și, susține Duffy, SUA au devenit una dintre cele mai separate vârste societăți din lume, cu tineri și bătrâni abia interacționând (în afara familiilor lor, adică). Acest lucru este problematic, deoarece conexiunea intergenerațională este legată de bunăstare, iar opusul ei alimentează neînțelegerea.
„Nu este vorba de un război între generații pentru care ar trebui să ne îngrijorăm cel mai mult, ci de o îndepărtare a grupelor de vârstă”, spune Duffy. „Acest lucru alimentează stereotipurile care exagerează diviziunea dintre generații și ne face să pierdem o serie de beneficii pozitive ale conexiunilor generaționale.”
Una peste alta, dacă vrem să facem lumea un loc mai bun și să vedem generațiile viitoare înfloritoare, trebuie să scăpăm de stereotipuri și să încetăm să punem generațiile unele împotriva altora, ceea ce nu servește nimănui. În schimb, trebuie să găsim mai multe modalități de a fi împreună și de a ne conecta, împărtășind munca necesară pentru a face lumea un loc mai bun pentru generațiile actuale și viitoare.
